Buna,in urma cu ceva timp,prietenul meu m-a inselat.am hotarat sa ramanem impreuna,dar acest lucru nu a avut efectul scontat.El a picat intr-o stare de depresie, spunand ca el de fapt dorea sa ramana cu persoana respectiva si ca doar din cauza unui sentiment de vinovatie fata de mine a hotarat sa ramanem impreuna.

In cele din urma ne-am despartir,dar el a continuat sa se adanceasca in starea de depresie,din care nu a reusit sa iasa nici cu ajutorul doctorilor si nici cu ajutorul medicamentelor.apoi,a incercat sa isi explice ca doar din cauza acestui sentimen de vinovatie a ajuns in aceasta stare care il macina si nu ii permite sa isi traiasca viata asa cum o facea pana acum.nu se poate concentra la absolut nimic,nu se poate angrena in nici o activitate pentru ca mintea lui este...departe..in locuri "intunecate".

in cele din urma, a inceput sa zica , ca eu sunt vinovata pentru toate cele prin care a trecut.ca din cauza mea el a ajuns in aceasta stare,ca din cauza mea el a s-a simtit vinovat.eu nu am facut nimic care sa il determine sa se invinovateasca(si el recunoaste asta),dar,cu toate acestea,el zice ca eu sunt vinovata.ca de prima oara,nu a luat decizia corecta,din cauza mea ( pt ca asa a simtit el,nu pt ca eu l-am determinat in vreun fel )si de atunci a inceput acest sentiment de vinovatie si acest cosmar.

Acum nu poate concepe decat ca eu sunt vinovata si cred ca sentimentele lui pt mine au inceput sa fie de ura si dusmanie,mai degraba,decat de prietenie (dupa o relatie destul de lunga am zis ca macar de prietenia noastra sa nu ne despartim .Nu stiu cum sa il fac sa inteleaga ca eu nu am determinat nimic din cele intamplate,eu doar m-am trezit in fata faptului implinit si am luat totul ca atare.Cum sa il faca sa perceapa altfel lucurile?

Cum sa il fac sa inteleaga ca are nevoie de consiliere?Faptul ca ma considera pe mine vinovata nu ii imbunatateste cu nimic starea de spirit.Trebuie lucrat la sentimentele lui,la gandurile lui..sa se remedieze din toate punctele de vedere,nu doar din cel legat de sentimentele lui fata de mine...CUM ???

Pentru ca psihoterapia sa aiba rezultate bune este necesar ca persoana care apeleaza sa isi doreasca acest lucru. Nu este suficient ca dvs. sa stiti ca acest lucru i-ar face bine fostului dvs. prieten, ci el insusi trebuie sa isi doreasca asta.

Dorinta de schimbare, de imbunatatire, de cautare de solutii trebuie sa vina din propria persoana, altfel nu are rezultate pe termen lung. Poate ar trebui sa va ganditi ce anume obtine prietenul dvs., ce beneficii are alegand sa fie depresiv. Grija mai mare pe care o primeste, lipsa de activitate, etc. Sunt mai multe beneficii secundare pe care le obtine perpetuand aceasta stare.

Depresia este o boala greu de purtat si din nefericire deoarece are si o componenta volitiva, starea nu poate fi imbunatatita daca persoana suferinda nu isi doreste acest lucru. Medicamentele pot asigura un echilibru psihic in asa fel incat terapia sa functioneze, insa mai apoi dozele se reduc treptat pentru ca problemele de fond sa fie rezolvate prin psihoterapie, aceasta fiind singura care poate asigura o rezolvare de durata.

Se poate ca prietenul dvs. sa fi avut mai multe nemultumiri dinaintea evenimentului in cauza, iar acesta doar sa fi fost elementul declansator si acestea sunt lucrurile care trebuiesc adresate in terapie.

In situatia data dvs. ar trebui sa incercati pe cat posibil sa nu deveniti un complice in depresia sa, sa incercati sa nu importati starea sa de spirit si printr-un comportament co-dependent sa preluati starea de depresie.

Gandul ca dvs. sunteti vinovata de aceasta situatie este in mod cert unul irational si nu are legatura cu realitatea. Fiecare dintre noi isi asuma propriile alegeri, chiar si atunci cand sunt greu de purtat. El a ales sa ramana in relatia cu dvs. putand oricand sa aleaga altfel.

Mult succes!

Alina Mihaela Barbu