Vreau sa pot merge mai departe

Revin
Cred ca pe tatal tau de acum patru ani nu o sa-l mai regasesti...s-au petrecut intre timp niste lucruri care nu pot fi ignorate. Dar cred ca-l poti regasi pe tatal tau de acum, cu bune si rele, asa cum e el. Nu stiu ce poti sa faci pentru asta, tu stii sau presupui cel mai bine de ce tatal tau s-a hotarat peste noapte sa nu-ti mai vorbeasca: poate a avut probleme psihice (de exemplu o depresie) dupa divort, poate s-a gandit ca "esti de partea mamei" in loc sa vada ca esti copilul amandorura, poate poate poate, doar tu stii. Nu stiu nici ce poti sa faci pt asta. Cineva te sfatuieste sa-i spui ca-l iubesti. Tu te-ai simtit abandonata, deci cred ca ti-ar fi greu. Poate sa incerci sa-i scrii o scrisoare in care sa-i spui, fara sa-l judeci sau sa-i spui vorbe urate: cat de mult te-a afectat atitudinea lui, cum te-ai simtit, ce ai simtit, si ce astepti de la el (de exemplu sa-ti ceara iertare si sa te contacteze), si ca vrei sa reiei legatura cu el ca sa aveti din nou o relatie ca de la tata la fiica asa cum se poate si cum puteti amandoi. Poti sa-i spui ca il rogi sa-ti raspunda in doua saptamani, ca sa aiba timp sa se gandeasca. Poate va da rezultate. Ma rog, tu stii ce ai simtit, ce astepti de la tatal tau si ce vrei. Nu te astepta ca lucrurile sa redevina ca atunci cand erai mica, e prea mult, dar te poti astepta, daca si el accepta sa faca efortul asta, sa ai din nou un tata, asa cum e el acum

In privinta lui romeo, vezi sfaturile de mai sus Sport, hobby-uri, prieteni, si gandul ca tu nu ai gresit, doar te-ai nimerit intr-o relatie care nu a fost sa fie, dar tu esti buna si ai incredere in tine ca vei gasi in viata ceva pe masura ta!

scrie-i tatalui tau ca il iubesti. dar scrie-i des.

asa am facut si eu cu tata ca-mi nu-mi zicea niciodata ca ma iubeste.

acum imi zice, dupa ce am facut eu un pas, in ciuda respingerii lui.

felicitari pt ca vrei samergi mai departe desi ti-e greu. Cand am fost intr-o situatie ca si a ta de despartire, de fapt inca nu eram despartita de prietenul pe care l-am avut atunci am gandit la fel ca si tine: vreau sa treaca, vreau sa merg mai departe.
am cautat o prietena buna careia am incercat sa-i vorbesc dar si ea avea stresul ei ca nu are pe nimeni...
Am cautat intr-o carte pe care o aveam de Josh Mc`Dowell, Consilierea tinerilor si m-am apucat sa imi aplic mie consilierea pe care scria sa o faci cu tinerii si sfaturile pe care le-am gasit acolo. De exemplu am incercat sa fac sport, sa imi ocup timpul intr-un mod placut, sa ma gandes pozitiv cu privire la situatia de despartire. Am inteles atunci faptul ca Dumnezeu are pregatit ceva mai mult decat ceea ce a fost pentru mine si asa a si fost. Am hotarat sa fiu abstinenta si nu am avut relatii inainte de casatorie. pare demodat dar nu e si ajuta mult ca sa nu iti fie plina mintea de tot felul de regrete mai tarziu. Acum sunt casatorita cu un barbat minunat care il iubeste pe Dumnezeu si implicit si pe mine (nu e "fanatic", e dedicat). Avem un baietel minunat de 3 ani si 4 luni. Iti scriu toate astea pentru ca sa vezi ca timpul trece, oricum trece, dar ceea ce faci acum pentru tine ca sa fii bine conteaza.
poti sa ne scrii prin blogul acesta si sper sa iti fim de folos. daca vrei sa vorbim http://cristiantania.wordpress.com/
Tania

Of of of... e greu pana trece tristetea dupa o relatie. E ca un fel de doliu, ai pierdut ceva important pentru tine, omul pe care-l iubesti impreuna cu toate amintirile frumoase impreuna.

E normal sa plangi o vreme si e normal sa nu ai chef sa accepti ca nu mai e cu tine. Da-ti voie sa fii trista si sa te enervezi si sa te revolti. Pana reusesti sa te detasezi de el, sa te desprinzi, sa accepti pierderea ca sa te reconstruiesti singura. Da-ti timp. O sa treaca incet incet, si intr-o dimineata o sa te trezesti si n-o sa te mai doara.

Eu ma consolez singura in astfel de situatii, imi zic ca totul o sa fie bine si ca o sa am grija de mine.

In acelasi timp, tu inainte de a-l cunoaste erai intr-o depresie in urma divortului parintilor tai pe care poate n-ai vindecat-o inca. Pentru asta poti aplica acelasi lucru, sau o terapie care sa te ajute sa depasesti asta, sa-ti traiesti doliul in mod controlat in cadrul protejat al unei terapii.

Esentialul e ca tu sa reusesti sa accepti ireparabilul.

Multa bafta!

C.