?casatorita de multi multi ani, indragostita in urma cu 5 ani de un barbat, casatorit si el, fara copii, iubire maxima pe toate planurile,ajutor reciproc, viata de vis si pentru mine si pentru el..insa, dupa 5 ani de iubire, eu,cred ca sunt gravida..cu copilul lui..ii spun..el imi spune ca va trebui sa vb cu sotia lui sa vada daca ea accepta o insamantare artificiala, ca el, nu o mai doreste de ani buni..mai mult de cat cei 5 ani de cand noi suntem impreuna (sotia, infidela si ea, s-a imbonavit de o boala venerica primita de la un bun amic de-al ei, de aceea sotul, adica si de aceea bunul meu prieten,nu mai vrea sa se atinga de ea..copii nu au..el spune ca isi doreste,are 40 de ani..eu am 37 si doamne cit mi-as dori sa fac un copil cu el...casnicia mea nu mai merge demult, el spune ca nici a lui....adica daca acest copil exista el isi intreaba sotia daca vrea sa ii conceapa unul facut artificial...
doamne cat l-am iubit pe acest om..si doamne cat m-a dezamagit..ce doamne iarta-ma sa fac in aceasta situatie cand el spune ca cel mai intepept ar fi sa fac o intrerupere fiind-ca el nu se poate gandi asa tam nesam fiind-ca el are nevoie de timp sa se obisnuiasca(cand spun timp spun ani)ce sa fac?sunt atat de confuza, de necajita..de trista..cum dracu poti sa stai linga o femeie despre care stii ca te-a inselat si care a mai si luat o boala venerica cu care va merge in mormant (negi anali..ii e ca o conopida funduletul dragut) si ..pe care stii sigur ca nu o vei mai dori sexual niciodata(el este o fire hipohondra)
ce sa fac oare? eu am un fiu mare care m-ar putea sprijini , mereu mi-a cerut sa ii mai fac un fratior...nu stiu insa cum ma va intelege..poate in timp..poate...
Oare cat ar fi de neortodox sa ii spun sotiei lui?(care e ca o fiara de frica sa nu o insele..cica)..aruncati-mi cu bolovani ca merit..am vrut sa fiu doar fericita..atat..n-am vrut sa fac rau nimanui,..se pare ca am reusit sa imi fac..mie.
Vrei sa stii ce se intampla cu tine? Vrei doar un sprijin? Cum te simti acum? Cum ai trecut peste acea problema? De ce tu? De ce eu? ...Avem posibilitatea infinita de a pune intrebari. Acelasi lucru stim ca se poate intampla si in cazul raspunsurilor...
De fapt, cine este cel mai bun psiholog, psihoterapeut pentru tine? Nici macar Erikkson! De Freud ce sa mai vorbim...Nu cumva aveai toate raspunsurile? Ce-ai facut cu ele? Nu cumva tu, ai fost pentru tine cel mai bun psihoterapeut? Un client (anxios) a ramas nedumerit dupa ce i-am spus ca nu mai are nevoie de mine dupa doua sedinte..."Domnule psiholog, totusi problema mea...Credeti ca ma voi face bine?..."
Nimeni pe lumea asta nu ne poate face mai mult rau sau bine, decat noi insine! Avem resurse, stim acest lucru, dar continuam sa fim comozi, sa asteptam ca cineva sa faca ceva pentru ca noi sa ne rezolvam problemele...
Stii ce i-am raspuns clientului anxios? "Esti motivat suficient, tehnicile exercitiilor le stapanesti, pentru ce sa mai continui sa vii la cabinet? Eu am incredere in tine ca-ti poti rezolva problema. Tu ai?"
Ma bucur ca ai avut curajul sa ne scrii despre problema ta. Dar era doar problema ta, si daca colegii mei au considerat ca nu au cateva cuvinte si pentru tine, asa s-a intamplat sa fie...Sunt ei vinovati pentru situatia ta?
Chiar daca sunt psihologi, in primul rand sunt si ei tot oameni, cu bune si cu rele...
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
Multumesc
"Nimeni pe lumea asta nu ne poate face mai mult rau sau bine, decat noi insine".
:)
Sunt curios cum au decurs lucrurile in cazul tau...Si, de fapt, ce este cu tine?
Timpul si D-zeu m-au ajutat,
dar am ramas goala pe dinauntru..totusi..inca am putere sa iubesc..sa sufar..sa sper,si, oricat as fi eu de lasa, si oricata lasitate s-ar invarti in jurul meu,am puterea sa sper ca viata mea, intr-o zi..va fi asa cum imi doresc.Prietenul meu pe care il iubesc cu atata ardoare, a hotarat ,dupa 7 ani, ca va incerca sa se desparta de sotia lui..mi-a spus ca ma iubeste mult si simte ca viata alaturi de mine ar fi frumoasa.Mi-am dorit atat de mult sa aud asta incat, cand mi-a spus ca va incerca sa se desparta de sotia lui ,eu..am intrat in panica..mi=a fost frica acum , pentru prima data, ca eu nu voi reusi sa ma desprind de familia mea ..mi-e frica inca, desi stiu bine ca daca as reusi sa o fac..as avea o viata linisita si asa cum mi-am dorit=o mereu .Ce sa fac acum?L-am rugat sa stea deocamdata sa ma adun eu..sa vad daca eu voi reusi ceea ce i-am cerut lui atata timp..Domnilor specialisiti...,ce spun statisticile in astfel de cazuri..inainte nu pot merge...pe loc nu pot sta..alta cale nu doresc sa aleg(fiind-ca il iubesc prea mult pe prietenul meu, ne completam extraordinar pe toate planurile si stiu ca o astfel de iubire si potrivire nu gasesti la tot pasul,nici el nici eu nu ne vedem despartiti vreodata),deci in acest context..ce naiba sa fac eu????
ori complicat..ori neinteresant
..de asta probabil nimeni n-a indraznit sa imi spuna doua vorbe.
Acum totul s-a rezolvat, insa atunci..aveam nevoie de voi
Post new comment