Am 51 de ani si am mare nevoie de un sfat competent din partea dvs. In anul 2005 am divortat de primul meu sot, dupa 25 de ani de casnicie. Un divort fara probleme, fara traume si de comun acord. Inainte de a divorta am cunoscut pe altcineva, din alta tara. Ne-am casatorit la sfarsitul anului 2006 si acum locuiesc in alta tara. Ne-am casatorit pentru ca eram foarte indragostiti si siguri ca relatia noastra va dura.
Acestea sunt pe scurt datele. Actualaul meu sot este mai mare decat mine cu 6 ani.
Acum 6 luni relatia noastra sexuala a incetat. Totul a inceput cu o pneumonie pe care eu am avut-o, apoi a avut el un fel de bronsita (este fumator) si acum se vaita ca are o stare generala proasta etc. Am discutat cu el despre faptul ca nu mai avem intimitate si m-a asigurat ca sentimentele lui sunt neschimbate, dar ca fizic nu este intr-o stare buna si ca nu mai stie ce sa faca si cum sa faca ca sa putem avea din nou o viata normala. Vreau sa va spun ca aceste discutii despre intimitatea noastra, eu le-am deschis intotdeauna si am inceput sa discutam despre asta chiar dupa a doua luna de abstinenta. Imi spune ca discutia despre asa ceva il blocheaza psihic si mai mult. Este de inteles, dar nu asta se recomanda? O discutie sincera si deschisa cu partenerul, ca lucrurile sa functioneze din nou?
Eu ma simt destul de frustrata si chiar l-am intrebat daca este din cauza mea, gandindu-ma ca poate nu-l mai atrag. In fine am pus toate intrebarile posibile, dar raspunsul lui este mereu acelasi si anume ca ma iubeste foarte mult, dar ...
O alta problema ar fi ca l-am surprins recurgand la alte metode de satisfactie sexuala si nu va pot spune cat de mult m-a afectat asta. De fapt am descoperit ca practica asta inca inainte de aceasta lunga pauza inceputa acum 5 luni. O obisnuita, mi-am zis, pe care o are de dinainte de a ma cunoste pe mine. A fost singur timp de 11 ani (de cand a divortat de prima lui sotie), timp in care a avut relatii de scurta durata.
M-am gandit ca poate ca eu nu cunosc intr-adevar mai nimic din psihologia barbatului, motiv pentru care apelez la experienta dvs ca psiholog. Sper ca dvs puteti sa-mi dati un raspuns la aceasta problema.
Va multumesc anticipat.
Cu stima,
Doina
Buna ziua, stimata doamna.
Nu am pretentia ca raspunsul meu sa va rezolve problema, dar poate sa va ajute sa intelegeti sau/si sa acceptati ce se intampla.
Libidoul este o caracteristica extrem de fragila, fluctuanta si dependenta de foarte multi factori, din care enumar doar cativa: varsta (influenta hormonala), consumul de medicamente/ alte substante (alcool, tutun, droguri), stilul de viata, stresul, oboseala, lipsa intimitatii, depresia, imaginea de sine, anxietatea de performanta sexuala.
De asemenea, libidoul poate diferi substantial intre cei doi parteneri.
Din sumara descriere facuta de dvs, reiese ca dvs aveti un nivel mai ridicat al libidoului decat sotul dvs si aceasta discrepanta poate sa creeze automat o tensiune in cuplu.
In mod sigur bolile mentionate au contribuit la distantarea dintre dvs, dar au si fost folosite ca scuza de catre sotul dvs, care a ales o "metoda" usoara, comoda si care "nu vorbeste" ( pentru a-si rezolva necesitatile - reduse in raport cu ale dvs.
In acest caz, "comunicarea" poate usor degenera in nenumarate discutii, percepute ca neplacute de catre sot = cicaleala. Si iarasi distanta se adinceste...
Intimitatea, mai ales la o virsta mai inaintata, se cladeste mai mult cu priviri si gesturi decat cu vorbe iscoditoare.
Incercati sa schimbati stilul de viata al sotului, daca este unul nesanatos, apropiati-va mai mult de natura, folositi alimente afrodisiace, fiti mai concilianta, alaturati-va cind descoperiti ca utilizeaza "metode alternative"... fiti creativa.....
Si acceptati incet ideea ca orice pe lumea asta are si un declin 
Succes!
Luminita Codrescu
psiholog - psihoterapeut
Post new comment