ma numesc ionela si sunt casatorita de 2 ani....
am avut o casnicie frumoasa pana a aparut un copil...
in loc sa ne apropie ne-a departat si mai tare...
am sa incerc sa relatez povestea mea cat mai pe scurt
in luna octombrie, anul trecut, am nascut....dupa nastere sotul meu s-a simtit neglijat si in loc sa vb cu mine despre problema a preferat sa ii povestesca altei femei...de care ulterior s-a indragostit....in luna decembrie am aflat de relatia lor...am incercat sa vb si sa vedem ce e mai bine de facut...el imi tot spunea ca intre noi nu mai poate fi nimic...nu am acceptat si am continuat sa lupt ptr casnicia mea....
dupa lungi discutii si dovezi ca ar fi mai bine sa trecem peste toate si sa ne vedem de familie am aflat ca sotul meu si aceea femeie si-au inchiriat o garsoniera unde sa se poata vedea....loc de care eu stiam ...dar stiam ca e folosit in alte scopuri...atunci am decis sa ne vedem fiecare de drumul lui....dar nu a fost asa....dupa o zi dupa ce a plecat de acasa a inceput sa ma roage sa incercam sa facem sa ne fie bine si sa ne vedem de familie ca el a terminat-o cu ea....am crezut-o si pe asta...pana in luna aprilie cand ceva m-a indemnat sa ii caut prin lucruri...si am gasit dovezi ca ei mai aveau o relatie si ca nici nu se punea problema despartirii lor, din contra eu trebuia sa fiu eliminata incet si sigur....
m-a daramat lucrul asta...l-am discutat cu el si mi-a recunoscut tot...bineinteles ca iar nu a fost de acord cu o despartire si a promis ca nu va mai vorbi si nu se va mai vedea cu ea...am uitat sa specific ca sunt colegi de servici...dupa o luna, adica in prezent, nu ar mai fi semne ca mai comunica...dar, acum problema sunt eu...stand doar in casa cu un copil mic de 6 luni am inceput sa am caderi nervoase si semne de un inceput de depresie, i-am spus...a inceput sa se comporte fff frumos cu mine, dar....eu nu pot sa trec atat de usor peste ceea ce a facut el...peste cuvinte grele, peste fapte care imi vin in minte mereu....nu ma pot opri din controlat...
mi-e frica sa ii arat ca il iubesc si ca vreau sa ne fie bine....fac asta cateva zile dupa care o dau in bara...cum sa fac? sa am incredere iar in el dupa ce m-a dezamagit de atatea ori? chiar sa spuna adevaru acum? sa nu mai aiba nimic cu ea? ce sa cred? de fapt...sa il cred?
VA MULTUMESC
Aparitia unui copil in viata unui cuplu, este o etapa majora. De cele mai multe ori, in astfel de situatii, se intampla ca femeia, se concentreaza afectiv si emotional pe noul venit, uitand cumva de partener.
Sotul resimte lipsa afectiunii si, se reorienteaza (asa cum a procedat si sotul tau)...Ai grija sa transmiti aceasi afectiune si atentie ca la inceput, pastrand firescul lucrurilor: sotii cu treaba lor, copii cu lumea lor.
Nu le incurca sau amesteca. Daca iti iubesti sotul, n-are rost sa "negociezi" iubirea...Increderea la fel, este un lucru care tine in primul rand de noi, nu de altcineva.
Sotul tau, la randul lui, ar trebui sa constientizeze noua situatie, in care tu esti destul de vulnerabila si, sa-ti fie alaturi.
Din cate spui, el incearca sa faca acest lucru. Da-i voie sa-ti fie alaturi!
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
am avut o casnicie frumoasa?
Draga Ionela,
Sunt multe necunoscute in povestea ta. Este greu sa-ti dai cu parerea cand nu stii varsta, nu stii cati ani de casnicie sunt, nu stii cum sunt cei doi parteneri... In familia voastra este mult egocentrism, iar copilul chiar nu conteaza... Fiecare incearca sa isi gaseasca fericirea facand abstractie de celalalt. Unde e iubirea? La el nu o vad si nici la tine. Sa presupunem ca tu lupti pentru familie. Dar cum lupti? Cu rabdare, dragoste si iertare? Nu, tu nu poti ierta si mai grav de atat, ti-e teama de adevar. Ti-e teama sa recunosti iubirea. Atunci ce te astepti? Intr-o casnicie in care nu exista incredere, in care minciuna e la ea acasa... ce poate exista? Multe ar fi de iertat si de uitat. Poate pacatul sotului tau este cel mai mare pacat posibil, iremediabil. Problema este insa si la tine. Poti tu ierta? Copilul este cel care trebuie sa primeasca dragostea voastra, in primul rand, iar apoi sa va iubiti pentru ca va uneste iubirea pentru copil. Ar fi multe de spus dar sunt atat de multe pe care nu le cunosc. Nu vreau sa gresesc dar singurul si din pacate cel mai importand lucru pe care nu-l vad la voi este iubirea. Iar fara dragoste nu exista nimic. Din pacate.
intr-adevar aparitia unui
intr-adevar aparitia unui copil este un tsunami pentru un cuplu.imi vine insa in minte o situatie oarecum inversa cand din plictiseala sotia unui prieten a dezvoltat o relatie cu o femeie ,neglijandu-si sotul ba chiar cerand la un moment dat divortul.interesant pentru mine este ca inainte de aparitia copilului erau un exemplu pentru noi.intrebarea pe care o am pentru tine este de cand s-a nascut copilul cum ti-ai privit sotul ?de cate ori l-ai strans in brate la fel ca inainte ?incearca sa transmiti mai mult.
pt adrian felicitari pt atitudinea pozitiva fata de viitorul caminului.
probabil vor mai aparea sfaturi de la vre-un ditamai terapeut domnisoara de 22 25 de ani ,cum ca relatia este gata sa-si vada fiecare de viata lui sa le vorbeasca de self estim ca doar asa vor putea sa-si separe drumurile ........
pt.mine un barbat care inseala e un las!!!
dupa cum spui.nu se tine de cuvant...spune un lucru si face altul....cu durere in suflet,iti spun ca NU VA RENUNTA NICIODATA LA SLABICIUNEA SA:FEMEILE!!!!din pct meu de vedere,NU MERITA......din proprie experienta...incearca sa te detasezi,incet,dar sigur....altfel,minciunile vor conTinua la nesfarsit....SI CREDE-MA,NU-I PASA,ARE CINE IL CONSOLA.IARTA-MA CA SUNT PREA DURA,DAR DACA NU IL EMOTIONEZI ALATURI DE COPIL,OMUL ASTA E DE FIER!!!!MAI DEV.SAU MAI TARZIU...TE VA LASA,PT O AMANTA,CARE VA STI SA TI-L IA DE TOT...ASTA E ROLUL LOR.....VA REALIZA MAI TARZIU......DAR NU MERITA SA SUFERI.CHINUL VA CONTINUA......MI-AR PLACEA SA COMUNICAM SA-MI SPUI CA NU S-A ADEVERIT....DAR SLABE SANSE....................
Post new comment