Mai pot indrepta ceva? Cum?
Educatia pe care o primim cu totii are doua componente: educatia pe care o primim de la altii (parinti, scoala) si - mult mai importanta - educatia pe care o acumulam noi insine, singuri, din propriile noastre experiente.
Poate ca aveti dreptate si educatia pe care i-ati dat-o fiului dvs. a avut unele lacune sau slabiciuni insa acum responsabilitatea dvs. s-a terminat. De acum incolo este responsabilitatea baiatului dvs. devenit adult sa isi continue educatia, sa traiasca, sa experimenteze, sa invete din propriile decizii, erori, succese.
Lucrurile sunt fireste, mai complicate atunci cand un copil adult locuieste cu parintii lui pentru ca de cele mai multe ori rolurile dintre acestia nu sunt foarte clare. Copilul poate sa isi doreasca uneori sa fie tratat ca un copil (sa nu isi asume responsabilitati) si alteori sa isi doreasca sa fie tratat ca un adult (sa aiba drepturi, sa participe la decizii).
Cel mai bun lucru pe care puteti sa il faceti in aceasta situatie este stabiliti cu rabdare si perseverenta limitele relatiei dintre dvs. si copilul adult. Adica ce este acceptabil, ce nu este acceptabil. Care este "teritoriul" lui, pe care va trebui sa si-l administreze singur. Chiar daca poate pe moment stabilirea limitelor sa duca la o tensionare a relatiei este important ca aceste limite sa fie trasate.
Fara reguli nu exista joc si orice relatie satisfacatoare se bazeaza pe niste reguli pe care participantii le inteleg si le accepta.
Va urez mult succes in continuare.
Dorin Victor Vasile
psiholog clinician - psihoterapeut
Post new comment