am incercat cateva sedinte de psihoterapie, insa parca mi-au facut mai mult rau

?Nu mai stiu ce sa fac si inctor s-o apuc...de un an de zile ma chinui sa duc o viata normala, sa ma bucur de ce am, de oamenii din jurul meu si chiar daca simptomele se amelioreaza pe perioade mai lungi sau mai scurte, de fiecare data starile revin si ma simt chinuita in interior, ingrozitor, si simt ca nu mai pot continua asa.

am o relatie fericita de aproape 2 ani, in toamna ne vom casatori.
insa de pe acum incep sa am stari de panica cand ma gandesc la asta, mi-e frica, nu stiu ce o sa fie, cum o sa fie, daca trebuie sa fac asta...uneori imi vine sa fug si sa nu mai vad pe nimeni, dar in acelasi timp simt ca vreau sa fiu cu el, ca il iubesc si este centrul universului meu.

trebuie sa spun ca este mai mare ca mien cu 20 de ani, insa nu se vede si nici nu se simte diferenta, ma simt rasfatata iubita, nu-mi lipseste nimic.

e adevarat ca am avut o perioada grea, cu griji si lipsuri si tot ce aduc aceste lucruri, iar starile mele care au fost poate si cauzate de stres nu m-au ajutat deloc.
imi este imposibil sa ma relaxez uneori, sa mananc pentru ca mi se strange stomacul si simt ca vomit, desi nu se intampla asta, am doar spasme si mi se accelereaza pulsul numai cand ma gandesc la mancare.
imi e teama de lucruri care nu s-au intamplat si poate nu se vor intampla niciodata, paralizez la gandul ca ne vom casatori si intr-o zi s-ar putea sa se termine, imi vine sa las totul balta si sa plec, dar constient nu vreau asta...
poate pentru ca el a avut cateva experiente de casatorii nereusite, si poate asta imi creeaza teama, uneori simt ca fara el nu pot trai, alteori vreau sa fiu din nou singura...si starile astea sunt chinuitoare, simt ca sunt rupta in doua de ce vreau si ce simt organic...
am probleme cu pulsul care o ia razna cand ma panichez la un gand aiurea care trece, sau la o chestie pe care o citesc...ajunge la cote alarmante si starea de neliniste creste o data cu asta, ca ma sperii si nu mai pot manca, refuz sa inghit, doar aroma alimentelor imo provoaca spasme si imi vine sa vomit...
sincer nu mai stiu ce sa fac, am incercat cateva sedinte de psihoterapie, insa parca mi-au facut mai mult rau, pentru ca intrebarile imi aduc aminte de lucruri vechi, traume, ma fac sa plang si nu ma ajuta sa ma eliberez de orice-o fi care ma impiedica sa fiu fericita si sa privesc cu optimism inainte...
simt ca m-am schimbat in ultimul an, ca sunt mai introvertita, nu mai imi place sa ies, sa intalnesc oameni, ma frustrez tot timpul si raman blocata in starea aia de dezechilibru mental si fizic...dupa o vreme in care ma lupt cu asta reusesc sa ma echilibrez, dar mereu si mereu revine starea si nu o mai suport...iar daca ar fi sa spun adevarul, acum nu-mi lipseste nimic, dupa ce am tanjit toata viata am, fericire, statu material acceptabil, un om extraordinar langa mine, o casa frumoasa...dar cum sa fac sa ma bucur de toate astea? oare hipnoza m-ar ajuta intr-un fel?multumesc pentru sugestii