Sunt de 10 ani cu prietenul meu, locuim la ai mei, iar de putin timp o am si pe sora-mea pe cap, cu copil, despartita pentru a cinspea mia oara, cu copil de 3 ani.
Pana acum,dar si acum, in afara de sormea ai mei n-au avut oci pt mine, acum cu atat mai putin, parca-s drogati. Sau intr-un loc ii doare; nu stiu ce sa cred.
Le-am spus ca de anul asta o sa fac ceva sa nu mai stau cu ei, dar de unii singuri e f greu sa-ti iei o casa, insa cu ei nu te poti intelege: ori le oferi lor confortul, ori te duci unde-i vedea cu ochii, ca slabe sanse de ajutor.
Le-am propus sa vindem apartamentul asta necajit de 2 camere in care s-a invrednicit sa aduca si parintii, sa-i creasca copilul, si in care stam 6 insi, si sa ne dea fiecareia partea ei, iar eu mai suplimentam cu banca si-mi luam casa, iar sora-mea sa se duca cu banii la soacra-sa, ca toti cand vad bani ianintea ochilor,brusc ii apuca dragostea cea mare.
Dar, evident ca n-au vrut. Si ca sa fie si mai bine, tata a suferit un accident vascular, slava domnului ca se recupereaza, dar mai uita si se enerveaza am usor. Si ia ghiciti voi cine s-a dus zilnic la spital? EU! de ce? ca pe sora-mea o durea intr-un loc, ca nu poate sa se invoiasca,a are copil, bla, bla.
Sincer,iertat fie-mi limbajul, mie mi se pare nesimtire crasa!!!Stie sa-l jupoaie pe tata de bani si cand ti-e lumea mai draga ea plange ca are copil si greutati, ca sa impresioneze sa sarim toti cu banul, dupa care o doare intr-un loc. Repet, ori e nebuna, ori e pui de lele ca si maica-mea.
Din pacate ii seman lui tata, care stim doar sa muncim ca robii si sa sarim in ajutorul oricui are nevoie, dar ne lovim de toate curvele, scuzati-ma, dar ma lasa nervii.
Sincer, cred ca am mare nevoie de un psiholog, sa-mi spuna cineva avizat daca am luat-o razna sau inca sunt normala si trebuie sa-mi caut familia in alta parte. Pana la urma, parinti iti sunt aia care te cresc,nu aia care te fac. Sau poate gresesc.
Multumesc.
Ma bucur c-ai sesizat faptul ca unele dintre etapele vietii tale au fost parcurse disfunctional. Pentru a te bucura de viata de cuplu, ar fi trebuit ca voi doi sa va faceti planuri separat de parinti.
Inclusiv in ceea ce priveste casa. Stiu, o sa-mi spui ca e greu, ca n-ai bani, ca nimeni nu te ajuta...Uita-te putin la cuvintele de mai-nainte. Ce-ti arata ele? Nu cumva aici este vorba doar de TINE, de VOI? Neseparandu-va la timpul potrivit, lucrurile sau acutizat. Revenirea si instabilitatea sorei este tot parte a nesigurantei. Aceasta familie, (daca datele sunt corecte, si eu am inteles bine) este una disfunctionala.
Imagineaza-ti cum ar fi fost, ce s-ar fi intamplat daca tatal tau nu ar fi acceptat infidelitatile mamei, daca mama ar fi fost o femeie care sa-si procure nevoile doar din relatia cu tatal tau, daca sora ta "ar fi mostenit ceva si de la tata", daca tu ai fi fost mai nepasatoare...
1. Este vorba de o relatie nefiresc de lungita, diluata. In zece ani, aveati suficient timp si spatiu sa va dati seama daca sunteti un cuplu.
2. Transgenerational, parintii v-au transmis disfunctionalitatea relatiei lor, unde nesiguranta e una dintre acestea.
3. Clarifica-ti statutul relatiei tale, apoi indrazneste sa-ti iei zborul din cuib! Nu esti o sora rea daca strangi bani pentru tine, nu esti o fiica rea daca le ceri parintilor putina atentie si iubire...
4. Un psiholog de cuplu si familie este indicat.
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
cu tot respectul...
Pentru dl Trica, psihoterapeut si pentru cea care a comentat anterior dansului...cel mai usor din lume, e sa comentezi si uneori sa dai sfaturi...atunci cand nu traiesti tu evenimentele,ptr ca n-ai cum sa simti ce simte celalalt decat vag..
asta e handicapul rasei..teoretic, totul poate fi "roz" cum spunea Roxana mai sus, da, e firesc ca un cuplu daca se iubesc, sa aibe o viata normala de cuplu locuind singuri, insa..dra, a detaliat prin ce trece tocmai ptr a identifica unii din noi o eventuala solutie...poate chiar cu o oarecare disperare...insa, practicul..de care din pacate ne lovim toti in societate..-si va spune unul care a studiat spiritualul,psihanaliza (Jung, Freud), religiile, meditatia, budismul, ocultul, dar care le-a imbinat cu aceasta viata materiala..-spune altceva decat dvs.ma scuzati.
Ideal, ar fi sa fie o casa...sa stranga bani,poate ca impreuna, nu castiga decat 1500-2000 de lei, daca ii castiga si pe aia,asta e o situatie din nefericire foarte des intalnita in familiile de romani,nu putem toti pleca din tara -din diverse motive-sa castigam peste 1000 de E pe luna si atunci, care e solutia? cam asta e nivelul majoritar al romanilor..intrebare, credeti ca din acesti bani, pot sa stranga sa-si ia casa?cata dobanda trebuie platita?De unde?Daca era, dupa o logica simpla, o faceau..in 10 ani..
1)Nu va da nimeni dreptul, cu atat mai mult cu cat nu-i cunoasteti sa emiteti judecati in legatura cu relatia lor, ca ar fi diluata..poate ca- si bravo lor in acest caz- afectivitatea e pe primul loc si dupa 10 ani, sunt f rare cuplurile azi care iau in considerare ceea ce de fapt uneste:
iubirea,sentimentele..vremurile, au devalorizat aceste principii sanatoase si firesti..oamenii sunt pusi in situatii de compromis mai mult decat in trecut..de ce nu spuneti asta d-le clinician?hai sa spunem realitatea..
2) parintii n-au transmis decat genetic...fiecare om, are destinul si karma sa,pe care si le poate schimba..liber arbitru,eu puteam acum sa fi fost in state..n-am facut-o si o duc greu in Romania.vointa omului,muta muntii,dar depinde si de acesti nenorociti de bani azi..si de.."noroc' daca ai un job bine platit,daca..
3) Iubirea,din partea parintilor ar trebui sa fie neconditionata..ambele sunt fetele lor..si nu ar trebui ceruta,asta tine de ce simte fiecare si de bunavointa fata de copilul tau, daca o ai sau nu..
Parerea mea este ca parintii, nu ajuta in mod egal pe cele 2 fete favorizand-o pe cea cu copil..ptr ca as s-a intamplat, sa faca ea copil..ptr ca parintii probabil- sa ma scuze fata lor- nu constientizeaza la adevarata acceptiune, care e realitatea azi..pentru ambele lor copile,spun acest lucru, ptr ca si eu trec prin momente f grele...
am o depresie si pe plan intim si ptr ca domeniul in care lucrez nu mai merge ca acum 2 ani macar si caut sa ma reprofilez profesional, dar e f greu..
Multumesc ptr atentie,daca pot ajuta prin conversatie, sunt aici.. Robert C
re:parintii nu au transmis decat genetic
Eu tin sa te contrazic.Parintii transmit mult mai multe decat genetic. De la parinti mostenim comportamente,mostenim valori de viata si mostenim temeri. Da nu sunt nici psiholog,nici psihiatru dar stiu suficient de multe incat sa zic ca toate aceste se mostenesc. Faza e asa ca daca traiesti 20 de ani intr-o familie disfunctionala,cand ajungi sa faci cunostiinta cu ceva care e cat de cat functional la parametri buni ti se pare aiurea. Cand vezi ca parintii tai au o relatie disfunctionala de cele mai multe ori calci pe urmele lor incosntient o faci.
Eu tot ce zic acum o fac din proprie experienta. Luam asa,eu eram foarte constienta ca am o atractie pt baietii aia rai....si ma feream de ei..da faceam ce faceam ajungeam tot cu ei. Si faceam terapie,si ma chinuiam sa ma feresc. A trebuit sa fac eu mici experimente pe mine sa realizez ca aoleu nu e sanatos ce fac eu .
Si referitor ca iubirea parintilor vine neconditionat te inseli....In mod NORMAL asa este vine neconditionat dar cand copilul nu este nascut din dragoste si facut din dragoste ci doar din sex...ghici ce....iubirea nu mai este chiar neconditionata. Parintii vin si arunca in fata,ca "eu m-am sacrificat pt tine,am renuntat la viata mea ca sa ai tu de toate" si bla bla bla....cam asa merge . Cand copilul ala creste,sunt 2 situatii unu merge pe directia parintilor sau 2 se intoarce impotriva lor se distanteaza de ei si incearca sa isi rezolve toate probleme inca din copilarie. Situatii de mijloc nu prea exista..cel putin pana nu se rezolva problemele.
Da conditiile actuale in Ro nu sunt cele mai favorabile,insa are un loc de munca care macar o poate ajuta sa isi plateasca o chirie. Daca luam in considerare ca acum stau 6 persoane adulte..intr-o casa cu 2 camere....cred ca nu ar fi greu pt ei sa steie intr-o garsoniera doar ei doi.Cred ca ar fi ideal.
Dar na....eu zic ceva acolo....care cica pare greu de facut.
Stii ce e culmea stiu care e situatia in care se afla multi dintre romani...e foarte naspa..mai pe romaneste asa...eu am avut cateva luni bune fara un loc de mun ca i simteam ca imi iau campii...ca pe langa faptul ca nu aveam eu banii mei...cumva sunt obligata sa tau cu parintii mei.Situatie care mie nu imi convine,dar am fot nevoita sa accept pana la urma situatia.
Apoi inca ceva vroiam a scot in evidenta un psiholog nu da sfaturi...mai degraba te indruma,nu iti spune ce sa faci..iti da cate o sugestie care sa usureze treaba, te ghideaza.
Da sa fiu eu a dracului daca vad unde a criticat Adrian donsoara de mai sus? Poate necesit niste ochelari. Dar in principiu daca iei pe cineva un pic tare nu inseama critica..inseamna cumva sa ii arati realitatea....
Draga Robert
Faptul ca sunt impreuna de 10 ani, dar n-au facut pasul catre un cuplu, separandu-se de parinti, ce-ti sugereaza tie? Mie imi da dreptul "sa-mi dau cu parerea" pregatirea si experienta mea, care este una de lunga durata. Te rog sa nu ma confunzi cu nimeni. Eu sunt ceea ce imi dau dreptul pregatirea si competentele. Adica sunt psiholog. Ca sa pot ajunge aici, am respectat niste etape...etape care au insumat peste zece ani de studiu, acumulare de competente, dar mai ales experienta.
Parintii, in afara faptului ca transmit genetic ceva, INTOTDEAUNA transmit anumite teme, probleme, simptoame, specifice acelei familii.
Atentie, draga Robert! Eu nu dau sfaturi, eu nu spun nimanui cum sa faca, ce sa faca, de ce sa faca...Este optiunea fiecarui individ sa aleaga ce este mai bun pentru fiecare...
Hai sa-ti povestesc un pic din experienta mea referitoare la separare de parinti. Imediat dupa casatorie, am locuit vreo trei luni la socri. Am sesizat si eu si sotia faptul ca nu e bine ce facem, si am decis sa ne mutam singuri, cu toate riscurile. Ce a inseamnat aceste riscuri? Nu aveam absolut nimic, decat hainele de pe noi. Nu aveam cu ce manca, nu aveam din ce manca, nu aveam mobila, nu aveam NIMIC. O perioada,(cam o luna jumatate) am dormit pe jos, intr-o casa goala. Casa care a inceput sa se umple cu trecerea timpului. Si stii ceva? Chiar nu simteam lipsurile acelea, chiar eram fericiti!
Eu nu sunt un om bogat, sotia mea la fel, dar, daca iti doresti ceva, pana la urma cauti solutii, te zbati pentru a misca lucrurile.
Cazul acesta, rezoneaza ceva in tine? Si daca da, ce anume?
re: daca am luat-o razna
Eu nu cred ca ati luat-o razna,doar ca traiti intr-o familie disfunctionala.
Acum pe de alta parte eu nu inteleg de ce parintii dv sa isi vanda apartamentul ca fiecare sa isi ia partea. Nu e cel mai corect lucru.Sincer e apartamentul parintilor,au muncit o viata intreaga si e dreptul lor sa steie in acea casa. Da spuneti ca vreti sa va faceti o familie. Pai ce va retine? !0 ani de a sta cu aceeasi persoana impreuna e foarte mult,si in cei 10 ani cred ca s-a pus o baza,daca puteti forma sau nu o familie.
Sunt perfect de acord cu dv ca e greu a iti cumperi o casa in ziua de azi,dar nu e chiar imposibil.
Nu e nimic rau daca va strangeti bani pt o casa sau pt ce aveti dvs nevoie,nu sunteti o persoana rea. Doar ca mediul in care traiti nu va este favorizant. Plecatul de acolo e mai mult decat binevenit.Chiar daca este greu.
Si dv si dora dvs ati "mostenit" problemele parintilor.Mai bine zis vi s-au introdus in comportament aceste probleme. In momentul in care veti pleca de acolo veti vedea situatia altfel,va fi mai putin stresanta veti fi mai detasata si ituatia va fi ceva mai roz.Pt ca veti face ceva pt dvssi numai pt dvs.
E important sa a faceti timp pt probleme dvs si sa incercati sa vi le rezolvati.Toate celelalte probleme,a celor din jur sunt mai putin importante. Nu e vb de egoism e vb de a fi un pic fericit.
Aveti multe schimb ari de facut in viata pe care o aveti acum,si cred ca stiti care sunt doar ca va este greu si ce e drept va inteleg.
E greu pt ca intri in necunoscut...macar acum ai ceva stabil stii cum e situatia si stii ca poti face fata,pe cand la ceva nou e mai complicat.dar culmea ca nou nu inseamna mai greu..din contra e mai eficient e mai palpitant si mai distractiv si vine si fericirea de care aveti nevoie si linistea sufleteasca.
Post new comment