am stari de la tristete pana la ura pentru tot ceea ce ma inconjoara

Buna Rebeka,
Citind ceea ce ai impartasit din experienta ta, am simtit ca trebuie sa-ti raspund, mai ales ca sunt unele aspecte pe care le-am trait si care seamana destul de mult cu trairile tale.
In urma cu 7 ani, si eu eram studenta la psihologie (intre timp am absolvit dar nu am ajuns sa profesez), si ma simteam deprimata, aveam ganduri negative, nu gaseam un sens pentru viata mea si aveam o parare foarte proasta despre mine. Pentru a depasi tristetea si nelinistea care ma chinuiau, apelam la consumul unor cantitati mici de alcool si asa ma taram prin viata, de la o zi la alta.
Cineva apropiat, mi-a recomandat sa apelez la un psiholog si ma bucur, ca i-am ascultat sfatul. Desi studiam psihologia, nu-mi puteam da seama de puterea pe care o poate avea o discutie sau o sedinta de psihoterapie. Am rezolvat mai multe probleme care ma distrugeau din interior si am inceput sa ma simt mai bine. Totusi, pentru a iesi cu totul din starea in care ma aflam, am avut nevoie si de ajutorul unui psihiatru, respectiv de un tratament medicamentos. Stiu ca multa lume nu are incredere in medicamentele psihotrope, dar de abia dupa ce, in urma tratamentului, ajungi sa te simti bine, ajungi sa nu-ti mai pese de parerile altora si sa asculti de cei care au pregatire in acest domeniu si au competenta sa te ajute.
Cam asta este istoria mea. Sper ca aceasta impartasire sa te ajute sa iei cele mai bune pentru viata ta.
Desigur, dl psiholog Adrian Trica avea dreptate spunand ca problemele de acest tip sunt complexe si trebuie tratate ca atare si, in plus, fiecare experienta este unica...
Eu iti doresc sa depasesti aceste momente si sa fi fericita si implinita din toate punctele de vedere!