anxietate

?Buna seara, as dori sa stiu ce fel de terapie se recomanda unei persoane mai anxioase.

Eu, de exemplu, am momente in care-mi fac griji din te miri ce; cand sunt foarte increzatoare in mine insami, imi place sa fiu in compania oamenilor si ma simt bine cu ei, dar cand nivelul de incredere scade, atunci ma crispez, ma inhib, etc.

Mi-e groaza aproape de violenta si de cum iti poate modifica un act de violenta intreaga existenta. Evit sa privesc indelung sau insistent oamenii, mai ales barbatii, de teama sa nu starnesc cine stie ce gand ciudat in ei (ma gandesc aici ori la perversi, ori la persoanele bizare, care pot atenta asupra vietii mele).

Nu stiu de unde vine aceasta teama teribila de violenta ( in unele momente, mai ales in cele in care nu ma simt asa de stapana pe mine si pe emotiile mele), si mi-as dori sa nu mai incep sa creez ite dintr-un mic detaliu, o mica privire mai..ciudata a oamenilor din jur.

Simt ca viata mea graviteaza in jurul sentimentului de "teama" si de foarte multe ori incredeare in propria persoana este exact ca intr-un montagne-russe (oscilanta si aproape niciodata echilibrata).
Sunt o persoana foarte emotionala si ma atinge aproape orice; stiu sa fac fata emotiilor pe care le cunosc deja, pe care le-am mai trait, dar mi-e foarte frica de emotiile noi care ma invadeaza in anumite momente ale vietii sau de acele emotii declansate de momente unice in viata....S-ar putea spune ca mi-e frica de mine, ca nu stiu sau ca nu voi fi in stare sa reactionez in momente noi din viata!

Mi-e teama sa nu gresesc (in indiferent ce domeniu), mi-e teama ca nu spun ceea ce trebuie, ca nu sunt asa cum ar trebui in momentele in care se cere asta, mi-e teama ca dezamagesc, mi-e teama de oameni uneori, de judecata lor, de critica lor, etc.......!

Ma oboseste acest drum sinuos al increderii in mine (azi e bine, soare, incredere, maine nu) , al fricilor de diverse feluri, etc.

Mi-ar placea sa nu mai am nevoie de validarea venita din partea altora ca sunt ok, ca spun lucruri ok, mi-ar placea sa ma simt in regula sub privirile mai insistente ale oamenilor si sa nu mai gandesc ca sunt sigur criticata de ei ...

Mi-ar placea sa-mi placa de mine in majoritatea timpului si sa nu mai fiu in razboi cu mine *sa nu-mi mai fie teama in general...de orice..
Sa nu ma mai simt cateodata absolut paralizata de propriile -mi ganduri irealiste si sa am insomnii, ca cea de aseara!

Sa nu-mi mai fie frica de lumea in care traiesc, de violenta, de cruzime,de moarte, sa incerc sa am incredere ca, orice s-ar intampla, o sa fie bine.

CUm sa incep? de unde sa incep sa TRAIESC mai mult fara sa-mi mai fie asa de frica uneori ? cum sa-mi stabilizez emotiile si sa fiu mai stapana pe mine, cum sa reactioez cand ma cuprinde haotic o emotie bulversanta , iar eu nu stiu sa-i fac fata??!!

Poate ca mi-e frica de mine sau poate frica am invatat-o de la mama mea?