Bunicul meu crede ca il doare....

 
?Ziua buna!

La anumite intervale de timp,bunicul meu acuza niste dureri somatice care nu au baza medicala( toate analizele au iesti f bune si el are 77 de ani). Realitatea este ca mai apare cate o suparare fie musculara, fie digestiva, insa sunt minore, asa cum experentiem fiecare dintre noi.

Problema lui este catastrofarea. De la niste dureri minore ajunge la idei de felul: crede ca e sfarsitul, dispozitie negativa din care nu vede iesire, sentimentul ca ceilalti nu il inteleg( cei din familie au vorit cu el si ii tot aduc argumente ca micile neplaceri sunt specifice varstei si mai ales speciei umane).

Are o nevoie foarte mare de control(asa am dedus eu), intrucat face verificari medicale dese, acasa isi ia pulsul, isi intretine sanatatea prin diferite practici. Nu ar fi problema daca nu s-ar speria atat de tare atunci cand simte ca are ceva.

Mentionez ca este un om intelectual, a fost profesor, are cunostinte legate de alimentatie sanatoasa si mai mult-despre o mare varietate de medicamente.

Nu e o persoana sociabila, lui ii este de ajuns casa, sotia si gospodaria. De obicei este un om plin de vitalitate si viata, isi ingrijeste cu drag gospodaria, iubeste natura si tot ce il inconjoara.

Metoda contraargumentarii clar nu functioneaza. As avea envoie de alte idiei, intrucat el nu e deschis spre a merge la psihoterapeut, desi e clar ca de acolo pornesc supararile.

Spor mult in activitatea dumneavostra si multe bucuri!
Roxana

Sigur, ai putea incerca multe chestii...

Sa inteleg ca esti un coleg de breasla? Mie asa imi pare.

Totusi, daca acest om reuseste sa traiasca cu aceste frici (ipohondrie, sau un sindrom anxios), mai mult, face acest lucru de 77 de ani, nu crezi ca e un demers mai degraba sortit esecului?

Sigur, se poate spune ca bunicul tau nu este impacat cu ideea mortii, specifica varstei insa, daca este activ, daca functioneaza astfel, si inca bine, nu vad de ce ar avea nevoie de un specialist...

Un lucru il poti schimba cu siguranta: perspectiva ta, asupra relatiei cu bunicul tau. Intr-adevar, daca abordam cazul strict din punct de vedere al simptomatologiei, putem creiona o interventie, insa, la aceasta varsta, pattern-urile de comportament sunt decisive.

Clinicianul, cand are de-a face cu un client aflat la o varsta inaintata, este obligat sa adapteze interventia in functie de aceasta.

Altele sunt prioritatile terapeutice la aceasta varsta. Important acum pentru bunicul tau, este sa asimileze etapa de viata in care se afla, adica cea in care va parasi aceasta lume. Poate pentru el, moartea nu este un motiv de ingrijorare, cat pentru cei din jurul lui.

Si, sigur, daca el isi doreste o interventie terapeutica, de ce nu? In schimb, daca sansele de reusita ale unei astfel de interventii sunt sub 10% sa zicem, parerea mea este ca interventia ar trebui sa se axeze pe iesirea de pe scena vietii.

Si, bucura-te de prezenta lui aici, langa tine, profita de acest lucru, atat timp cat mai poti face asta...

Toate cele bune!

Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut


Alte raspunsuri date de Adrian Trica

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/9013

Buna Roxana , cititind ce ai

Buna Roxana ,
cititind ce ai scris ,mi-am amintit cu drag de bunicul meu de 95 de ani si el avea astfel de stari si de fapt majoritatea batranilor au o frica de moarte accentuata
Iti pot spune cum procedam eu cu bunicul
Il vizitam zilnic,ne uitam la filme impreuna,ii duceam inghetata sau alte dulciuri care ii placeau ,ascultam muzica sau ii faceam cd uri cu muzica ,ii ascultam cu placere povestile din copilarie din tinerea lui .

Bunicului tau ii trebuie un program si il poti ajuta sa-si faca un program
Pe de alta parte trebuie sa incerci sa il faci sa se simta util si ca ai nevoie de el astfel isi va dori sa traiasca cat mai mult si se va mula dupa programul care il vei face
Incerca sa vezi ce ii place Aminteste-i de tinerete Trebuie sa fi avut activitati care ii placeau si nu le mai face
Crede-ma ca bunicul meu facea gimnastica in fiecari zi ,da chiar la acea varsta .

Cu drag

-

-

lamuriri

Nu sunt chiar coleg de breasla, dar tare imi doresc sa devin. Sunt inca anul 2 la psihologie.

Eu am dedus ca are nevoie de un specialist pentru ca mereu a fost in cautarea controlului in ceea ce priveste cele ale sanatatii si cele medicale si in momentul in care nu il are s simte deprimat, sfarsit, si fara sens.

Si nu, orice demers de schimbare cred ca are un rost si nu e sortit esecului, chiar daca se incearca la aceasta varsta.

Cred totusi ca se poate schimba cumva aceasta...mare temere.

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
v
H
m
f
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie