Am convenit ca niciunul sa nu aduca pe nimeni in casa pina nu decidem ce facem cu locuinta si deocamdata el nu a venit cu nimeni.
In schimb, seara de seara vad cum adoarme pe canapea cu paharul de whisky alaturi.
Sincer nu mai suport sa vad cum se degradeaza el ca persoana...
Eu nu regret pasul facut, intrucat ajunsesem ca doi straini, dar intrebarea mea este, de ce nu se muta?
Sustine ca nu are pe nimeni, dar un barbat poate trai fara relatii sexuale luni la rand?
Pentru mine el ca persoana este o nebuloasa. El a decis sa mergem sa divortam dupa certuri neintrerupte, si tot el braveaza acum ca e foarte ranit.
Cat timp credeti ca se poate trai in acest fel?
Multumesc!
Sincer? "Pana cand moartea ne va desparti". Observ ca barbatul de care ai divortat nu-ti este indiferent. Mai observ ca si el parca pare decis sa ramana langa tine cumva, in stilul lui caracteristic. Stil care include alcoolul, pentru ca are de ascuns o problema emotionala si, considera el, asta il ajuta acum...Eu iti propun sa ne intoarcem un pic in timp. Cum v-ati cunoscut? Ce a putut face diferenta pana la urma? Cum ati reusit sa ajungeti ca doi straini?
Si de ce "ati decis" sa mai locuiti impreuna? Uite, voi fi cat se poate de sincer cu tine: banuiesc ca voi inca sunteti, formati un cuplu dar, nu stiti cum sa faceti din lucrul asta un avantaj pentru fiecare dintre voi...Si nici nu se invata la scoala!
Asadar, daca iti pasa de el cu adevarat, si vrei sa-l urnesti de pe canapeaua aia, ai nevoie sa nu mai procedezi ca pana acum. Schimba! Fii curioasa, macar acum, si vezi cum este de fapt omul asta. Vorbeste-i deschis, fii sincera in exprimare. Eu zic ca merita sa incerci, gandindu-te doar ca, o perioada, barbatul asta a reprezentat ceva pentru tine. Iti cer doar sa fii curioasa, sa vezi cum te simti, si ce simti atunci cand, in urma schimbarii atitudinii tale, vei descoperi ceva nou.
Iti cer sa fii atenta la el, dar si la tine, la emotiile tale. Apoi, sa folosesti adevarul si realitatea. Pentru a obtine alte rezultate, este nevoie sa faci altceva! Simplu, nu? Mai degraba, decat sa "nu aduceti pe cineva in casa", sa constatati ca DEJA exista doua persoane: tu si el.
Porniti de aici. Toate cele bune!
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
Sunteti un cuplu
Opusul iubirii este NEPASAREA !
Voi inca sunteti un cuplu si va iubiti,va pasa unul de celalalt.
Ar trebui sa va invete cineva si cum sa va vorbiti. Sau sa actionati.
Uite, deseara imbraca-te sumar, du-te i-ai paharul din mana si saruta-l. Nu vorbi nimic pana dimineata. Banuiesc ca vor iesi scantei.
(...doar esti o femeie libera si poti face ce vrei mai ales ca el este strainul de pe canapeaua ta!)
Dupa cum l-ai descris mi-l inchipui ca pe un baietel bosumflat care e nemultumit demonstrativ dar nu poate sa vorbeasca pentru ca mamica lui i-a spus ca baietii "nu plang ca fetitele". Si daca e asa, uf, e atat de simplu sa traiesti cu un astfel de baiat(scuze, barbat!).Singura conditie e sa redevii femeie.
Post new comment