Ce pot face pentru a-mi continua drumul in viata fara regrete si intrebari de genul "ce ar fi fost daca"?

 
?Ce trebuie sa fac? Sa-l uit definitiv sau sa incerc sa lamuresc situatia deschizand subiectul cu el?

Am 31 de ani, o relatie de aproape 3 ani cu cineva care ma iubeste; si eu il iubesc, dar uneori(cel mai adesea cand sunt suparata, nemultumita) ma gandesc la o persoana din trecut, cu care nu am finalizat o relatie.

El este casatorit de cativa ani, nu am pastrat legatura. Eu sper sa ma casatoresc anul viitor cu cel cu care sunt acum (amandoi ne dorim asta, problema este doar una financiara), insa nu pot sa-l uit pe cel din trecutul meu. Mentionez ca atunci cand l-am cunoscut aveam 17 ani, era prima relatie cu un barbat si dupa intalniri platonice timp de 2-3 luni, am stabilit de comun acord sa renuntam.

Vina a fost a mea, eram o copila care nu stia ce vrea. Dupa aceea, in decursul anilor, pana sa se insoare, ne mai intalneam (totul platonic, dar de fiecare data simteam ca el este cel potrivit pentru mine, era mereu o senzatie deosebita de atractie intre noi - nu pot descrie in cuvinte), plus ca toate cunostintele noastre ne spuneau ca ne potrivim, ca semanam de parca am fi frati.

Oricat mi-am propus sa-l uit, nu am reusit...uneori chiar cred cu tarie ca ne potrivim. De mentionat ca amandoi ne-am continuat propriul drum, fara a face pe cineva sa sufere. Poate ca el a reusit sa ma uite de mult...

Am analizat situatia din multe puncte de vedere, dar nu reusesc sa trag linie si sa-mi continui viata fara sa ma intreb uneori "cum ar fi fost daca?"...
Va rog sa-mi dati un sfat. Va multumesc.

Istorisirea ta, este una careia ii spun "afacere neincheiata". Petrecandu-se in adolescenta tarzie, acesta "afacere" reprezinta acum pentru tine un reper, un pilon de baza in etalonul iubirii. Unii o numesc marea dragoste. Interesant este ca raportarea ulterioara la "standardele" acesteia, face cumva o selectie in ceea ce priveste portretul robot al candidatului la inima cuiva. De multe ori, acest portret-robot, este influentat de imaginea unui parinte sau a unei persoane importante din copilaria si adolescenta noastra. Senzatia ca persoana iubita seamana cu tata sau cu mama, este una pregnanta, vizibila mai ales din exteriorul relatiei...

Aceasta comparatie, raportare la etalon, ne poate urmari toata viata, cu riscul de a pierde momente si oportunitati favorabile noua..."Parca esti legat la ochi", poate spune un prieten, incercand sa evidentieze calitatile "pretendentului"...Neputandu-ne dezlipi, desprinde, de acel standard, portret-robot, din varii motive (frica de pierdere a unui parinte, un nivel al stimei de sine scazut, un EU slab), apare sentimentul frustrarii, transpus de tine foarte frumos intr-o chestiune simpla "si daca?..."

Acum, ai putea sa incerci o detasare de aceasta persoana (detasare emotionala) si sa vezi cum este el cu adevarat: calitati, defecte, dar si existenta planurilor comune, sau a sentimentelor...Pe scurt, "marea iubire" ramane o tinta perfect iluzorie, pe cand cel de langa tine e cat se poate de real...Adica, este omul impreuna cu care AI EXPERIMENTAT deja situatii, momente bune sau rele, emotii, sentimente. Acestea le poti trece prin filtrul gandirii(emotionale), daca doresti. Cu "marea iubire", nu poti face decat supozitii. Singura certitudine este ca el are deja o familie, ceea ce este cat se poate de firesc...

Influenta pe care o exercita o relatie incheiata, dar unde nu a existat un feedback relevant, poate incurca lucrurile. Da, poti sa-i povestesti prietenului tau despre acest lucru. Poti chiar sa incerci sa te intalnesti cu acel om, cerandu-i lamuriri pentru ce ai reprezentat tu in viata lui, cu conditia ca prietenul tau sa stie si el de demersul tau, adica sa nu ascunzi acest demers, pentru ca, altfel, vei perpetua o problema, in loc sa inchizi un cerc.

Eu iti doresc o viata frumoasa, asa cum iti doresti! Toate cele bune!

Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut


Alte raspunsuri date de Adrian Trica

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/8830

si totusi

Si totusi...daca incerc sa-l contactez pe internet, nici nu stiu ce as putea sa-i spun, plus ca el este orgolios si chiar ranchiunos. Ori ma detesta, ori ii sunt indiferenta. Singura mea teama ar fi o respingere din partea lui, in sensul ca nu ar dori nici macar sa vorbeasca cu mine sau mi-ar adresa niste cuvinte "dureroase" si ar afla prieteni/cunostinte comuni/e...

Nu ai de unde sa stii pana nu

Nu ai de unde sa stii pana nu verifici. Ceea ce gandesti tu, nu este echivalent cu ceea ce gandeste el. Sunteti doi oameni diferiti. Se poate sa fie si cum spui tu, dar, la fel de posibil este sa se intample si altfel. Prietenii si cunostintele nu decid pentru tine. Si daca ar afla ce s-ar putea intampla? Retine, DOAR adevarul este cel care te ajuta! In rest, nimic nu mai conteaza!

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
c
t
v
7
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie