ce sa fac m-am pierdut ma gandesc la sinucidere

In Italia barbatii isi inseala sotiile f des as putea spune k 70 la suta din barbati si au cate o amanta stabila si se mai duc si la prostituate si tot la sotii acasa trag.... fff rar k unul din ei sa-si lase sotia mai repede ele ii lasa k sunt tantalai si cei care sunt parasiti isi gasesc repede alte femei. e greu de purtat acest secret pe care il tii tu dar pana la urma poate ai facut-o la repezeala, si asta nu e ceva sa ajungi la extrem. fiecare din noi avem secrete pe care le stie numai sufletul nostru cel mai bine e sa incerci sa te gandesti la altceva sa-ti ocupi timpul sa nu se mai duca gandul acolo.nu tb sa-i zici sotului k pe urma il faci si pe el sa se simta prost. daca el nu stie nimic sta fericit alaturi de tine dar daca te scapi se simte dezonorat. tu stai cuminte k incet incet timpul vindeca tot.... tu inainte sa faci greseala asta erai o femeie puternica care tinea casa cu 3 copiii si un sot, acu tb sa fii si mai puternica k anii trec copiii cresc sotul e prezent si tu esti pionul principal care ii face fericiti pe toti. fara tine toti sunt distrusi si la raman si ar plange ani de-a randul k i-ai parasit si nu ai vrut sa ramai alaturi de ei

Este clar faptul ca aceasta culpabilitate este mai presus de grija pentru siguranta si sanatatea psihica a copiilor si visul de-ai vedea mari, realizati.
Problema grava este sentimentul de culpabilitate...nu stiu daca sotul te-ar putea ierta sau nu, stiu doar ca tu ar trebui sa te accepti asa cum esti, cum ai fost. Fiecare avem parti mai bune, parti mai rele, secrete ascunse sau momente de rascruce. Totul este sa invatam din greseli, sa depasim momentele grele si sa incercam sa fim mai buni, din toate punctele de vedere.
Incearca sa-ti gasesti un duhovnic...poate un preot, undeva, la o manastire, daca nu ai incredere sau nu te ”trage ata” la o biserica din localitatea in care traiesti. Sentimentul de culpabilitate este bun, insa pana la o limita, nu trebuie sa ne conduca viata sau, mai rau, sa ne determine la gesturi iremediabile, fatale.
Gandeste-te in primul rand la copii, poate prin faptul ca tocmai cand vrei sa faci gestul fatal esti intrerupta de ei, este un semn de ”sus” ca nu aceasta-i rezolvarea. Iar faptul ca-i vei face sa sufere- va fi un soc teribil pentru ei- ar trebui sa-ti dea de gandit.
Iar daca se afla, dupa ce ai facut gestul fatal, copiii vor fi de 2 ori mai socati. Iar tu nu vei mai avea posibilitatea sa-i faci sa inteleaga ca a fost o greseala, unica(ma refer aici la aventura de acum cativa ani) si sa le dovedesti ca ca te-ai schimbat, ca te caiesti, nu va fi pacat, in primul rand pentru ei?. De ce sa le intinezi memoria? De ce sa ii faci sa treaca prin asemenea soc?
Eu nu stiu care este situatia exacta, daca cumva esti amenintata de cel cu care ai facut greseala sau mai stie cineva care ar putea sa-i spuna sotului.
Insa sfatul meu este urmatorul: lasa gandurile pesimiste, concentreaza-te asupra copiilor si incearca sa fii o mama buna pentru ei... si o sotie iubitoare pentru sotul tau. Poate nu va afla niciodata sau poate nici nu vrea sa stie, poate si el este macinat de un asemenea gand sau poate, din contra, te inseala si acum...si te-ar putea ierta, pentru ca nici el n-a fost fidel...Sau poate ti-a fost fidel si nu te va ierta, daca afla cumva- insa nu se stie ce va fi, sotii traiesc zeci de ani impreuna, apoi, din respect pentru cel de langa el... sau de rusine...sau de teama de a nu fi stigmatizat, ia cu el in mormant secrete nestiute de cel care i-a fost alaturi atata timp.
Incearca sa vorbesti cu un preot, cred ca este una dintre putinele persoane care te-ar putea ajuta pe termen lung. Iar cand mergi sa vorbesti cu el, gandeste-te ca este tot un om, ca si noi, iar orice om e supus greselii. El nu este acolo sa te judece, te judeci tu, mai rau decat ar face-o cel mai strict preot.
Si incearca sa vezi, dincolo de acel episod, persoana care esti acum. Ia copiii si uitati-va in oglida impreuna, imbratisati. Eu deja va vad cu ochii mintii: o mamica cu trei copii de care este mandra...si care vrea sa le fie alaturi...in prima zi de scoala, la primul examen, la prima premiere, la majorat, la deschiderea anului universitar...sau la primul dintisor cazut...la primul esec...la prima dezamagire in dragoste...

Esti in prezent si te macina amintiri din trecut.

Este buna cainta, remuscarea, parerea ta de rau fata de greseala din trecut, insa daca nu ai nadejde...poti sa cazi in deznadejde, intr-o tristete profunda, care nu este benefica nici pentru tine, nici pentru copiii tai; draga mea, copiii tai au nevoie de o mama vesela, "libera" de povara pacatului din trecut; stiu ca, in momentele de tristete profunda - depresie- nu te mai poti gandi la copii, nu esti de condamnat pt asta; sa nu crezi ca te judec pentru asta; ma doare suferinta ta.

Ai nevoie, in primul rand, de iertarea lui Dumnezeu. Dumnezeu este drept dar si iubire, in primul rand iubire; iti spun din propria experienta ca doar iertarea primita in taina spovedaniei te "usureaza" de pacat; iti trebuie doar cainta, si asta ai cu siguranta, hotararea de a nu mai face greseala, si asta cred ca ai; si nadejdea ca vei fi iertata; asta iti mai trebuie.

Draga mea, nu mai sta, mergi cat poti de repede la un preot, spovedeste pacatul care te macina, elibereaza-te si bucura-te de prezent, de copiii si sotul tau. Credinta iti poate da speranta de care ai nevoie in momentele grele ale vietii cand nu mai vezi nici o scapare.

Nu cred ca ar fi indicat sa-i spui sotului tau despre asta, cred ca nu ar putea sa poarte povara acestui adevar; oricat te-ar iubi, in momente mai dificile iti poate reprosa si il poate chinui si pe el acest fapt petrecut in trecut; nu sunt de acord cu minciuna insa in anumite situatii este mai indicat sa omiti anumite adevaruri pentru a nu rani, pentru a nu strica linistea familiei tale.

Dumnezeu sa te lumineze sa faci ce e mai bine pentru tine si familia ta!

TE-ai spovedit? ti-as recomanda sa iti gasesti un duhovnic si sa te spovedesti ,caci la tine chiar exista cainta,deci Dumnezeu te iarta,sunt sigura de asta.Mai ramane sa te ierti pe tine insati.Fii tare pt copiii tai,sinuciderea este cea mai mare greseala,caci iti lasi cei 3 copii fara mama. Si asta din cauza ca l-ai inselat pe sotul tau demult....Faptul ca te caiesti este un mare lucru bun ,asa ca bucura-te pt mustrarea constiintei tale si ai grija de sufletul tau si ale copiilor tai de acum inainte.Timpul nu il poti intoarce ....asadar priveste prezentul si viitorul.Nu mai esti femeia de acum multi ani,te-ai schimbat.Iart-o pe femeia care a gresit atunci,caci ea chiar a murit.Partea "rea" din tine e moarta,in locul ei traieste o femeie MINUNATA,care are 3 copii.
Fii tare,caci tu,cea din prezent,esti minunata,cea din trecut nu mai exista.
Dumnezeu sa te ajute!

Trecutul e ...trecut.Acum te afli in prezent alaturi de copiii tai si tatal lor.Autoculpabilizarea nu vine cumva din faptul ca nu-l mai iubesti pe domnul de langa tine si de fapt ai ramas conectata la acea aventura ,la celalalt barbat?Anii ne schimba comportamentele,atitudinile,acel individ din trecut este acum altcineva,iar aventura voastra las-o acolo.Traieste in prezent alaturi de familia ta,de copiii tai fata de care ai o misiune de dus la indeplinire,aceea de a fi MAMA IN PREZENT.Cat despre sinucidere...dai dovada de un egoism fara margini.Ia-ti copiii ,mergenti in parc,alergati,joaca-te cu ei,fii alaturi de ei,ia-ti sotul si mangaie-l,iubeste-l,astfel vei primi iubire ,atentia cuvenita,cauta-ti preocupari doar pentru tine,citeste o carte,cumpara-ti un gablont,fa ceva ce te face fericita,chiar si pentru moment...incet-incet vei observa ca viata e superba,iar cu ceea ce ai acum nu te mai intalnesti in alte vremuri...daca o exista si viata de dupa.TRAIESTE CLIPA!

eu sincer nu inteleg ..traiesti cu un sentiment de vinovatie de cativa ani, iti inchei relatia cu "amantul" apoi faci trei copiii....de fapt unde e greseala??!!!gandeste-te la acea perioada ca o perioada in care ai vrut sa stai cu tine si ca ai avut nevoie de acea perioada ..momente de rataciri avem toti
ce iti lipseste in viata de zi cu zi ?

Daca ti-ai inselat sotul la inceputul casniciei si deja aveti 3 copii impreuna, inseamna ca aventura s-a intamplat acum multi ani. Tu te framanti ani in sir pentru o intamplare veche?

Ce importanta mai are? Ce te mai poate atinge acum? A trecut mult timp, ajunge. Te simti vinovata? De ce? A fost o intamplare, ai avut motivele tale, NU ai fost singura responsabila, ca doar NU ti-ai inselat sotul de una singura (responsabil e si partenerul de atunci, doar stia ca esti maritata, nu?). Gata.
De ce sa mori? E mai simplu?

Nu e mai simplu sa treci peste asta si sa traiesti linistita cu familia pe care o ai?

De ce sa-i spui sotului tau? E treaba lui? Eu as zice ca e treaba ta si va trece, daca nu te mai agati de o aiureala din trecut.

Nu te mai invinovati atat. Viata unei femei nu e deloc usoara si apar uneori si astfel de probleme. Insa important e ca ai ales sa fii cu familia, pentru care sunt convinsa ca faci destule eforturi.

Succes!

tot ce vreau sa spun e sa te gandesti la copii nu numai la tine. Gandestete ce vor crede copii despre tine si ce consecinte vor avea toate astea si daca sotul tau nu sa apuca de baut si daca va incepe asa nu va avea cn sa aiba grija de copii tai mai ales daca sotul va deveni violent si va incepe sa bata copii . Ce a fost a fost toata lumea greseste si nu ai de unde sti poate te va ierta

De ce vrei sa readuci trecutul in prezent? Trecutul e trecut, pezentul e prezent. Se va schimba cumva in bine relatia daca o sa-i spui sotului ca l-ai inselat?

Tind sa cred ca nu si cel mai important e ca nici tu nu vrei asta. Foarte bine e ca ti-ai recunosut greseala(cel putin in fata ta) si imi dau seama ca nu ai sa o ma repeti.

Nu suntem perfecti, toti gresim, ce conteaza e sa invatam din acele greseli si daca putem sa evitam sa-i ranim pe ceilalti.

Tu stii ca nu o sa o mai faci dn moment ce regreti atat de tare, in primul rand iarta-te si incepe sa te iubesti asa cum esti cu bune si rele, toti avem parti bune si mai putin bune, hai sa ne acceptam in totalitate.

Stii... atunci cand cineva te iubeste te iubeste cu calitati si defecte nu te mai invinovati atat.

Trebuie sa iti zic ca imi dau seama ca esti o persoana de treaba, uita-te in oglinda si admite asta, cu bune si cu rele esti o persoana norocoasa, traieste ca atare, am incredere in tine !

Te imbratiseaza Mya >:D<

Ai putea sa incerci sa te ierti, totul se intampla cu un scop in viata important este sa inveti din greseli.

Faptul de a ati lua viata nu va rezolva nici o problema ci va crea altele in plus: copii orfani, sot vaduv.

Soluatia se afla in a te ierta si a incerca sa tragi o invatatura din aceasta greseala, ia-o ca pe un antrenament al vietii.