Mama avusese intotdeauna o parere excelenta despre fostul sot si avea momente cand chiar ma critica pe mine in favoarea lui.
Totul pina cand i-am povestit pe o banca in parc, ca eu si sotul meu am practicat sexul oral.
In naivitatea mea, nu am realizat ca mama nu avea cum sa inteleaga acest comportament, pentru mine normal, pentru ea deviant.
Drept urmare, m-am simtit umilita si...neinteleasa.
M-am gandit ca ea este o persoana adulta cu o viata sexuala normala.
Poate ar fi trebuit sa realizez diferenta de conceptie, de generatie, etc, mai ales ca ea imi mai soptea cateodata, sub forma de bravada chiar ca poate trai fara sex si ani...
De atunci mama nu uita sa-mi reaminteasca acest episod, chiar daca vede cat de jenata ma simt...si nu inceteaza fara sa ma puna la respect, punandu-ma sa promit ca nu voi mai face vreodata asa ceva.
Cum sa-i explic mamei ca eu consider asta un lucru normal intr-o relatie normala?
Ok, am socat-o...dar oare ce se ascunde in spatele adultului din ea?!
Nu-i explica. Ramai la relatia de baza, cea de mama si fiica.
Normalul este diferit pentru voi doua, pentru ca aveti experiente de viata diferite. Lucrul asta e clar! Ce era normal pentru o femeie tanara, acum 40 de ani?
Este ca si cum, cineva ar veni la tine acum, si ti-ar povesti ceva ce depaseste puterea ta de intelegere si asimilare actuala...Ce vrei de fapt, de la mama ta? Confirmare? Validare? Disponibilitate? Securizare?
Esti intr-adevar intr-un travaliu emotional. Pastreaza-ti resursele pentru acesta. Nu-i usor sa treci prin negarea pierderii, prin furia aferenta separarii, printr-o acceptare subreda la inceput, ca in final sa accesezi o adaptare...
Mai degraba, ai nevoie sa-ti consumi aceasta pierdere, aceasta separare.
Toate cele bune!
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
Post new comment