Cred ca nu il mai iubesc pe sotul meu

De o vreme ma tot macina gandul ca s-ar putea sa nu il mai iubesc. De ce am ajuns la aceasta concluzie? Nu stiu exact dar am sa va povestesc mai multe despre noi. Suntem casatoriti de 2 ani si 7 luni. Relatia exista de cand eram in clasa a Xa, acum am 24 de ani. La inceput nu eram indragostita de el imi placea doar felul lui de a ma iubi, de a ma adora, desi nu era persoana pe care mi-o inchipuiam langa mine la acea vreme, nu era nu stiu ce frumusete, nu avea nici aspiratii foarte mari, era un baiat simplu, insa foarte sociabil si bine crescut. In fine, in cateva luni am ajuns sa il iubesc, precizez ca el stia care e situatia, relatia noastra s-a bazat de la inceput pe sinceritate, cel putin asa cred eu.

Toate bune si frumoase, dar cand terminasem liceul, eu vroiam sa merg la facultate intr-un anume oras, mai mare, dar in total alta directie decat cel unde era el moment in care el mi-a zis ca daca nu merg acolo unde este el ne despartim. Dupa un timp de gandire am decis ca voi merge unde era el, nu doar pt relatie ci si din cauza starii financiare, fiindca astfel ii scuteam si pe ai mei de o cheltuiala enorma, iar el avand apartament in acel oras totul a fost mult mai simplu. La inceput a fost ok, desi aveam doi colegi de apartament, dar cand relatia a fost mai serioasa am ramas doar noi. Terminasem anul 1 cand m-a cerut, logic am spus da, desi nu vroiam sa ma casatoresc asa de tanara, dar il iubeam. Ne-am logodit iar dupa un an am facut nunta.

Din momentul in care ne-am logodit el a inceput sa se schimbe. S-a angajat la o firma unde lucreaza si in ziua de azi, unde si-a facut rapid prieteni, un anturaj nu prea potrivit pentru el, zic asta pentru ca il influenteaza foarte mult. De atunci incolo are fobia "papucismului"- asa ii zic eu. Se fereste ca nu cumva sa fie papuc, desi nu sunt genul care sa il tin in lesa. Dar colegul lui drag, vesnicul burlac, cum ii mai spun eu, il tot "alinta" cu numele de papuc. Cu timpul venea tot mai tarziu acasa, tot mai mult timp petrecea prin oras, eu ramanand mereu singura, acasa, pentru ca prieteni nu prea aveam acolo. In fine ii mai spuneam, isi mai revenea, imi spunea ca ma iubeste. Am facut nunta, iar la 7 luni dupa nunta ne-am mutat in orasul lui natal, la parintii lui, pt ca ne-am deschis o afacere si am zis ca pana vedem cu stau lucrurile stam la ei. Ei au trecut deja 2 ani si stam tot cu ei. intre timp el si-a mai revenit, fiind departe de colegul care il influenta, mai avea mici scapari cand mai mergea pe la sediu, vizite pe care abia le astepta dar treceam peste ele, bineinteles ma enervam, si ii spuneam, dar ne impacam noi.

Mai nou este de necontrolat, ma refer la fobia lui, face ce face, dar doamne fereste sa creada careva ca e papucul meu, si asta ma afecteaza foarte mult pt ca eu m-am indragostit de el pt ca era exact opusul, iar daca stiam cum va fi nu cred ca mai stateam de vorba cu el. Ma umileste constant, cu mici sau mari remarci cu privire la aspectul meu fizic, niciodata nu am fost o slabanoaga dar cu timpul m-am cam ingrasat, nu sunt obeza, dar sunt sanatoasa, cum s-ar spune pe la noi. Ba se leaga de parul meu, m-a convins sa ma fac blonda, apoi bruneta, apoi sa revin la culoarea naturala, acum vrea sa imi pun suvite, etc. si multe altele. Eu cred ca sunt semne ca nu ma place si nu stie ce ar putea schimba la mine ca sa ii plac mai mult. Oarecum recunosc ca m-am cam plafonat in sensul ca nu ma mai ocup atat de mult de aspectul meu fizic ca mai demult, dar nici timpul nu mai e la fel de mult ca inainte. Ma simt nefericita cu viata mea, in casnicia pe care o am, nu ma asteptam la asa ceva de la viitor si doar acum realizez ca nemultumirea asta o am demult dar nu stiam ce este. chiar dupa nunta mi-am dorit un copil, in fine, nu am ramas insarcinata, m-am dus la doctor, aveam niste dereglari hormonale pe care le-am tratat si i-am spus medicului ca vrem copil, astfel timp de un an am tot luat tot felul de vitamine, care sa ajute, mergeam lunar la ginecolog, luasem la un momentdat si injectii dar problema se rezolvase, aveam ovule regulat, trebuia doar sa ne facem treaba.

Ne-am si facut-o, cand si cum, poate mai superficial, insa ginecologul a zis ca daca nu iese sa isi face si el un control, control pe care nici pana in ziua de azi nu si l-a facut. ok , a trecut timpul, am renuntat la ideea de a face un copil, mai mult din motive financiare, pentru ca am avut 2 ani foarte grei iar daca nu stateam la socrii nu ne descurcam nici cum. Acum nu-mi mai doresc copil desi ne-am mai stabilizat, poate pentru ca nu mai cred in dragostea noastra. Nu cred ca ma mai iubeste si nici eu nu cred ca il mai iubesc, abia daca ne mai zicem "te iubesc", dragoste facem destul de rar, dar nu pot sa numesc dragoste ceea ce facem noi, ci doar sex rapid, asa ca sa nu zicem ca n-am facut. Acum e plecat de doua zile la ceva intalnire de-a lui cu firma, si am constatat ca nu mi-a fost deloc dor de el, ba chiar m-a enervat din anumite motive. Oricum cred ca nici lui nu i-a fost dor de mine. Of ... am atatea sa spun dar ma pierd in detalii... problema e ca nu am cu cine sa vorbesc despre asta si de aceea e asa de greu sa scriu pe scurt. Poate daca nu era el ajungeam si eu "mai departe", vreau sa zic ca poate realizam mai multa in viata, asa n-am facut mai nimik, m-am casatorit , am o afacere care ba merge ba nu si cam atat. nici o satisfactie.

Toate astea am ajuns sa mi le spun pentru ca a reusit sa imi induca indei, ma face sa ma simt ca un nimeni si nimik, un om fara valoare, nu sunt nici frumoasa, nu am nici cariera, nu sunt nici mama, nu am nimik interesant. Oricum, el reuseste sa vada ceva atragator in orine inafara de mine. Flirteaza chiar si cu chelnerite, chiar si de fata cu mine, i-am mai atras atentia dar zice ca nu o face in sensul asta ca e doar sociabil, dar greu imi vine sa cred asta. Nu stiu daca m-a inselat sau nu dar cred ca ar face-o. Poate ca sunt foarte suparata pe el pt mai multe si vad totul negru dar nici nu cred ca e normal sa fie asa. Daca as avea independenta financiara l-as parasi, pentru ca m-a umilit destul, as vrea sa imi traiesc putin tineretea, pentru ca mi-am sacrificat destula cu el si am ajuns la concluzia ca nu merita. Poate nu l-as parasi definitiv, dar as vrea sa ii dau o lectie, sa il las sa vada cu e fara mine , sa vada daca ma mai iubeste, sa vad si eu daca il mai iubesc. of.. e foarte greu.

Ajutati-ma va rog cu niste sfaturi pentru ca nu mai stiu ce sa fac, nu vreau sa fiu nefericita si depresiva cum sunt acum.