Am 42 de ani si consider ca sunt absolut nefericita .M-am casatorit la 25 de ani cu persoana care credeam ca o iubesc.Dintotdeauna sotul meu a fost o persoana foarte dificila.Este gelos,i-a placut bautura si ,bineinteles, i-au placut si femeile.Am trecut prin foarte multe probleme dar cea care m-a marcat a avut loc acum 8-9 ani,inainte de a se naste baietelul meu.Sotul meu a avut o relatie cu o persoana mult mai mica in varsta decat mine care a tinut cativa ani.In toata aceasta perioada am trecut prin chinuri cumplite,crize de gelozie,plansete ,urmariri,batai crunte etc.Afost o perioada grea.Intre timp am nascut un baietel si lucrurile s-au mai linistit.Incepusem sa ma obisnuiesc si sa nu mai imi pese.Aveam alta preocupare acum-copilul.Incepusem sa ii spun cu ce sa se imbrace la intalniri,ca sa ii stea "mai bine",i-am permis sa plece in concedii cu acea persoana etc.Mi-am dat seama ca incet-incet dragostea mea pt el se stinge.Ne certam foarte des si acum ,copilul ia parte la toate aceste discutii si ii este frica ca nu cumva sotul meu sa ma bata.Sotul meu este atat de dificil incat nu se intelege bine nici cu proprii parinti.Mama lui nu stie cum sa se poarte ca sa nu-l supere.De cand s-a nascut baietelul meu simt ca nu am trait decat pt el.Acum am 42 de ani si printr-o intamplare foarte bizara ,care nu cred ca intereseaza prea mult,simt ca inca traiesc,ca am nevoie sa fiu iubita si sa iubesc.Tin sa specific ca nu exista nimeni in viata mea care sa ma determine sa ma port asa ,dar mi-as dori sa existe.As vrea sa-mi iubesc sotul dar nu mai pot.Imi produce repulsie.Nu ma atrage cu nimic.Uneori se poarta frumos dar foarte rar.De cele mai multe ori e nervos,ma jigneste si nu participa in nici-un fel la activitatile comune din gospodarie. Imi produce atata repulsie incat intre noi nu mai poate fi vorba de relatii sexuale decat foarte rar si asta doar ca sa mai temperez nemultumirea lui ,nu pt ca mi-ar face mie placere.Sunt multe de spus dar ma multumesc cu atat si sper sa nu va plictisesc prea mult.Multumesc!
Sunt de varsta apropiata cu
Sunt de varsta apropiata cu tine si am trait 22 de ani alaturi de un sot care semana intrucatva cu al tau ( gelos, violent fizic si verbal,consuma alcool, avea amanta(e)).Avem 2 copiii impreuna si copiii nostri au asistat la scenele de violenta.Am ajuns pana acolo incat fiul meu sa ma apere in fata tatalui sau.I-am vazut pe fata incrancenarea fata de tatal lui atunci cand ma proteja.In acele momente am inteles ca se poate ca intr-o zi acel conflict sa degenereze si ei doi sa se ia la bataie pentru mine.Atunci am hotarat sa divortez.A fost un drum anevoios din toate punctele de vedere, dar am reusit sa divortez.Din foarte multe puncte de vedere ma simt bine acum, ne simtim bine ( eu si copiii).Imi port copiii la facultate, ne bucuram impreuna de lucruri marunte.Ti-am povestit toate acestea pentru a intelege ca nu esti singura, pentru a intelege ca viata este una, este scurta si ca merita sa te bucuri de ea si inca ceva, pe acest siteu am intalnit persoane minunate care mi-au intins o mana atunci cand aveam nevoie.Prin puterea cuvantului m-au ajutat sa ma ridic.Sunt convinsa ca si tu vei gasi sprijin in oameni pentru a putea trece peste momentele mai dificile.Multa bafta .... si nu uita: Tu esti foarte importanta!! Intorce-te cu fata care tine si asculta-ti nevoile, asculta-ti acea ratiune interioara.
pentru Darius
As dori sa mai vorbesc cu tine pe aceasta tema,daca se poate .
As vrea sa dau mai multe detalii si sa ma conving ca nu fac nici o greseala ,pt ca uneori ma invinovatesc pt ceea ce fac.Adresa mea de mess *** Multumesc!
Pt aprofundarea temei
Cel mai bine ar fi sa iti faci cont si sa-mi trimiti mesaj privat cu ID-ul tau. Iti recomand sa discuti problema si pe chat (disponibil dupa ce-ti faci acest cont) la intalnirile online cu psihoterapeutii de aici.
re: Adresa mea de mess
daca doriti sa contactati personal un membru al Psihoterapie Net puteti folosi formularul de contact, fara sa fie nevoie sa va faceti publice datele de contact.
Nu ai plictisit pe nimeni
As vrea sa te intreb ceva,la modul serios,desi pare o gluma: tu ce speranta de viata ai? Cumva 5-600 de ani? Pt ca la cum se comporta fata de tine,cam atat ti-ar lua sa-l "indrepti". E adevarat,aveti un copil,insa tu traiesti doar pt altii si niciun pic pt tine? Cred ca atunci cand suntem batrani,la un moment dat ne uitam inapoi si meditam la realizarile noastre,la ceea ce lasam in urma,tu la ce te vei gandi?
Post new comment