El ma ameninta ca daca ne vom despartii va veni la mine acasa si le va spune parintilor mei cine este el si multe altele care ar putea sa imi strice definitiv relatia cu parintii mei.
Parintii mei sunt mai dificili si nu accepta sa am prieten la 16 ani . Sunt de acord cu ei si stiu ca am gresit mult. Insa vreau sa ma despart de el fara sa ii implic pe ai mei , si fara sa imi stric relatia dintre mine si parintii mei.
Dar nu stiu cum sa fac asta, tot timpul sunt suparata si plang noaptea. Nu stiu ce sa ma mai fac . Nu-i mai suport prezenta , nu mai suport sa ii aud vocea, nu mai suport geloziile lui. Am uitat sa mentionez ca el are 19 ani.
Va rog mult ajutati-ma cu niste sfaturi , dar fara sa ii implic pe parintii mei . Va rog mult . Multumesc!
"Multe altele" inseamna ca ti-ai inceput viata sexuala? Ca fumezi? Ca ai baut alcool?
Uite cum stau lucrurile: Parintii tai sunt responsabili pentru tine, insa, esti in perioada in care incepi sa-ti construiesti propria identitate, propriul specific. Acum, faptul ca nu ai curajul sa discuti despre problemele tale cu parintii, vine din educatia limitata si invechita de genul: "faci cum iti spunem noi, pentru ca asa este bine"...
Ca sa iesi din acest cerc vicios (circularitate negativa), foloseste adevarul. In definitiv, tu esti persoana cea mai importanta pentru parintii tai. Educatia stricta a parintilor, este consecinta fricilor, anxietatilor lor personale. Lasa-i pe ei sa si le rezolve!
Tu intoarce-te catre parinti cu sinceritate, explica-le intregul context al intamplarii, si nu mai asunde relatia (relatie inchisa sau care este inca prezenta)! Problemele tale, vin tocmai din faptul ca ascunzi, crezand ca pastrezi un status-quo, responsabil de accesul tau la sursele de iubire si securizare parentale.
Chiar daca ai experimenat tot ce am intrebat mai sus, nu este nimic in neregula, atata timp cat intelegi, reusesti sa discerni intre un comportament sau altul. Daca tanarul continua cu o astfel de atitudine (amenintare), s-ar putea sa se trezeasca (suplimentar) si cu o acuzatie de corupere de minori din partea ta...
Totusi, primordiale sunt folosirea adevarului in relatia cu parintii tai, si constinetizarea faptului ca poti lua decizii pentru tine, in ceea ce te priveste, cu conditia ca parintii sa inteleaga nevoia ta de crestere si autodeterminare.
Mult succes!
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
Post new comment