Buna ziua.Sunt o mamica de 27 de ani ,despartita de curand de sot, care doreste sa isi gaseasca echilibrul acela de care are nevoie o mama pentru a-si putea creste copilasul intr-o atmosfera placuta, armonioasa si sanatoasa. Va rog ,daca ma puteti ajuta.
Sotul a plecat intrucat eu nu am putut sa ma conformez cerintelor lui.Nu mi se parea normal ceea ce imi cere. Nu puteam sa fiu eu insami, nu aveam voie sa zambesc, sa am un cerc de prieteni decat de sex feminin, nu aveam voie sa vb cu nimeni de sex masculin pt ca aveam ceva cu acea persoana in mintea lui, nu aveam voie nici sa duc gunoiul fara sa stie el, sora mea nu putea sa ma sune cand dorea, eu cu parintii mei nu puteam sa vorbesc cand vroiam la telefon , adica eram certata si agresata verbal.
In schimb orice facea el era ceva normal. Era f impunator dar eu nu puteam sa traiesc asa. O poveste de vreo 5 ani destul de trista. O zi era bine , 10 nu. Era bine doar cand vroia el. Eram urmarita peste tot si verificata. Mi-e teama pentru fetita mea de 6 luni care nu are nicio vina de relatia noastra. Cum as putea sa -mi gasesc un echilibru care sa ma ajute sa imi cresc fetita sanatos.
Toti acesti ani au lasat oarecum urme asupra mea. Am devenit un pic isterica. Eu locuiesc cu parintii mei care din fericire m-au sustinut tot timpul si ei imi ofera tot sprijinul lor si sunt foarte fericiti de nepotica care a umplut toata casa de bucurie.
Vreau sa fiu o mama buna, vreau ca relatia mama -fiica sa fie una stransa, de prietenie , dragoste, intelegere, armonie, respect, educatie. Vreau ca fata mea sa nu duca lipsa unei familii sanatoase. Vreau sa aiba ce invata si vreau sa am ce-i oferi.
Simt uneori ca cedez psihic atat de mult incat mi-e teama ca mai tz sa nu ma mai pot iesi la suprafata. Nu prea am prieteni. Nu ii am decat pe copilul meu, pe parintii mei si sora mea. Nu vreau ca asta mica sa aiba de suferit din cauza mea.
Va multumesc!
Si eu sunt divortata si am o fetita de 4 ani
Si eu sunt divortata si am o fetita de 4 ani. Un divort e traumatizant atunci cand exista copii, pentru ca ei nu inteleg de ce mami si tati nu mai sunt impreuna.
Nu este cazul sa te inchizi in tine. Trebuie sa mergi mai departe cu curaj. Relatia cu copilul tau se dezvolta in functie de cat de mult te implici.
Eu incerc sa petrec cat mai mult timp cu fetita mea : vorbim foarte mult, ne jucam, iesim in oras, etc. E foarte important sa constientizeze ca se poate baza pe tine, ca esti langa ea tot timpul.
Incearca sa ai cat mai multa rabdare cu copilul tau si neaparat sa-ti respecti promisiunile pe care i le faci. Restul il invatati impreuna, iar relatia voastra se va dezvolta armonios.
Mult curaj!!! Gandeste-te ca esti puternica. Ai nascut un copil, ti-ai asumat responsabilitatea de a il creste, faci fata situatiilor de zi cu zi.
Fiica ta iti va da mereu motive sa mergi mai departe si iti va umple viata si inima de bucurie. Sa clachezi? Nu ai timp de asa ceva. Ai un copil minunat de crescut!!!
re: Un divort e traumatizant atunci cand exista copii
un divort este o experienta dificila oricum, cu sau fara copii.
Insa gandeste-te ca pentru copii de cele mai multe ori este mult mai dificil sa isi vada impreuna parintii nefericiti, luptand permanent pentru a pastra un echilibru fragil, incercand sa salveze aparenta unui cuplu functional.
In ceea ce priveste intrebarea "de ce mami si tati nu mai stau impreuna" cea mai buna abordare este onestitatea.
re: mamica de 27 de ani
M-a impresionat in povestea dvs. faptul ca tot ce va doriti este sa ii fie bine fiicei dvs., trebuie sa stiti ca doar faptul ca va doriti acest lucru atat de mult si ca il constientizati il si face realitate intr-o mare proportie. Faptul ca va preocupa atat de mult starea de bine a fiicei dvs. indica de pe acum ca veti lua cele mai bune decizii in ceea ce priveste relatia dvs. cu ea.
Acum va aflati intr-un moment de o vulnerabilitate maxima, sunteti proaspata mamica, dupa o relatie dificila v-ati despartit de sot, trebuie sa va adaptati traiului cu parintii din nou, este o situatie foarte solicitanta si pentru dvs. Trebuie sa va acordati timp sa va obisnuiti, sa internalizati tot ceea ce vi s-a intamplat, sa va regasiti echilibrul, sa vi se vindece ranile.
Este normal ca uneori sa va simtiti coplesita, trebuie sa aveti grija de dvs. pentru a putea avea grija de fiica dvs. Acordati-va timpul necesar sa va reveniti si sa va obisnuiti cu noua dvs. viata. In timp, dupa ce toate se vor aseza, veti incepe sa legati din nou prietenii si sa iesiti de sub carapace, iar relatia cu fiica dvs. sunt convinsa ca va fi una minunata, caci va doriti prea mult lucrul acesta ca sa fie altfel.
Ceva asemanator am trait si eu
Ceva asemanator am trait si eu alaturi de fostul meu sot, numai ca eu nu am avut curajul sa ma despart de el decat dupa ce au ajuns copii la majorat.Fiica noastra imi spune ca trebuia sa o fi facut mai demult, pentru ca as fi evitat in acest fel sa ii mai supun si pe ei la suferinta.
Atata timp cat am fost asatorita cu el nu m-am putut ocupa asa cum ar fi trebuit de copii, in sensul ca , datorita supararii nu ma puteam bucura pe deplin de copiii, nu puteam rade cu ei, nu aveam chef de joaca.Eram secatuita de energie.
Ti-am spus toate acestea pentru ca tu sa intelegi ca esti o femeie puternica, ca esti o mama foarte buna.Incearca sa iti faci prietenene, femei care au copii, sa aveti subiecte de discutie comune, iesi in parc cu copilul tau, bucura-te de el.Sunt ani care nu se mai intorc si pe care o sa ii regreti.Gasesteti preocupari care sa te tina ocupata , care sa iti consume energia.
Vei reusi sa te linistesti.Gandeste-te ca esti in siguranta , ca iti va fi bine.Este foarte important sa gandesti pozitiv, sa fii optimista.
O sa reusesti pentru ca esti puternica !!!!
Post new comment