Sunt multe lucruri care ma apasa: mama mea e schizofrenica de cand sunt eu mica si abia acum realizez cat mi-a lipsit o mama adevarata, ma simt anormala din cauza asta si din alte cauze: nu avem casa noastra, certurile sunt cam dese (din cauza obsesilor ei si a lipsei banilor), iar mama ma terorizeaza uneori prin simpla prezenta pe care am ajuns sa o consider enervanta. Nu o mai suport langa mine!
In ultima vreme nu mai imi place nimic,gasesc bucurie doar in a fi cu prietenul meu, care ma intelege cat poate de mult si cu care am o relatie minunata. E singurul prieten care mi-a ramas aproape, dar uneori mi-e frica sa nu ajung dependenta de relatia asta si sa ma distruga de tot o eventuala despartire.
Singura mea realizare ar fi ca am reusit mereu sa am rezultate scolare foarte bune, chiar daca uneori invatam greu din cauza situatiei de acasa (tot ce-mi doream era o camera a mea, unde sa ma izolez, unde sa nu se mai ia nimeni de mine, unde sa nu mai vad toate scenele pe care le-am vazut, dar nici de asta nu am avut parte niciodata). In rest sunt o nulitate din punct de vedere social. Nimeni nu ma baga in seama si singurele mele prietene parca m-au dat la o parte.
Nu sunt foarte multumita nici cu facultatea la care am intrat, desi am intrat aici printre primii. Eu imi doream sa merg pe alte optiuni, dar ar fi trebuit sa fac pregatire si nu aveam de unde sa fac rost de bani. Acum imi caut de lucru, dar nimic din ce gasesc nu mi se pare ca mi se potriveste si in plus, in unele zile nu mai am energie nici cat sa ma trezesc din pat, daramite sa merg la munca. In plus, sunt constienta ca banii n-o sa ma ajute cu nimic daca nu gasesc inauntrul meu puterea de a trece peste probleme. Dar n-o gasesc...
Un alt lucru care mi-a dat viata peste cap acum cativa ani a fost anorexia de care am suferit, cauzata, mi-am dat seama eu, nu numai de faptul ca ma consideram urata si grasa (aveam 50 de kg
), cat de faptul ca nu primeam atentie de la ai mei (aveam 15 ani deh). Cel mai rau a fost faptul ca, pe lanag consecintele fizice, a trebuit sa fac tratament medicamentos si asta mi-a scazut si mai mult stima de sine. Mi-era si imi e frica sa nu ajung ca maica-mea, pentru ca stiu ca boala ei se poate mosteni. Am fost si la psiholog, dar nu ma sfatuia decat sa plec cat mai des de acasa. Am inceput sa ies , ceea ce inca fac, dar degeaba, pentru ca, oricat der vesela si fericita as fi, ma deprim la loc cand ajung acasa. Imi doresc sa evadez de acolo, de tot...Dar n-am unde sa ma duc.
N-am niciun pic de incredere in mine, aceasta a scazut odata cu anii si ma simt foarte nesigura pe mine si pe deciziile mele. N-o arat, pentru ca nu vreau ca altii sa-si bata joc de mine din cauza asta.
Mi-am dat seama in ultimul an ca principala mea problema ar fi lipsa de incredere in mine, dar sincer nu prea am nici cu ce atuuri sa reusesc in viata si sa scap de acasa. Degeaba sunt eu o fata inteligenta, daca nu am relatii, frumusete si incredere in mine. Ma simt frustrata de tot ce e in jurul meu. Sunt nemultumita mereu de mine si de propriile mele alegeri (cel mult cateva minute le accept
)si ma consider o persoana slaba.
Probabil ca si daca as castiga maine la loto si as putea sa-mi rezolv problemele si sa-mi implinesc dorintele, tot asa m-as simti si sincer nu-mi doresc o viata in care sa nu ma simt niciodata confortabila cu mine insami si sa fiu vesnic deprimata... Imi doresc sa ma accept asa cum sunt, dar nu stiu cum s-o fac...
Astept sfaturile vostre cat mai la obiect.
Multumiri anticipate!
Foarte la obiect:
1. Tot ce ai nevoie, ai fost dotata din nastere. Foloseste ce ai primit!
2. Printre resursele tale, opreste-te un pic asupra responsabilitatii. E usor sa spui: "Da, sunt deprimata/urata/saraca, si din cauza asta nu pot/nu nu vreu/nu stiu/nu am chef sa...Care este responsabilitatea pentru viata ta? Dar pentru iubirea ta? Dar pentru cei dragi tie?
3. Ai nevoie de iubire, de atentie, de cineva important pentru tine, care sa te valideze ca om, ca individualitate.
4. Accesand resursa "responsabilitate", e posibil sa-ti doresti acel cuib doar al tau (al vostru, daca esti intr-o relatie), si sa depui toate eforturile pentru materializarea lui. Exemplu personal: cand m-am casatorit, am inchiriat la inceput un aparatament gol (absolut gol!) si am dormit la inceput pe jos. Nu aveam decat hainele de pe noi.
5. Esti o persoana demna de tot respectul, pentru ca ai avut curajul sa vorbesti aici despre problema ta.
6. Nu esti singura cu problema ta: cele cateva minute petrecute de mine cu problema ta, inseamna ceva. Continua in directia asta, vei descoperi oameni MULT mai problematici decat tine...
7. Deschide-ti aripile, si ia-ti zborul! Viata, este o experienta uimitoare!
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
Eu iti sugerez sa accepti pentru inceput faptul ca din motive obiective nu esti inca acolo unde ti-ai dori sa fi. Apoi sa accepti ca pentru a ajunge acolo unde iti doresti e nevoie de timp, e nevoie sa investesti resursele tale in actiuni care sa te duca treptat spre locul si starea in care ti-o doresti. Si sa accepti ca din moment ce poti sa-ti imaginezi unde anume ai vrea sa fi, inseamna ca este posibil sa ajungi acolo.
Spui ca nu faci facultatea pe care ti-o doresti, ca nu poti profesa inca in domeniul care iti place, din motive financiare. Ai ales sa faci alta facultate, si te poti angaja in alte domenii care nu te pasioneaza..e o alegere buna zic eu, caci ai putea ca in fiecare luna sa pui ceva bani deoparte si la un moment dat sa ai suficienti pentru a te pregati pentru ce iti doresti sa faci. Intre timp poti sa studiezi independent, doar exista internet biblioteci si voluntariat.
Important este sa-ti asumi raspundere asupra dorintelor tale si sa-ti faci un plan pe termen lung pentru a le implini.
Oricat ar dura, e important sa accepti ca tu poti sa visezi si sa devii ceea ce visezi, chiar daca drumul pana acolo presupune obstacole si lucruri mai putin placute..in final va merita cred.
Alexandra Ghiran
psiholog
sa-ti spun o poveste
poate vei intelege ce vreau sa spun
Povestea spune ca un rege african avea un prieten foarte bun din copilarie.
Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situatia in care se afla (pozitiva sau negativa) sa reactioneze la fel, spunand: “E foarte bine!”
Intr-o zi, regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul incarca si pregatea armele pentru rege. Dintr-o greseala, o arma s-a descarcat si i-a retezat regelui buricul degetului mare. Examinand situatia, prietenul a remarcat ca de obicei: “E foarte bine!”. La asta regele a replicat: “Nu, nu e bine deloc!” si a ordonat ca prietenul lui sa fie aruncat in inchisoare.
Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa. A fost capturat de canibali, care l-au dus in satul lor. L-au legat de un protap si se pregateau sa-l “prepare”. Unul dintre canibali, in momentul in care vroia sa dea foc, a observat ca regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau ca regula sa nu manance pe nimeni care nu era… intreg. In concluzie l-au eliberat pe rege.
La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare cand isi pierduse degetul si, cuprins de remuscari, a ordonat ca prietenul lui sa fie eliberat.
-Ai avut drepate, i-a spus prietenului proaspat eliberat. A fost foarte bine ca mi-ai retezat buricul degetului. Si a inceput sa-i povesteasca patania cu canibalii. Imi pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoare atata vreme. A fost urat din partea mea sa fac acest lucru.
-Nu, a replicat prietenul, este foarte bine!
-Ce vrei sa spui cu asta, “Este foarte bine”?!? Cum poate fi bine sa-ti trimiti prietenul la puscarie un an?
-Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tine.
Asadar, indiferent de situatia in care te afli, depinde de tine si de atitudinea ta daca este o situatie buna sau una rea!
Cum se pleaca ...
Stii cum se pleaca de la un om care te raneste ? Pur si simplu deschizi usa si pleci ! Eu asa am facut . In mintea mea m-am torturat ani de zile facandu-mi zeci de scenarii cum ar fi sa divortez de un sot abuziv .
E o lichea cu guler alb si a facut totul, chiar si acte , astfel incat sa ma santajeze sa raman . Sau ma santaja emotional cu copilul . Sau ma ameninta . Teroare . Erau adevarate si era inspaimantatoare amenintarile lui .
Toate astea pana cand am ajuns in perfuzii la spital eu spunand ca m-a batut , el sustinand ca ' a venit beata si a cazut pe scari ' . Sef de politie .
Atunci parca s-a luminat totul . S-au risipit norii . AM STIUT ca trebuie sa plec cu fetita . Si atat . Nimic nu mai conta . Pur si simplu am plecat pe usa cu copila de mana . Nu a mai avut nici o putere asupra mea cu amenintari , tertipuri , nimic !
Iesi pe usa si pleci ! Bine , nu a fost usor o perioada , dar era minunat pentru ca am iesit din cosmar . E atat de simplu sa pleci ...Iubeste-te pe tine asa cum ai fost creata , da dragoste in jurul tau si incearca sa fi corecta fata de tine .
Nu-ti fie frica ca vei fi singura pe planeta aceasta atat de aglomerata . Tu simti ca locul tau nu e acolo . De ce nu iti asculti intuitia ? Stii ca se spune ca Dumnezeu iti vorbeste prin intuitie . De ce nu asculti ?
Cu drag
Cu inteligenta poti orice !
Hei ! Ce prostii vorbesti ? Cu inteligenta poti orice ! Depinde cum o folosesti ! Hai ca stiu ce vorbesc ...
Si eu am avut o copilarie cu muuulte probleme ( cine nu are ? ). Bine , si o adolescenta zbuciumata . Eram urata si neintegrata ...eu spuneam ca din cauza x, y, z . Dupa ce nu m-a mai interesat sa ma tot compar cu orice si oricine mi-am castigat " doi centimetrii de libertate " .
Din experienta mea iti spun ca e foarte important sa fii inteligenta . Frumusetea o poti capata prin diverse metode mai mult sau mai putin invazive .Te poti autocizela si poti intra in cercurile exclusiviste daca ai scanteia de inteligenta .
Continua-ti scoala si urmareste sa ajungi cat mai specializata . Acum imi permit sa incalc toate regulile conventionale cu un zambet pe buze . Bine , am grija sa nu calc pe firele sufletului meu si in esenta sunt o fiinta cu mult bun simt si asa cum nu-mi place sa-mi intre cineva cu bocancii in suflet , nici eu nu o fac . Imi permit sa fiu eu . Merita !
Raporteaza-te la ceea ce vrei sa faci nu la conditiile initiale ! Fa tot ce poti si e moral ca sa ajungi acolo.
Cu drag
Incearca sa iti gasesti ceva
Incearca sa iti gasesti ceva de lucru si sa te muti de acasa.Eu cred ca esti o persoana puternica si pana la urma vei iesi din starea actuala.
-
-
Iti multumesc pentru sfaturi,
Iti multumesc pentru sfaturi, eu le-am perceput ca o incurajare:). La ceva de genul asta ma gandesc si eu si am inceput sa o iau metodic. Vreau sa dau in urmatorii ani la o facultate care ma atrage mai mult (Dreptul) si care in combinatie cu ce o sa incep eu in toamna ma va ajuta mult pe viitor, sper...Sunt constienta ca nimic nu va veni de la sine si ca trebuie sa ma sprijin eu insami, de altfel cand eram mai mica visam sa ma realizez pe partea profesionala si stiam ca asta se va intampla ceva mai tarziu (ma refer la varsta). Intre timp, am devenit mai nesigura in privinta asta, imi spun mereu ca nu trebuie sa ma ratez pentru ca as pierde unica sansa sa scap de acasa, mai ales ca aici am mereu ocazia sa observ felul in care oamenii pot fi influentati negativ de frustari si de ,,As fi putut sa..., dar nu m-a lasat ceva..." Ma sperie ca nici pe mine nu ma lasa ceva sa intreprind pasii spre schimbare, parca devin anxioasa si incep sa ma simt inferioara fata de ceilalti. Stiu ca atata timp cat nu rezolv asta, o sa-mi fie greu si cu celelalte lucruri care necesita atentie din viata mea.
As vrea sa fug de mine insami
As vrea sa fug de mine insami dar peste tot ma port cu mine.asta ai fi tu intr-o fraza.Iti inteleg frustrarea. Banii sunt importanti. Daca nu ai bani nu mananci. Incearca sa iti cauti ceva de lucru.
Eu cand eram in facultate lucram ca vanzatoare part-time..Dupa ce iti gasesti de lucru incearca sa te muti in chirie cu o prietena, cu iubitul sau da anunt ca iti cauti colega de camera FA CEVA si iesi din casa.
Nu te izola, deschide-te fata de ceilalti vei gasi persoane care nu isi vor bate joc de tine cum spui.Daca nu te cauta nimeni cauta-i tu. Ma bucur pt tine ca ai o relatie buna cu iubitul tau.Daca e langa tine inseamna ca ai ce sa oferi intr-o prietenie.
Eu cred ca vei reusi pana la urma sa treci peste obstacole.
re:Cum sa fac sa ma accept asa cum sunt?
Probabil nu iti plac anumite lucruri la tine.Ai putea incepe sa schimbi ce nu iti place la tine,sa te remodelezi.Sa fii cum vrei tu. EU una stiu sigur ca merge,insa trebuie sa te inarmezi cu rabdare si vointa.
DA,plecatul cat mai des de acasa ajuta si inteleg ce zici cand spui ca acasa revii la aceasi stare,insa trebuie sa inveti sa nu intri in aceasta stare cand vii acasa/sau sa pleci definitiv. EU stiu ca e greu,eu una am ales ori invat sa fiu detasata acas ori plec si deocamdata reusesc sa fiu aici mai detasata mai relaxata.
Tu ai ceva in plus fata de mine ai un iubit care te intelege.Eu una sunt blocata pt ca nu pot avea o relatie si simt eu ca nu pot incepe acu una si nici nu am cu cine.Sau am cu cine da nu se poate ne desparte o mica distanta sa zicem. Profita de relatia care o ai si bucura-te la maxim de ea.VB serios. Dragostea te poate face sa infloresti cu totul sa treci peste toate greutatile.
Ai dreptate...
Dragostea e intr-adevar un lucru minunat si faptul ca exista cineva care-mi ofera intelegere si afectiune ma ajuta sa am ceva mai multa incredere in mine si in viitor si, mai ales, sa ma aduca cu picioarele pe pamant atunci cand ma pierd in gandurile negative. Eu iti zic ca nu trebuie sa disperi, si eu ma intrebam acum cativa ani de ce nu reusesc sa incep o relatie dar, in momentul in care nu m-a mai preocupat asta, a aparut de nicaieri persoana potrivita. Trebuie sa ai rabdare, dar daca simti ca exista ceva care te blocheaza, incearca sa te intrebi ce anume. Acea distanta: nu ai zis tu ca e mica? Exista oare ceva ceva ce poti face tu care sa o faca sa dispara? Uite, in cazul meu, mi-era si mi-e foarte greu sa am incredere in prietenul meu (de altfel in oricine) si, dandu-mi seama ca problema porneste de la mine, incerc acum sa schimb asta.
Uneori mi-e foarte greu sa imi mentin buna-dispozitie in conditiile in care nu sunt prea optimista in mod natural si cei din jurul meu (mai ales mama) sunt foarte negativisti, mereu incruntati si rastindu-se la mine. Iar eu urasc asta pentru ca ma face sa-mi pierd nota aia de optimism pe care si asa o obtin cu greu. Plecatul definitiv de acolo este un obiectiv de-al meu (but it's still a long way to go), pentru ca imi doresc sa duc o viata linistita, fara sa asist la scandaluri, fara sa mai fiu furioasa impotriva altor persoane, si sa traiesc in armonie cu mine insami si cu cei din jur, daca pot sa zic asa. De felul meu, sunt doritoare de liniste si pace
Ai dreptate si cu faptul ca nu imi plac unele lucruri la mine, mai ales de ordin fizic. Mie ca fata mi-a fost greu pentru ca, neavand ajutorul unei mame,nu stiam ce sa fac sa ma pun in evidenta si nu aveam un model de urmat. Crede-ma ca am incercat mereu si incerc sa le iau pe rand si sa le rezolv, dar raman mereu cu un sentiment de nemultumire si cum ca as fi fost penibila. Simt ca orice as face nu ma incadrez in lumea asta. Raman de multe ori nemultumita si aproape in razboi cu mine insami. Sunt aproape sigura ca eu singura ma percep negativ, dar nu stiu ce sa fac sa ma opresc din asta. Uneori as dori sa ma privesc obiectiv, prin prisma altor persoane, eventual a unora a caror perceptie sa nu fie intunecata de afectiunea pe care mi-a poarta...Asta e cam de domeniul fantasticului, nu?
Iti multumesc pentru raspuns si sper ca ajutandu-ma pe mine, o sa ii pot ajuta si pe altii.
re:domeniul fantasticului
Draga mea,sa stii ca nimic nu e de domeniul fantasticului si ca orice se poate obtine.Ca e nevoie de timp e altceva,rabdare si multa vointa.
Uite vezi incercand sa te ajut pe tine de fapt tu m-ai ajutat pe mine cu ac`est mesaj si tin sa iti multumesc pt asta.Stiu ce anume ma blocheaza ,pana acum imi era frica sa recunosc dar am trecut peste frica,mai ales ca am avut niste zile exceptionale si tot ce mi-am propus sa fac aia am facut.Cineva acolo sus cred ca ma iubeste ,am o perioada ff favorabila si profit din plin de aceasta perioada.Multa vreme lucrurile imi mergeau prost,eram deprimata eram trista totul era negru insa treptat a rasarit soarele si pe strada mea si profit de fiecare ocazie Da stau inca cu mama,uneori ma epuizeaza de la atata energie negativa insa ma umplu din exterior cu energie pozitiva si reusesc sa fac fata.Trebuie si tu sa cauti exterior o resursa de energie pozitiva si cred ca ai una cel putin in prietenul tau.EU am gasit in munca si momentan ma ajuta asta enorm.Da toata lumea isi doreste liniste si pace,insa uneori mai apar si furtuni si important e sa ne tinem tare ca furtuna trece si apare soarele.
Ai nevoie sa prinzi un pic de incredere in tine,de acea te vezi negativ,iar pt a prinde incredere trebuie sa treci prin mici obstacole,eu una asa fac.Nu conteaza ca imi e frica de un lucru,mi-am impus sa il fac si apoi cand vad la sfarsit rezultatul devin fericita.Lasa la o parte razboiul tau interior si ocupate doar de ce e bun pt tine.Nu esti penibila,asta apare doar in capusorul tau.
Ma bucur ca te-am putut ajuta.
Si tu mi-ai facut un mare bine pentru ca am realizat ca, incurajandu-i si fiind de folos altora, ma ajut si incurajez pe mine. Cred ca e foarte important ca ai gasit ceva care sa te faca sa nu te mai gandesti la n lucruri rele si, da, am sa-ti urmez neaparat sfatul cu energia pozitiva. Incerc sa-mi lansez cat mai multe provocari, iar una dintre acestea a fost sa caut ajutor pe acest site minunat.
Post new comment