Cand este vorba de concepere, de viata si de moarte trebuie sa ne conformam, sa acceptam, sa nu mai depinda de noi, pentru ca deciziile sunt luate de Divinitate.
Prietena mea cea mai buna se afla in fata unei astfel de acceptari.
Are 32 de ani,e insarcinata in 2 luni si are o relatie cu o persoana casatorita. Ce nu intelege ea este ca nu trebuie sa decida ce va face, trebuie sa accepte.
Am incercat in toate modurile sa o fac sa inteleaga ca un copil e un motiv de bucurie, ca viata ei se va schimba radical, in bine, ca e o experienta unica dar......degeaba.
Multele ei temeri au luat locul fiintarii.Temeri legate de servici, de greutatea ei (125 kg), de timp, de spatiu, de faptul ca va fi sau nu o mama buna...etc.
Eu am o fetita de 5 anisori, care a crescut sa zic asa sub ochii ei(noi fiind vecine).
M-a vazut in toate starile posibile> de euforie, de fericire, de oboseala dupa nopti nedormite......de dragoste, de sacrificiu.......
Cum ma sfatuiti da procedez sa imi conving cea mai buna prietena sa devina mama?
Nu ai cum s-o convingi tu.
Este vorba de o alegere a ei. Este o chestiune atat de personala, incat nici nu incape discutie. Daca tu, spre exemplu, nu aveai copii, si nici nu-ti doreai, mai doreai s-o convingi si pe vecina ta ca e o prostie sa faca copii?
Las-o pe ea sa decida, si nu mai forta lucrurile!
Trairile si experientele ei nu sunt si ale tale, tu esti total diferita de ceea ce este ea. Adica, doi oameni, intotdeauna sunt diferiti! Ceea ce ti se potriveste tie, cu siguranta nu merge in cazul altora!
Ai putea sa-i asiguri un sprijin doar prin simpla ta prezenta, si atat. Fara comentarii, fara reprosuri, fara solutii.
Iti doresc toate cele bune!
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
Post new comment