cum sa-l fac sa poata lua o decizie?

Sunt exact in aceasi situatia ca si tine: am cunoscut pe cineva la petrecerea de Craciun - 2010, colac peste pupaza - suntem colegi de serviciu, diferenta de program(eu la 8 ore, el la ture inegale)si departament. Cica avea nev de un numar de telefon din departamentul nostru, si cum am observat ca m-a privit toata nopatea - doar al meu putea sa fie. In ianuarie dupa ce m am intors din CO, m a sunat, au inceput discutii interminabile la telefon, o cafea si o masa luata la serviciu cand ne intalneam, apoi prima intalnire la mine in oras, apoi inca una, apoi eu una la el, o iesire - doua, la ceai, la vin fiert - de vis - cum spuneai si tu. Ca prin februarie, chiar de ziua indragostitilor, in urma micilor suspiciuni ce le am avut vis a vis de plecarile subite in orasul lui natal, neraspuns la telefon, sa aflu ca are prietena in oarsul natal.Asta dupa aprox 2 luni, da?! Ca - cica erau intr un punct mort, i care despartirea le a fost singura solutie, insa s au decis(el a decis) sa mai de o sansa, si de asta s a legat de viata mea la perecere, printre altele ("esti simpatica, faina, haioasa - imi placi"). Din pacate sau nu (habar n am) am acceptat situatia si ...din inertie, cred, am tot lungit o, ne am mai intalnit, am vorbit si...am tot continuat in speranta ca lucrurile se vor schimba. Am ajuns pana in luna a 8 a, tot sperand si incercand sa l fac sa imi spuna ce vrea, insa nu mi a zis o niciodata - nimic : nici da, nici ba. Nu s a intaplat nimic decat ca s au inrautatit lucrurile intre noi, ca acu de cateva zile sa mi zica...ca vine "nevasta sa" in oras, la el, si sa nu cumva sa sun sau ceva sa fie nev sa mi dea reject la apeluri sau sa raspunda si sa fie nevoit sa mi vorbeasca urat.

Asa deci...cu asta mi a pus capac, nu poti sa ti dai seama cat de aiurea ma simt si...cam atat. Nu am forta lucrurile, chiar dimpotriva am lasat sa vina de la sine, sa aleaga el, insa ..m am ales eu cu suferinta tot mai multa si- atat. Intradevar lucrurile nu trebuie fortate, ptr ca se simt, iar daca timpul e deja mult trecut si el inca nu a luat o decizie eu zic ca cel mai bine ar fi sa renunti. Normal ca lui ii e greu sa ia o decizie pentru ca - doar ii convine. Daca el o sa te vrea o sa revina altfel decat pana acum, iar tu ar fi bine daca nu ai accepta dupa doar doua vorbe, ptr ca...crede ma si eu am incercat de ..jenant de multe ori sa pun punct, insa in momentul in care ne vedeam era destul de insistent cu diversele gesturi si...dadeam inapoi - GRESIT TOTAL. Si uite asa m am trezit ca au trecut aproape 8 luni doar sperand, si incercand sa pun punct fara reusita, pana in momentul de fata.

E foarte greu, insa te asigur ca va trece, iar de trebuie sa fiti impreuna veti fi, si vei simti efortul lui de a te recastiga. Eforturile noastre sunt intodeauna prea vizibile, si poate asta e oproblema. Eu te sfatuiesc sa nu mai pierzi vremea asteptand sa ia el o decizie. Ia tu decizia, singura care o ai! Nu ceda si fii stapana pe tine! Consider ca lucrurile care nu le putem avea inseamna ca nu sunt pentru noi; ce e mai bun de abia acu incepe,imediat dupa decizia luata.

Apropo de petreceri, peste o saptamana va fi summer party, asa deci - ne vom vedea si acolo si mi da o stare foarte nasoala, insa...musai sa tin capul sus si sa merg inainte!

Curaj si bafta si tie!