Eu fiind o persoana puternica ,sociabila,imi vine greu de crezut ca acest calmar m-a lovit si pe mine...acum deseori mi-e frica sa ies singurica din casa,sa nu mi se mai intimple asa ceva...dar cel mai greu p/u mine ca il supun si pe sotul meu la o viata carcerata,mi-i frica sa ramin si singura in casa.Am hotarit in sfrirsit sa merg la psihoterapeut azi,dar din pacate e posibil doar la sfirsitul saptaminii sa am o programare.
As fi vrut sa va intreb cum sa ma lupt cu frica ,care nici motiv nu are de a fi.Sint fericita,sanatoasa(am facut toate analizele),ne-am reintors acasa in tara,nu ma inteleg singura pe mine.Fac si exercitii de abdomen ,incerc sa nu ma impotrivesc atacului,inteleg ca e doar o chestiune scurta de timp,dar imi vine greu.
Ajutati-ma va rog.Mersi anticipat...
Elena,32 ani
Vestea buna e ca ai procedat corect. Psihoterapeutul chiar te poate ajuta.
Si mai am o veste buna pentru tine: faptul ca ai curajul sa vorbesti despre problema ta, imi spune ca esti suficient de motivata pentru terapie.
De ce este importanta motivatia? Daca nivelul motivatiei este unul scazut, nu apar rezultatele scontate, nu exista progres.
Eu iti doresc succes si, sa stii ca nu esti singura pe lumea asta, tulburarile de anxietate au o incidenta marita in randul populatiei...
Si, din fericire, ce este cel mai important, este faptul ca aceste tulburari se pot rezolva prin psihoterapie.
Iti doresc sanatate, si o primavara frumoasa!
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
Post new comment