Stiu ca imi face rau ,, imi coplica viata de aiurea , recunosc ca si el are sentimente pentru mine dealfel nu am fi rezistat atat ,dar totodata recunosc ca nu stiu daca vede vreun viitor cu mine din moment ce el are relatii si cu alte fete ... inclusiv cu fosta lui ,, pritena'' si sustine ca aceste relatii nu sunt importante ,, Ce as putea sa fac ? Nici de el nu ma pot desparti, si nici cu el nu pot sa fiu in conditiile astea, sunt constienta ca nu se va schimba niciodata si ma va rani tot timpul. Cum as putea sa il uit ?
Sunt lucruri de care esti foarte sigura, pe care le si constientizezi la fel de bine. Porneste de la aceste lucruri.
Ambiguitatea, status-quo-ul, lenea, delasarea, pot inabilita,pot rani.
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
si eu am fost in aceeasi
si eu am fost in aceeasi situatie (oarecum) ca si voi...noi a trebuit sa ne despartim din cauza faptului ca mai presus de dragostea noastra am pus amandoi familiile noastre.... devenise o obsesie pentru amandoi...vorbeam amandoi zilnic la telefon, uneori chiar ore intregi...sex nu faceam decat o data pe an..
cel mai naspa a fost la noi ca niciunul dintre noi nu a facut ceva "rau" care sa ne determine sa renuntam unul la altul...
TOTUL E SA AI VOINTA SA -TI VEZI DE DRUMUL TAU SI DE FERICIREA TA !!!!!!!!!
SA AI PUTERE SA TE RIDICI SI SA PASESTI PESTE EL, GANDINDU-TE LA CEL CE VA URMA...
Nu sunt un specialist in
Nu sunt un specialist in psihologie (student doar), ce as dori eu sa te INTREBI : "Vreau sa fiu fericita cu adevarat ?" Daca raspunsul tau este DA , atunci stii ce ai de facut.
Fa lucrul acesta in fata oglinzii , vei dobandi astfel o consideratie de sine mai buna!
Doresc sa iti precizez cateva din observatiile mele:
1. Nu poti vorbi de o schimbare in atitudinea lui vizavi de relatia voastra intr-un viitor apropiat, te inseala in mod constient si o recunoaste in fata ta. Se va schimba doar atunci cand nu se va mai putea vedea pe sine ca pe un Don Juan.
2. Barbatul respectiv este un sociopat.
3. PROBABIL , va potriviti in pat, poate fi si asta un argument pentru care nu poti renunta atat de usor la barbatul respectiv.
Si un mic sfat:
Imaginea "suferintei in numele iubirii" e putin distorsionata in privinta ta. A suferi in numele iubirii este egal cu a suferi pentru cel iubit atunci cand ii este greu, nu a suferi din cauza lui, cand suferi din cauza unei persoane te numesti victima nu iubitul/iubita respectivei persoane.
Incearca sa vezi lucrurile dintr-o pozitie neutra , analizeaza-le rational.
ACORDA-I O SANSA FERICIRII TALE SI O SA VEZI CA MERITA!
Multumesc pentru sfaturi si observatii
Multumesc pentru sfaturi si observatii, le-am urmat si mi-au fost de folos ,, am incercat sa nu ii dau foarte mare importanta ,,si sa fiu fericita cu mine insami... acum el ma suna mai mult , el imi ofera mai multa atentie , eu am devenit usor indiferenta ,, fata de comportamentul sau si fata de relatiile sale .
In prvinta observatiilor, pentru un student v-ati descurcat foarte bine , chiar asa este ,, ne potrivim foarte bine la pat, si intr-adevar asta ne atrage mai mult, are un comportament de Don Juan ,la care nu va renunta in viitorul apropiat, iar eu nici macar nu incerc sa lupt sa il schimb pentru ca stiu ca nu voi avea nici o sansa ... si probabil este un sociopat...
Va multumesc inca o data pentru sfaturi si am sa le iau in considerare in continuare.
Cum sa nu mai fiu indragostita de cineva care nu merita
sunt in aceeasi situatie ca si tine..e foarte ciudat..nu ma mai cunoosc pe mine, ma gandesc mult ca eu nu eram asa..ultimele experiente m au facut sa nu mai stiu sa ma respect..doamne, sunt atat de constienta de ce se intampla..si totusi il iert de fiecare data..ma simt ca si cum as fi dependenta de droguri..trebuie sa ma eliberez,imi propun sa fac asta si voi reusi cu toate ca inima mea e pustie..trebuie sa reusesc..mai rau e ca nu pot sa vorbesc cu nimeni despre asta si ma consum foarte tare..am o stare psihica foarte rea..nu pot sa dorm, nu mananc cum trebuie..vreau sa fiu eu "de inainte"..va rog dati mi un sfat..
...si eu
si eu trec prin ceea ce treci si tu. m-am simtit exact ca un dependent in stare de sevraj. m-a ajutat mult cartea "femei care iubesc prea mult". inca ma lupt cu dorinta de a ne impaca, iau fiecare zi pe rand.
Si eu incerc sa il uit
Si eu incerc sa il uit ,si ma simt la fel ,,, ca o dependenta, de fiecare data cand incerc sa ma indepartez de relatia aceasta, ma cauta si nu pot rezista tentatie in a nu ii mai raspunde sau a ne vedea, o iau mereu de la capat. Nu siu ce sa cred , simt ca il atrag uneori , alteori simt ca nu il atrag suficient incat sa vrea sa acorde mai mult timp relatiei noastre si atentie mie... sa nu ma insele.
Oare cum poate o femeie sa se detaseze de o asemenea relatie, daca nu fizic macar moral , sa nu mai fie afectata de infidelitatile lui si de lipsa de respect ? Incerc in fiecare zi timp de 2 ani , sa nu imi pese , sa imi acord mie mai multa atentie, dar uneori izbucnesc si vad ca sunt deranjata de comportamentul lui, ii reprosez , ne impacam ,ii mai dau o sansa dar nu dureaza mult si imi mai ofera cate un episod dureros, fie il vad cu altcineva , fie il simt mai schimbat, bineinteles nu recunoaste niciodata si nici nu insist pt ca nu imi place sa ma cert.
Nu pot spune ca nu are niste sentimente pentru mine, dar nu reusesc sa il inteleg. Oare oamenii de genul asta se vor schimba vreodata sau cum trebuie sa procedezi sa nu suferi macar din cauza lor ?
Dependenta
Ai facut o comparatie foarte buna intre dependenta de el si cea de droguri si ti-ai dat seama ca relatia este nociva. Asemena unui narcoman,ai nevoie sa faci un efort de vointa pt a depasi problema.Bine ar fi sa intrerupi orice legatura cu el (da,stiu cat este de greu) si sa-ti concentrezi atentia pe activitati noi care se te aduca la un nivel de echilibru mental.Evita sa-ti spui "nu pot...", "nu stiu...","nu am cum...". Viata este frumoasa chiar si atunci cand ceilalti nu stiu sa ne aprecieze.
mi e greu
stiti va ziceam ca o sa reusesc sa l uit..nu am vb de doua saptamani..azi am intrat in vorba si am aflat ca a plecat in germania, calatorie de care stia si imi spunea ca ma va anunta cand pleaca.. azzi mi a zis ca e in germania de o saptamana..nu m a sunat sa mi zica.. am vorbit putin si cand i am reprosat a tacut dupa care mi a zis noapte buna si atat.. nu pot sa cred ca e asa indiferent..ma doare foarte tare ca pentru el nu insemn nimic..ce suflet are un om care trateaza asa o persoana cu care a impartit multe.? sunt foarte trista.. s a terminat..o sa vina vara urmatoare dar oare mai conteaza? pentru mine nimic nu mai conteaza..tot ce as vrea e sa mi pot sterge memoria sa uit, sa uit si sa fiu linistita..stiu ca e imposibil..nu stiu ce sa fac...nu am pe nimeni...ma simt cum nu m am mai simtit niciodata..ma simt ca atunci cand mi am pierdut mama..cred ca asta e si motivul pentru care sufar atat..nu mai vreau sa mai pierd pe nimeni..e vina mea, o merit si trebuie sa merg inainte dar cum? va rog fiti langa mine..ce sa fac sa scap mai repede din chinu asta?
Sunt sigur ca daca mama ta ar
Sunt sigur ca daca mama ta ar avea o putere sa poata sa-ti spuna ceva, ti-ar zice ca nu vrea sa te vada suparata, ca vrea sa te vada zambind, ca vrea sa te vada fericita...Eu zic ca pentru mama ta, poti face lucrurile astea...Si, daca ai nevoie sa discuti cu cineva uite, eu iti promit ca o poti face, dar, trimitindu-mi mesajele in privat. Sunt alaturi de tine!
va multumesc ca ma intelegeti..
va multumesc ca ma ascultati si nu ma judecati..la inceput am avut indoieli ca aici voi fi ascultata sau ajutata in vreun fel, dar prin raspunsurile pe care mi le ati dat m ati facut sa lupt si sa mi doresc sa ma schimb..
as vrea sa va pot trimite mesajele in privat..pot sa folosesc adresa postata pe site?
Sigur ca da, astept sa-mi
Sigur ca da, astept sa-mi scrii.
sunt indragosita foarte tare acum
buna all ! aceleasi probleme le am si eu ....
sunt indragosita foarte tare acum cred chiar ca am facut o obesesesie deja !
sunt casatorita de 2 ani , sotul meu e cantaret e plecat mereu la botosani .... nu prea vine pe acasa in ultimul timp!
avem un copil de doi ani ,parca nu-l mai intereaza ... aproapa ca nu sta deloc cu ea!
nu am ce sa fac ...... numai suport singuratea , dar inca il iubesc enorm ... nu aduce niciodata nici un ban acasa..
nu mi se pare normal asta !
si ma derenjeaza mai mult ca nici nu a venit acasa nici macar de ziua mea ,de craciun , de motul copilului , lipseste mereu de la sarbatorile in familie ! nu inteleg de ce face asa ceva??
ce sa fac?? sufar f tare ,ma simt trista!
sufar de depresie!de mai mult de doi ani de zile!
Post new comment