cum sa reactionez la urletele celui mic?

 
?am un fiu de 2 ani. ieri nu a vrut sa manance mai nimic. am iesit pe afara si la intoarcere a vrut sa intre in magazin sa ii cumparam ciocolata, lucru cu care nu a fost de acord si 45 de minute a urlat in casa in continuu. bu stiuu cum sa reactionez, dar la un moment dat nu mai stiu ce sa fac si plec in alta camera ptr ca daca as fi langa el cred ca nu m-as putea controla si l-as lovi.

ce sa fac? dimineata eu si sotia trebuie saa plecam pe furis la munca pentru ca altfel nu vrea sa stea cu bona si se pune pe urlat. seara incepe sa urle ca "un bebelus" desi vorbeste si ne intelege perfect. daca nu i se fac poftele la fel se pune pe urlat.

nu mai stiu ce sa fac. mentionez ca in grupul lui de pritenei este primul care a vorbit, retine usor poezii, poate comunica usor dar cand ajungem acsa nu stie decat sa urle.

Comportamentul fiului dumneavoastra exprima in primul rand o nevoie de a fi cu parintii.

Apoi, ar trebui sa stiti ca, in aceasta etapa, copilul cauta modalitati de a obtine ceva (si) prin santaj: a descoperit ca daca urla, parintii sunt mai atenti cu el, si (poate) primeste mai multa afectiune. Daca intelege anumite lucruri, stati de vorba sincer cu el: spuneti-i ca mergeti doar pana la serviciu, si va veti reintalni seara. Daca-i ascundeti acest lucru, e posibil ca el sa inteleaga ca plecati si nu va mai intoarceti deloc.

Apoi, esential pentru copil, este sa va simta disponibili cu adevarat! Una este sa fii langa el cu fizicul, si alta este sa te implici. Si daca majoritatea experientelor unui copil de aceasta varsta inseamna jocul, ca sa incepeti o comunicare functionala cu el, JUCATI-VA si dumneavoastra!

Chiar daca nu aveti timp, folositi-l la maximum. Nu lasati bona sa preia atitudini si comportamente specifice parintilor. Copilul trebuie s stie clar cine ii sunt parintii.

Ar mai fi un aspect: ati trecut la o alta etapa, cea de cuplu casatorit cu copii. Nu este deloc usor sa treci asa, repede, peste lucruri care candva iti faceau placere.

Acceptati noua situatie, cea de sot, dar si de parinte. Nu incurcati rolurile, si nu le amestecati. Una este relatia cu sotia dumneavoasta, alta cu copilul, si cu totul alta cea cu bona.

Va doresc succes!

Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut


Alte raspunsuri date de Adrian Trica

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/8905

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
b
b
b
j
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie