toate au fost perfecte pan la intoarcere cand m-am trezit cu fostul sot si mama lui facandu-mi fel si fel de reprosuri si acuzatii despre faptul ca de ce ies, dece las copii cu mama mea, ca nu am aceste drepturi ca ar trebui sa fiu numai si numai cu copii, ca nu am grija de ei, cum ca ma verifica amandoi unde sunt, ce fac si altele.s-a lasat cu un scandal urat iar de ieri sunt mereu amenintata si santajata ca voi fi data in judecata pentru a m-i se lua copiii.tot acest weekend m-am agitat si nu am stiut ce s-a fac, cu iubitul meu nu am putut comunica , el fiind acasa langa sotie, m-am simtit amenintata atat legat de copiii mei care sunt prioritari dar si relatia mea.abia aseara am reusit sa-i comunic cele intamplate , am vorbit ore intregi dar dupa ce am spus toate acestea am simtit o raceala in cuvintele lui legate de sentimente.
mi-a spus ca sentimentele lui nu se schimba dar ar fi cazul sa aleg una din cauze care imi este prioritara sa lupt, nu pe doua fronturi ca nu voi reusi nimic, adica sa las iubirea mea si sentimentele pentru el deoparte si sa ma focalizez doar pe copii mei si ce ar trebui sa fac.el va fi cu mine doar de la departare, este lupta mea si nu poate interveni decat cu un sfat nimic mai mult,ma va astepta, ma intelege si nu vrea ca relatia mea cu el sa-mi puna in pericol copiii.problema este ca eu i-am explicat ca am nevoie de el langa mine si mi-a dat doar afirmatia ca “daca stau langa tine acum vei lua decizii gresite pentru copii tai, trebuie sa ma scoti din minte pentru a putea lua aceste decizii la rece”.
in urma discutiilor despre trecutul fiecaruia mi-a dezvaluit care sunt concluziile pe care le-a tras despre mine, persoana mea:sunt femeia de care s-a indragostit nebuneste, cu care ar vrea un viitor impreuna dar analizandu-mi comportamentul meu din trecut mi-a spus ca sunt genul de om care abandoneaza, care cedeaza de frica,asta analizand anumite relatii din trecut, ii este frica de aceste abandonuri ale mele ,de acele momente din viata mea cand mi-a fost frica si nu am luat decizii corecte,am fost lasa si nu mi-am impus punctul de vedere, nu mi-am intarit caracterul, ii este frica pe viitor de acestea si vrea ca sa vada acum cand sunt pusa la grea incercare cata tarie de caractyer am ca sa ma impun inaintea tuturor pentru a lupta sa am langa mine ceea ce imi doresc, daca am puterea sa fac asta , curajul necesar pentru a razbi.este pentru mine si pentru el un test.analizandu-mi repet din nou trecutul nu stie daca voi lupta pan la capat sau voi abandona cand voi da de greu.
mi-a spus ca va sta deoparte si va urmari evolutia sau declinul meu in ochii lui.in functie de astea isi va putea alunga temerile legate de mine sau si le va mari.eu voi lupta pentru copii mei in primul rand pentru mine, pentru linistea lor si a mea, in al doilea rand voi face asta si pentru el , pentru ca imi doresc in continuare un viitor cu el, analizandu-mi la fel greselile din trecut imi doresc la fel de mult ca el sa iau atitudine in viata mea, in hotarari, sa nu mai repet greselile din trecut, ca trebuie sa demonstrez ca merit sa fiu mama , ca pot sa fiu o mama capabila si responsabila pentru puii mei, lucru ce si-l doreste si el in ideea ca pe viitor cand o sa fim impreuna si-ar dori cu mine un copil, de aceea el verifica cat de puternica sunt pentru ei pentru a vedea daca m-ar dori ca mama pentru ai lui.nu pot sa-l judec pentru ceea ce gandeste si simte, are dreptate ii multumesc ca este sincer cu mine si deschis sa-mi spuna ceea ce isi doreste de la mine.
stiu ca daca ar vedea toate aceste dorinte ale lui indeplinindu-se cu persoana mea, caracterul meu evoluand spre bine, cu atat dragostea lui si dorinta de a ma avea si trai linistit langa mine vor fi mai mari mai intense, mai sigure.adevarul ca am inceput sa iau initiativa legat de fostul sot, nu cedez presiunilor si santajului, o sa ma folosesc de toate armele pentru a-mi stii copii in siguranta si abia apoi imi voi lua inima mea inapoi in piept. stiu ca v-a fi o perioada lunga de timp cu judecatul prin instante, stiu ca este inca un hop care trebuie sa-l trecem, sper ca acestea sa ne intareasca mai mult relatia pe viitor.
in alte circumstante stiu ca mi-ar fi fost alaturi direct dar fiind casatorit si casnicia lui sta doar in faptele sotiei care a primit ultimatumul, nu se poate implica.mi-a spus ca totul tine de doamna lui, de hotararea ei de a face schimbari, lucruri ce i-au fost comunicate, daca ar fi stiut ca sotia lui s-ar schimba definitiv nu ar fi dat nici o sansa relatiei noastre indiferent de sentimente, dar din durata casniciei cu ea, doamna a tot facut pasi spre schimbare, unu inainte doi inapoi, de aceea el nu mai face nimic decat asteapta ca ea sa i-a hotararea, la prima incercare de a da inapoi totul se termina intre ei.intradevar va dura o vreme dar am promis sa asteptam sa vedem ce va fi, el a facut tot pentru casnicie acum e randul sotiei daca e capabila sa faca ceva, de aceea timpul le va asterne pe toate, vom vedea la momentul potrivit incotr-o ne indreptam.
momentan eu sunt prinsa in problema cu fostul sot, el va sta linistit sa urmareasca evolutia mea si a sotiei.in functie de noi va lua o hotarare definitiva, fie o lasa pe ea din cauza problemelor lor din casa, va reveni la mine definitiv pentru a ne intemeia acea familie ce am visat, fie daca amandoua gresim ne va abandona pe amandoua pe motiv ca nu prezentam siguranta de viitor.
as dori sa-mi spuneti parerea dvs la ceea ce v-am scris, un mic sfat, un impuls sa merg mai departe mi-ar fi de mare ajutor.va multumesc pentru intelegere si rabdare.alina
Alina, bunastarea sufleteasca si nu numai, depinde doar de tine. Nu mi se pare in regula ca barbatul pe care tu il iubesti acum, sa astepte sa vada ce faci tu sau sotia lui. Adica, sa nu-si asume niste responsabilitati.
Daca esti hotarata sa divortezi, fara sa acorzi vreo sansa actualei tale casnicii (printr-o consiliere sau terapie) s-ar putea sa duci cu tine in viitoarea relatie, o problema nerezolvata. Nu ai de ce sa te grabesti, mai degraba, puneti la punct actuala relatie, cu sotul tau.
Retine ca, indiferent de ce se va intampla pe viitor, tu vei fi obligata sa ai o relatie cu tatal copiilor tai, in interesul major al acestora. Lucrul acesta nu se discuta! Sa ma intorc un pic la barbatul pe care-l iubesti: senzatia mea e ca acest om e foarte nesigur si oportunist...
Asteapta ca altii sa actioneze, pentru el. Cum adica sa poti proceda asa: recunosc ca am probleme in cuplu, dar astept sa vad ce se intampla, cum evolueaza lucrurile...
Nu ti se pare ca ceva nu este in regula aici? De ce ascundeti relatia, daca voi va iubiti? Vreau sa te proiectezi un pic in viitor, si sa observi cum ar putea evolua relatia ta cu el.
Da la o parte perdeaua de pe aceasta relatie, cu curaj si foarte multa sinceritate! Ce ramane? Procedeaza la fel si cu actualul tau sot...
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
daca eram mama ta ti-as fi tras o mama de bataie...
imi pare rau sa-ti spun dar omul asta te foloseste. pune punct unei astfel de relatii.
cine te iubeste nu te lasa la greu si priveste spre tine ca la un mascarici sau cum a fi un actor care-ti joci rolul pe o scena. El e doar un spectator si nimic mai mult. la fel de indiferent va ramane si in tot restul vietii voastre. Iar doar in cazul in care la sfarsit vei primi aplauze, iti va aduce un buchet de flori, iar daca nu, te va parasi.
Cum poti fi atat de credula. cum poti sa te supui acestui test imaginar ca el sa vada daca voi fi o mama buna pentru copiii lui... cum poti sa gandesti asa !!!
OMUL ASTA NU E DE TINE!
Daca te-ar fi iubit nu ti-ar fi vorbit asa. Si mai ia aminte la ceva. Cum isi insala acum sotia si ca vrea sa o paraseasca, asa iti va face si tie la randu-i.
Dar eu cred ca te minte SIGUR. relatia lor e stabila si fara probleme, te minte doar pentru a te folosi.
Iar daca e adevarat ca-si paraseste sotia, intr-o zi si tie iti va face la fel si te va mai lasa si cu al treilea copil.
omul asta e doar un papagal de vorba lunga, imbarligator, pervers, lingusitor, afemeiat si mincinos. e un om de care orice femeie ar fugi.
tare m-as mira sa fi tu singura femeie cu care isi insala sotia... hm...
Iubeste-ti copiii si fi mama pentru ei. Iar pe Barbatul perfect - uita-l pana nu-ti va face viata un calvar, pt. ca scuze dar pare Barbatul perfect pentru a distruge o femeie.
PS. daca eram mama ta ti-as fi tras o mama de bataie...
multumesc pentru parerea ta sincera
salut!iti multumesc pentru sinceritate!cu fiecare zi ce trece incep sa vad realitatea!! nu imi place ce vad si incep sa i-au atitidine legat de relatia asta......l-am tot testat eu acuma si incerc sa ma conving canu va duce nicaieri aceasta relatie cata vreme suntem implicati 3.....i-am comunicat ca daca ma iubeste sa i-a atitudine fata de ceea ce simte si daca sunt sincere sentimentele,de ce tot cauta scuze?.....sincer nu i-a picat bine reactia mea si modul meu de a lua atitudine legat de noi....efectul este datorita lui cand a vrut sa ma testeze sa vada ce pot , de ceea ce sunt in stare....rezultatul a venit mai repede decat se astepta...
am luat initiativa legat de noi..daca ma iubesti cum afirmi vreau dovezi clare, nu promisiuni verbale,daca nu imi acord sansa de a-mi da ocazia sa fiu fericita cu altcineva....si apoi sa nu vina sa-mi spuna ca il doare si etc cand va vedea ca sunt ok si fara el, pentru ca am fost a lui si nu a facut nimic pentru asta,...nu sa ma tina langa el in ascuns, ca nu asta imi doresc....ok esti la o bifurcare de drumuri , dar nu sta 10 ani sa te gandesti incotr-o sa o apuci ca vremea trece, fi barbat si matur si i-a o decizie, analizeaza-ti ceea ce vrei si actioneaza...."tu nu vezi cat rau faci la 2 femei?.....
eu am fost mai matura ca tine si nu m-am ascuns dupa problemele din casa, cand am simtit la vremea mea ca nu mai merge casnicia mea si pe langa faptul ca nu sunt implinita mai fac un om langa mine sa nu fie fericit....i-am dat ocazia fostului sot de a-si reface viata, de a cauta implinirea cu alta persoana, de ce sa traim pan la adanci batraneti fara sa ne mai completam, pe langa faptul ca am suferi amandoi, mai sufera si cei 2 copilasi....
decat 2 oameni care nu se inteleg cu 2 copii la mijloc care nu ar fi fost fericiti atat timp cat intre mami si tati nu exista intelegere,mai bine fiecare pe drumul lui, incercand sa-si implineasca viata si cei 2 copii chiar daca sunt cand la unul cand la altul, daca fiecare este linistit si isi gaseste impacarea si ei vor simti aceasta si mai tarziu vor fi si capabili sa inteleaga deciziile luate de noi.....sa nu ma mai acuze pe mine de imaturitate , pentru ca am dovedit de nenumarate ori ca am mai multa ca el, doar prin faptul ca am avut curajul de a-mi lua raspundrea de a creste singura doi copii .....unde-i maturitatea lui si imaturitatea mea???de ce se tot ascunde dupa scuzele ca inca nu a facut tot!!pana acum ce a facut, trebuia sa-i cer eu sa-si deschida ochii....ok..daca am reusit asta bravo mie dar nu mai pot sa stau in aceasta relatie pana se va hotara el sufar prea mult si mi-a ajuns.....nu asta mi-am dorit cand am vrut sa-mi refac viata, cand mi-am deschis sufletul, am vrut sa iubesc , sa fiu iubita, sa-mi fie alaturi omul ce il iubesc sa impartim toate impreuna...nu singura ,eu cu a mele, el cu a lui si cand dau de greu sa se retraga sa veda ce pot, cum pot face sa le rezolv......ar fi trebuit sa fim egali atata timp cat am investit sentimente si am legat o relatie chiar si neoficiala.....cat de curand ies definitiv din asta, simt ca am ajuns in punctul in care mi-a ajuns......in speranta ca nu am plictisit pe nimeni cu ofurile mele.......
va multumesc inca o data pentru sfaturi si parerile voastre.......orice sugestie imi prinde bine pe viitor.....
Cum se poarta el cu copiii tai?
tot imi mentin aceeasi parere fata de el ca e un mincinos. Dar, aici te intreb eu pe tine: Cum se poarta el cu copiii tai? E foarte important asta. Gandeste-te bine, nu lua decizii pripite. Faptul ca ai luat atitudine fata de el, nu e de-ajuns, trebuie sa fii tare si sa-ti menti aceasta atitudine. un om care te iubeste nu-si va dori sa te piarda, poti avea si 5 copii.
dar eu tot pe a mea o tin ca e un mincinos.
nu stiu de ce... poate am auzit de prea multe ori melodiile astea. "Te iubesc, esti viata mea, dar momentan si eu sunt cu cineva, nu ne intelegem, vrem sa divortam, acum o avem pe mama ei la noi care e bolnava, soacra nu ma-nghite, cearta, m-am saturat. tu esti singura femeie pe care mi-as fi dorit-o langa mine, de ce nu ne-am cunoscut mai demult, daca tu ai fi fost sotia mea tu erai singura femeie pe care nu as fi inselat-o... bla, bla, bla... eu nu cred din fire in vorbe. Faptele vorbesc intotdeauna. Nu mai cred pentru ca si eu la randul meu m-am fript. Iar acum crede-ma ca suflu si-n iaurt.
in relatie cu copii mei!!
salut!sinceritatea este o calitate rara in ziua de azi, iti multumesc pentru asta....legat de copiii mei si relatia dinte ei cu barbatul ce il iubesc este una care ma facut sa-l iubesc si mai mult...este foarte atent cu ei, l-am lasat cateva ore cu ei cand am fost la orele de conducere, mi-am gasit casa nederanjata, copii schimbati, mancati si cand reveneam acasa prin surprindere ,ii gaseam impreuna invatand cuvinte noi, lucruri noi, se implica in educarea lor ca si cum ar fi fost ai lui...
ba mai mult copilasii intrebau de fiecare data dupa plecarea lui cand mai vine la noi,imi vorbeau ce au facut ei impreuna.....stiu ca iubeste copiii, are si el o fetita pe care o iubeste enorm dar de care nu prea s-a bucurat decat foarte rar, de cand s-a nascut fetita a stat mai mult cu bunicii ei , chiar si acum este plecata de 6 luni acolo fara sa o vada, el este prin tara ca sofer si doamna lui prefera sa o tina acolo decat cu ea ,pe diverse motive,sa se poata odihni mai mult,etc...
fata este in alt judet, la 4 ore de mers cu masina de ei, dar meseria lui nu ii da timp sa poata sa fie langa ea, face aceasta meserie pentru fetita sa nu duca lipsa de nimic,iar doamna profita de acest confort si nu ii asculta cerintele,de aici au inca multe certuri...
mi-as dori sa mai impartasim pareri si pe viitor....iti doresc multa implinire si tie..
va multumesc pentru parerile voastre sincere!
apreciez sinceritatea voastra, ma ajuta enorm o parere cu atat mai mult cu cat sunt venite din inima si (sau) din experiente proprii.pe undeva m-am agatat cu disperare de sentimentele mele si de promisiunile de viitor facute.aici am gresit, am realizat de putin timp, mai exact de cand am intrat pe acest site si am inceput sa-mi spun ofurile si dorintele.de curand mi-am propus sa-mianalizez maiatent situatia, sentimentele si ceea ce imi doresc cu adevarat.il doresc alaturi de mine, sincer, dar in alte conditii, lucru ce i l-am comunicat foarte recent....adica stiu ca iubesc si sunt iubita dar nu mai vreau sa fac parte din acest triunghi amoros....am decis sa ies, sa il las pe domnul sa-si analizeze situatia lui, sentimentele lui, ceea ce isi doreste cu mine, daca mai vrea un viitor cu mine dupa ce face toate astea,...dar doar atunci cand v-a fi un om liber....atunci cand se va intampla toate astea, voi fi sigura ca intre ei s-a terminat datorita problemelor dintre ei si nu mie, iar daca atunci v-a hotara sa ma caute si eu la acel moment voi fi libera si sentimentele nu ni s-au schimbat , vom incerca sa avem o relatie cum ar fi trebuit sa fie normal.nu imi este usor acum, nu mi-a fost deloc usor sa iau aceasta decizie, m-am framantat incontinuu, dar m-am pus intradevar si in locul sotiei lui si nu mi-ar placea sa traiesc acea viata.o sa ma bucur pe viitor de copii mei, ei o sa fie scopul meu de a merge mai departe, iar daca va fi sa imi fie bine din punct de vedere sentimental toate vor veni de la sine.
va multumesc si as dori sa mai impartasim ganduri si sfaturi!
Wow dar cine e asta, mi-ar
Wow dar cine e asta, mi-ar placea sa-l cunosc... Cumva s-a nascut barbatul perfect?
Acum cu scuzele de rigoare, el isi inseala nevasta cu tine, ce siguranta iti inspira tie?
Nu sunt in masura sa te sfatuiesc, nici sa te judec, sunt si prea mica si prea neexperimentata in privinta asta. Doar ca nu pot sa raman indiferenta cand citesc asa ceva... Eu stiam ca "rufele se spala in familie", se ajunge la o concluzie, dupa care sotii iau hotararea de a mai salva ceva sau de a se desparti definitiv.
"Iubitul" tau insa a preferat sa vina sa mai "spele " si pe la tine ceva... Iar tu, dupa ce ca nu-ti mai vezi capul de probleme, ti le mai insusesti si pe ale lui... te lasi invinovatita si accepti morala de la un imoral...
Esti o curajoasa!
Iar raspunsul de la intrebarea "cireasa":)) il stii si tu, dar cred ca iti e teama sa-l accepti!!!
Si inca ceva care ma revolta:
Si inca ceva care ma revolta: cine e el sa iti analizeze comportamentul din trecut?
Are dreptul profesional sa puna astfel de etichete? Asa pe gratis?
(Parerea mea e ca el cauta orice motiv ca sa nu actioneze: azi e asta, maine va fi altul...mereu altii sunt de testat si poarta vina, dar el nu are nicio raspundere).
El iti analizeaza comportamentul din trecut, insa tie ti-ar fi suficient sa analizezi comportamentul lui din prezent(adica sa priveste mai incolo de ziua de maine lucrurile in perspectiva) si sa te eliberezi de o piatra de moara grea.
tot Alexandra
iti prezint punctul de vedere
iti prezint punctul de vedere al unei femei care a trecut printr-o situatie similara si care a fost "norocoasa" ca s-a ales cu "premiul" respectiv. Si iti pot spune ca premiul s-a dovedit a fi de fapt un barbat imatur, incapabil de decizii, incapabil sa judece cu creierul propriu si mai ales incapabil sa isi asume niste consecinte.
Mi-am dat seama ulterior ca testele la care m-a supus in perioada in care mai avea o alta relatie erau menite sa vada cat de puternica sunt eu de fapt sa ii duc in spate problemele. Din ziua in care s-a despartit de cealalta si ne-am mutat impreuna a inceput cu nostalgii dupa fosta, cu comparatii in defavoarea mea, cu refuzul de a se implica in activitati comune, finalizat cu decizia de a-si da demisia pe motiv ca "am trecut printr-o perioada prea grea, nu mai pot". L-am sustinut financiar 4-5 luni, dupa care (din fericire pentru mine!) si-a gasit pe altcineva.
Intre timp ajunsesem sa cred ca nu mai sunt buna de nimic (in urma "laudelor" lui), ca arat oribil, ca sunt o incompetenta profesional, ca nu stiu sa administrez o casa...si tot asa.
Ca o concluzie: treaba cu testele "care e mai bun" nu merge. Nimeni nu e superior intr-o relatie, o relatie implica pozitii egale. Iar eu nu voi mai accepta teste din partea cuiva vreodata.
Concluzia 2: omul e casatorit, te gandesti la sotia lui? Cum ar fi sa te afli in locul ei? Cum traiesti cu sentimentul ca faci rau unei alte femei? sisterhood...iti spune ceva?
Nu te judec, insa stiu din propria experienta ca sentimentele mele de vinovatie de atunci mi-au pus parca plumb in suflet.
Mult noroc si liniste! si poate ar fi bine sa devii in primul rand avocatul tau...si nu al unui terchea-berchea incapabil sa ia o decizie, sau prea egoist sa vada mai departe de lungul nasului. Care isi permite sa te testeze.
Hello, esti mama, ai copii si esti matura. Ai depasit vremea testelor.
Alexandra
Va paraseste pe amandoua....
Buna ziua.
Nu sunt psiholog, dar sunt femeie. Si in aceasta calitate pot sa-ti spun ca mi se pare al naibii de ciudat ca barbatul care spune ca te iubeste sa stea si sa astepte sa vada cum te descurci!
O relatie de cuplu, oficiala sau nu, presupune incredere, sustinere, respect, dragoste neconditionata. Cum vine asta: "te iubesc, dar stai sa vad cum te descurci in situatia asta, daca nu-mi place nu te mai iubesc"?! Cam cum iti suna? In viata apar tot timpul situatii neprevazute, n-ai cum sa prevezi ce vei face tu insuti in anumite situatii, cu atat mai mult nu stii cum va reactiona altcineva!
Dar fiecare dintre noi trebuie sa ne asumam respunderea deciziilor luate. Daca am decis ca iubesc o persoana si vreau sa-mi petrec toata viata alaturi de ea, accept ca vor exista situatii in care va trebui sa-i fiu alaturi, sa o sustin si sa o ajut. Pentru ca asa va face si el pentru mine! Accept ca s-ar putea sa ia decizii cu care nu voi fi de acord, dar voi actiona in consecinta la momentul potrivit.
Mie mi se pare ca idealizezi relatia. Gandeste-te cum va fi cand va trebui sa-i fii sotie, daca veti ajunge acolo. Vor fi griji, raspunderi. Acum totul e plimbare si distractie, dar atunci...? Vei fi probabil in situatia in care e sotia lui acum...
Iti doresc decizii intelepte si zile linistite!
bunastarea sufleteasca si nu
bunastarea sufleteasca si nu numai, depinde doar de tine. Nu mi se pare in regula ca barbatul pe care tu il iubesti acum, sa astepte sa vada ce faci tu sau sotia lui. Adica, sa nu-si asume niste responsabilitati.
Daca esti hotarata sa divortezi, fara sa acorzi vreo sansa actualei tale casnicii (printr-o consiliere sau terapie) s-ar putea sa duci cu tine in viitoarea relatie, o problema nerezolvata. Nu ai de ce sa te grabesti, mai degraba, puneti la punct actuala relatie, cu sotul tau. Retine ca, indiferent de ce se va intampla pe viitor, tu vei fi obligata sa ai o relatie cu tatal copiilor tai, in interesul major al acestora. Lucrul acesta nu se discuta! Sa ma intorc un pic la barbatul pe care-l iubesti: senzatia mea e ca acest om e foarte nesigur si oportunist...Asteapta ca altii sa actioneze, pentru el.
Cum adica sa poti proceda asa: recunosc ca am probleme in cuplu, dar astept sa vad ce se intampla, cum evolueaza lucrurile...Nu ti se pare ca ceva nu este in regula aici? De ce ascundeti relatia, daca voi va iubiti?
Vreau sa te proiectezi un pic in viitor, si sa observi cum ar putea evolua relatia ta cu el. Da la o parte perdeaua de pe aceasta relatie, cu curaj si foarte multa sinceritate! Ce ramane? Procedeaza la fel si cu actualul tau sot...
Post new comment