Face galagie mare si mai grav este ca lasa gazele aprinse zi si noapte,de se incing peretii de la apartamentele vecinilor.S-a facut o plangere la politie,care pana in prezent,nu a ajutat la nimic.
Un alt detaliu este,ca aceasta persoana locuieste singura.Este o fiinta nesupravegheata.Singura persoana de contact era tatal,care de aproape un an nu a mai dat nici un semn de viata si nu este de gasit sau poate chiar a murit,deorece este in varsta.
Pana acum nu mi s-au dat mari sperante in privinta acestui caz si totusi nu-mi vine sa cred ca nu exista solutii in privinta rezolvarii acestui caz.
Oamenii, au tendinta de a se teme de ceva ce nu cunosc. In acest context, tie iti este teama de un individ cu o boala psihica. Ar trebui sa stii ca persoanele de acest fel sunt tot oameni. Priveste-l tot ca pe un om. Fii curioasa. Oare ce simte? Ce face, cum se comporta? Iubeste? Initiaza o discutie "ca intre vecini", apeleaza la aceleasi strategii pe care le folosesti cu toti ceilalti.
Procedand astfel, este posibil sa-ti elimini din multele "mituri" si neadevaruri despre astfel de persoane, pe de-o parte, apoi, chiar ai putea sa-l ajuti eficient. Pana la urma, cum poti sa-l ajuti, daca nu-l intrebi despre familia lui, daca mai are pe cineva?
Si, in final, ajutandu-l pe el, de fapt, te ajuti pe tine.
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
Este adevarat ca oamenii vorbesc vrute si nevrute, poate mai si exagereaza, dar este posibil sa va aflati in situatia reala de a avea un vecin bolnav psihic grav, si mai rau, nesupraveheat. In aceasta situatie, exista o lege specifica, legea 487/2002, care stipuleaza procedurile de urmat in astfel de cazuri.
Cititi cu atentie si luati decizia in cunostinta de cauza.
Mult succes!
Luminita Codrescu
psiholog - psihoterapeut
"Internarea nevoluntarăArt. 44. - Procedura de internare nevoluntară se aplică numai după ce toate încercările de internare voluntară au fost epuizate.
Art. 45. - O persoană poate fi internată prin procedura de internare nevoluntară numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăşte că persoana suferă de o tulburare psihică şi consideră că:
a ) din cauza acestei tulburări psihice există pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane;
b ) în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică gravă şi a cărei judecată este afectată, neinternarea ar putea antrena o gravă deteriorare a stării sale sau ar împiedica să i se acorde tratamentul adecvat.
Art. 46. - Internarea nevoluntară se realizează numai în spitale de psihiatrie care au condiţii adecvate pentru îngrijiri de specialitate în condiţii specifice.
Art. 47. - (1) Solicitarea internării nevoluntare a unei persoane se realizează de către:
a ) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire această persoană;
b ) familia persoanei;
c ) reprezentanţii serviciilor abilitate ale administraţiei publice locale;
d) reprezentanţii poliţiei, jandarmeriei, parchetului sau ai pompierilor.
(2) Motivele solicitării internării nevoluntare se certifică sub semnătură de către persoanele menţionate la alin. (1), cu specificarea propriilor date de identitate, descrierea circumstanţelor care au condus la solicitarea de internare nevoluntară, a datelor de identitate ale persoanei în cauză şi a antecedentelor medicale cunoscute. "si extras din normele de aplicare a legii
"Internarea nevoluntară
Art. 27. - În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, ministrul sănătăţii desemnează prin ordin, la propunerea direcţiilor de sănătate publică şi cu avizul Comisiei de specialitate de psihiatrie, unităţile autorizate să efectueze internări nevoluntare.
Art. 28. - (1) Medicul psihiatru care evaluează cazul şi stabileşte dacă pacientul are, în acel moment, posibilitatea să înţeleagă starea sa de boală va explica într-un limbaj simplu şi pe înţelesul acestuia necesitatea internării în vederea acordării îngrijirilor de sănătate mintală, sub supraveghere medicală.
(2) În situaţia în care pacientul refuză internarea şi medicul consideră că sunt întrunite condiţiile internării nevoluntare, medicul va informa pacientul, familia, reprezentantul personal sau legal, după caz, despre dreptul său de a contesta măsura internării nevoluntare, precum şi despre procedurile care trebuie urmate pentru contestarea acesteia.
Art. 29. - (1) Solicitarea internării nevoluntare se formulează şi se semnează de una dintre persoanele prevăzute la art. 47 din lege, în momentul prezentării la camera de gardă a spitalului.
(2) Dacă solicitantul nu ştie să scrie, solicitarea de internare nevoluntară poate fi scrisă de echipa de gardă, pe baza relatărilor solicitantului, fapt care se va menţiona, cu precizarea persoanei care a scris solicitarea şi a datelor de identificare ale acesteia.
(3) În solicitarea prevăzută la alin. (1) trebuie descrise manifestările ce pun în pericol viaţa, sănătatea, integritatea corporală proprii sau ale altora.
Art. 30. - (1) Medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care solicită internarea nevoluntară nu poate fi implicat în luarea deciziei de internare sau de revizuire periodică a internării nevoluntare.
(2) Persoanele care solicită internarea nevoluntară a unei persoane nu pot fi membri ai comisiei de revizie constituite pentru respectiva persoană.
Art. 31. - (1) Transportul persoanei la spital fără consimţământul acesteia se poate face doar dacă refuză internarea voluntară şi dacă există un pericol iminent de vătămare a sa sau a celor din jur.
(2) Personalul serviciilor care asigură transportul persoanei la spitalul psihiatric trebuie să menţioneze lipsa consimţământului persoanei transportate într-un raport prezentat medicului psihiatru în momentul aducerii la spital în vederea internării.
(3) În raportul prevăzut la alin. (2) se menţionează dacă a existat împotrivire din partea persoanei, care au fost măsurile adoptate, precum şi medicaţia care a fost aplicată.
(4) Transportul persoanei la spital se face în condiţii cât mai puţin restrictive, asigurându-se respectarea integrităţii sale fizice, psihice şi a demnităţii sale. "
Mentalitati, prejudecati, stigma referitoare la pacientii psih.
Buna ziua,
In primul rand as dori sa apreciez raspunsul domnului psiholog Trica, pentru ca a dovedit o atitudine demna de un profesionist in sanatate mintala: aceea de a nu stigmatiza o persoana cu tulburari psihice.
Fiecare dintre noi a experimentat starea de anxietate sau pe cea de depresie, in anumite circumstante. Singurul fapt ca nu am intrunit criteriile DSM-IV-TR sau ICD-10, care utilizeaza niste limite arbitrare de timp, nu ne face sa fim mai presus decat o persoana diagnosticata cu tulburari psihice.
Legea 487/2002 arata ce ar trebui facut daca o persoana cu o tulburare psihica constituie un PERICOL pentru sine insusi sau pentru cei din jur.
Din cate am inteles din postarea scrisa de vizitator, nu s-a pus problema ca respectiva persoana sa constituie un pericol.
Probabilitatea unui pericol social este similara celei din populatia generala. Sunt studii facute de profesionisti in sanatatea mintala la nivel international care atesta faptul ca persoanele cu tulburari psihice NU sunt mai periculoase decat media populatiei generale.
Profesorul Norman Sartorius este unul din promotorii la nivel international a informarii corecte a oamenilor asupra acestui aspect.
La nivel national, la noi in tara, fundatia Estuar duce o lupta impotriva prejudecatilor referitoare la persoanele cu tulburari psihice si incearca sa informeze corect si sa demonteze mituri de tipul "orice bolnav psihic este periculos".
Post new comment