Sunt împreuna cu prietena mea de patru ani și jumătate,de circa un an și jumătate locuim împreuna, asa cum cineva a spus mai sus, am impresia ca în acest timp de cînd suntem împreuna m-am schimbat enorm de mult și, sa îmi fie cu iertare nu ma mai recunosc, privesc în trecut și parca nu mai sunt eu. Știu ca e normal sa te schimbi cînd ești într-o relație, sa iți mai modifici comportamentul și cercul de prieteni dar e normal sa iți fie frica de reacția prietenei tale cînd spui ca te suna un prieten sau cînd vrei sa ieși la depanat amintiri cu cei cu care cîndva împărțeai orice?
Un alt aspect ar fi ca, de cînd suntem împreuna, mai tot timpul am avut bani și m-am descurcat destul de bine sau mi-am dat silința sa fac sa fie cat mai bine, deși am schimbat mai multe locuri de munca nu a fost luna sa nu aduc cel puțin cca 1500 de lei noi în casa pe luna, știu ca nu e mult dar am făcut tot ce mi-a stat în putința sa nu stau degeaba, în contextul în care pîrîții ei și mai exact tatăl ii trimite circa 3000 de lei noi pe luna pentru diferite cheltuieli,aici incluzînd și facultatea/facultatile, uneori chiar mai mult.
De circa 7 luni am un job destul de bun și cîștig circa 2500 de RON lunar, menționez ca părinții mei nu au avut niciodată posibilitatea de a ma ajuta dpdvd financiar, cel puțin nu la acest nivel.
Deseori, mi se reproșează 1.ca nu aduc destui bani în casa(chiar dacă nu întotdeauna în mod direct), și ca dacă nu ar fi părintii ei, noi nu ne-am descurca, 2. ca dau prea multe explicații familiei mele, 3. ca țin prea mult legătura cu prietenii mei, 4. ca de ce am amice.
In urma cu 3 luni ne-am împăcat, după ce avusem o cearta destul de serioasa, și mai exact:
Era ziua cumnatului meu și am zis sa mergem și noi sa ne distram puțin și sa ii ducem acestuia un cadou/atenție, asa cum este frumos și normal, asa ca mergem în Mall sa luam un cadou mai ieftin(ne găseam într-o perioada destul de grea dpdvd financiar, toți banii din casa in jur de 3 mail, urmau sa fie chibzuiți, sa ne mai ajungă pentru circa o săptămîna jumătate pana sa iau salariul), ajunși în mall ne oprim la un stand micuț și începem sa ne "holbam", amîndurora ne-au plăcut doua chestii, și mai exact un set care era compus din Un portofel, o tabachera etc, bănuiesc ca știți cu toții despre ce este vorba, acest set costa 80 de lei. Al doilea produs era o narghilea care costa 100 de lei. Sincer va spun, la amîndoi ne-a plăcut narghileaua și eu am zis ca e o diferența de doar 20 de lei asa ca nu e cine știe ce asta după ce prietena mea își exprimase dorința de a nu cumpăra narghileaua, ci acel set in valoare de 80 de lei.
Dupa ce eu mi-am exprimat părerea, ea a plecat de lîngă mine și s-a supărat, pe motiv ca nu mai avem bani si ca ce ma interesează atît de mult ce ii luam lu ala ca și asa ea nu ii suporta nici pe sora nici pe cumnatul. Văzînd asta am zis ok hai sa luam ce om lua numai sa nu te mai aud ca tipi la mine si sa mergem(era destul de tîrziu și era aproape de ora închiderii), dar ea a continuat sa tipe.
Atunci eu am zis bine hai sa mergem acasă și nu mai mergem nicăieri și gata decît sa mergem acolo si sa te vad toată noaptea supărata. A început sa plaga ca ea nu ma mai suporta ca ea asa nu ma vrea ca ce îmi pasa asa de mult de aia etc si ca nu vrea sa mai fim împreuna ca s-a terminat. Atunci am zis ca asta e și am luat cheile de la mașina sa plec pentru ca ea nu mai vroia sa mai meargă cu mine. Ajuns în parcare a venit după mine și îmi cere cheile ca vrea sa stam sa vorbim,Ok, imediat ce a văzut cheile în mana a început sa-mi reproșeze ca pana nu ii dau diferența de bani pe care tatăl ei o trimite in plus in casa nu voi primi nici cheile la mașina si nici lucrurile care erau acasă la noi (casa pe care am închiriato împreuna și pe al cărui contract proprietara acestui imobil a trecut-o doar pe prietena mea, pentru a nu plați o taxa mai mare bla bla bla ea știe mai bine motivul).
Am zis ok și am dat sa plec, iar ia a tras de mine rupînd și bluza cu care eram îmbrăcat pe si a început din nou sa tipe sa ii dau banii. Într-un final îmi da cheile si pleacă dar cu cheile de la casa la ea reamintindu-mi ca lucrurile sunt la ea si ca nu primesc nimic pana nu ii dau bănuții. Ajuns in fata garsonierei cu pricina, aștept, aștept și iar aștept sa vina sa îmi dea drumul(totul se întîmpla într-o duminica, ziua următoare urmînd sa merg la munca).
La sfatul unui prieten făcîndu-se deja tîrziu sun la politie pentru a ști cum sa procedez pentru a-mi recupera ce era al meu, Sun si explic ce sa întîmplat și întreb ce trebuie sa fac pentru a recupera ce era al meu văzînd ca în casa nu pot sa intru pentru ca se putea considera violare de domiciliu pe motiv ca nu sunt trecut în contract.
Răspunsul primit a fost următorul, și citez: Prietena dumneavoastră este aici si da o declarație împotriva dumneavoastră pentru vătămare corporala(fals), si înșelăciune.
Politia nici nu a băgat-o în seama și i-a recomandat sa îmi dea lucrurile ca sa nu dea de necazuri mai departe. Într-un final, am recuperat ce era al meu si am plecat.
Acum 3 luni, pentru ca am crezut ca mai poate fi ceva îndreptat și pentru ca o iubeam si încă o iubesc.
Problema este ca început sa facă din nou asa sa spună ca banii nu sunt de ajuns ca de ce vb cu prietenii etc. Ce sa mai fac sa fie bine? Asta dacă se mai poate face ceva.
Va mulțumesc pentru timpul acordat și îmi cer scuze de "off topic", dar aveam nevoia sa povestesc cuiva.
O zi buna.
Buna ziua,
Nu, nu e normal sa-ti fie frica de reactia prietenei- de fapt e o actie, reactia este a ta, de acceptare. Schimbarea ta in exces despre care amintesti s-a produs cumva in sensul cresterii tolerantei tale la modul de manifestare a prietenei? Inteleg ca ai incercat sa faci ca relatia sa fie buna, doar este iubire intre voi.
In cuplul vostru, se poate spune ca TU esti "singur", iar EA cu parintii ei (ai scris "piritii" ei- mai exact tatal ei). Ea are nevoie de acest tata- care ii alimenteaza capriciile. Rolul tau in prezent- obiectul, din imediata proximitate, al capriciilor ei.
Daca alegi sa ramai in acest rol, asuma-ti acest fel de rol, daca nu, impune-ti punctul de vedere. Un rol asteptat al tau este de "persoana matura langa care se va maturiza si ea", dupa care veti lua viata in propriile maini amandoi.
Acceptand, ai vazut ca nu se aplaneaza conflictele; atunci nu accepta! Paraseste subiectul discutiei (cand e gata sa degenereze intr-o "criza"), dar nu dezvoltand o atitudine de acceptare, ci trecand la un nivel superior al lucrurilor, intrebandu-te si intreband-o din ce nevoie a ei face asa, "ca de fapt nu asta e problema- un portofel sau o tabachera"; o vei ajuta si pe ea astfel sa-si constientizeze adevaratul imbold de a actiona astfel. Episoade neplacute se vor mai produce pana la schimbarea ei, in timp. Impunand niste reguli simple ale cuplului vostru, vei putea sa elimini multe neplaceri.
In primul rand, casa sa v-o inchiriati/cumparati impreuna, daca sunteti impreuna; si faceti toate lucrurile importante tot impreuna, ca un cuplu, delimitand astfel tot mai mult granitele cuplului vostru.
Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut
Post new comment