Este corect sa raman langa el daca nu-l mai iubesc atat de mult?

?De aproape un an sunt casatorita cu un om extraordinar, este de o bunatate rara, este sincer, corect, aratos si ma iubeste cu adevarat.Sunt si acum indragostita de ochii lui care emana doar bunatate.

Am 52 de ani si de 21 de ani am trait doar cu fiul meu pe care l-am crescut singura. M-am indragostit anul trecut si m-am casatorit cu acest om de exceptie, toata familia mea in frunte cu fiul meu a fost impotriva lui si a casatoriei.

Eu eram pentru ei mama singura care ara grija de fiul ei si atat, mi-am petrecut cei mai frumosi ani intre serviciu si casa,avand grija de el, nimic altceva.

Iar fiul meu, in loc sa fie fericit alaturi de mine, a fost cel care a lovit in mine.L-am mutat intr-un apartament separat luat cu chirie ca sa se descurce singur si sa-si vada de viata lui. Dar am suferit pentru ca 21 de ani am avut grija de el, cu atat mai mult cu cat la 15 ani s-a imbolnavit de diabet. Si acum ma gandesc cum sa-l ajut pentru ca s-a hotarat sa plece din tara.

Imi este greu, si cu gandul tot timpul la fiul meu am constatat ca nu-mi mai iubesc atat de mult sotul. Dar imi este foarte drag, tin foarte mult la el. Ma gandesc ca nu este corect ca el sa ma iubeasca atat de mult iar eu sa-l iubesc mai putin. Ma gandesc sa ma despart de el si sa raman singura cu gandul la fiul meu si la cum sa-l ajut.

Nu stiu ce sa fac, sa-mi traiesc viata alaturi de un om care ma iubeste cu adevarat sau sa traiesc in singuratate asa cum am trait; cu toate ca eram cu fiul meu, eram singura. Acum sotul meu sufera pentru ca vreau sa ma despart de el si ma doare.Imi este dor de plimbarile de mana si de micile prostioare pe care le faceam, simtind ca traiesc. Daca voi ramane singura nu voi mai simti ca traiesc asa cum am trait de cand sunt cu el. Dar oare este corect sa raman langa el daca nu-l mai iubesc atat de mult?

Am inceput sa ma obisnuiesc cu prezenta lui, imi este foarte drag si tin foarte mult la el.Este un om extraordinar.