am cunoscut un baiat cu care am stat 11 luni.a fost prima mea iubire.pe tot parcursul relatiei nu stiu nici macar daca m-a iubit.eu mi-as fi dat si viata pentru el..atat de mult il iubeam si nu exagerez deloc.acum,de 9 luni sunt despartita de el.nu am mai vrut sa mai continui cu un baiat care ma lasa mereu pe ultimul plan,cei mai importanti erau prietenii lui cu care facea tot feluri de mici afaceri mai putin legale.
la 2 luni de la despartire aveam mare nevoie de cineva langa mine pt ca simteam ca innebunesc...stateam si plangeam pe fiecare zi.asa ca am fugit in bratele celui mai bun prieten..un prieten adevarat.el ma iubea inca de pe cand ne-am cunoscut dar eu nu stiam asta.am aflat cam dupa 2 ani.
am stat cu el 7 luni dar in tot acest timp gandul,inima si tot era legat de cel pe care l-am iubit.si acum dupa 9 luni de la despartire il iubesc enorm insa nu mai am ce face..pe el nu il intereseaza de mine.pana la ura m-am despartit de prietenul meu,i-am spus ca nu mai pot continua cu el pt ca nu il iubesc si simteam ca il folosesc(el stia de la inceput ca il iubesc pe fostul).acum s-a suparat si nu mai vrea sa continuam nici prietenia noastra dinainte.
problema mea este ca simt ca nu mai am nici un rost pe lumea asta.am pierdut tot.am pierdut si marea mea iubire pt care as fi renuntat la tot si am pierdut si cel mai bun prieten dintr-o prostie..crezand ca asa il voi uita pe celalalt.toti imi zic ca daca vreau pot sa il uit.dar nu e chiar asa.eu vreau chiar vreau pt ca m-am saturat si eu de 9 luni de suferinta ingrozitoare.poate ca a devenit o obsesie?nu mai stiu ..ma simt atat de singura..si acum cand scriu plang.nu ma pot abtine.nu mai vad nimic frumos pe lumea asta decat pe el,pe cel pe care il iubesc.il visez pe fiecare noapte aproape si ma trezesc din somn bucuroasa ca a fost macar cu in vis cu mine..dar apoi...apoi ma intristez si plang.
va rog ajutatima.eu nu mai imi doresc nimic pe lumea asta decat pe el.langa el am un sentiment de implinire sufleteasca..un sentiment de nedescris..
el si-ar da viata pt tine?
am trecut si eu prin ceva asemanator dupa despartirea de prima mea iubire...am suferit atatia ani si totusi langa alta persoana mi-am dat seama ca nu are rost sa ma intorc in trecut.Mi-am dat seama ca el niciodata nu m-ar fi acceptat pt cine sunt eu cu adevarat si mai ales ca inca nu ti-ai dat seama dar ai devenit o persoana complet diferita!si pe mine fostul m-a cautat mereu,de sentimentele mele pt el nu pot vorbi ca sa nu imi amintesc ca totusi au trecut 4 ani de atunci,dar stiu ca nu trece o zi in care sa nu-mi amintesc de el.Sunt fericita momentan ca de 3 ani il am pe iubitul meu pe care l-am tot suparat mereu,dar sper sa ma ierte ca nu am putut sa am incredere in el,dar acum il iubesc si o sa fac totul pt relatia asta!si eu am avut tendinta de a da cu piciorul persoanei care imi vb frumos si care isi face planuri de viitor cu mine! dar sa iti dau un sfat: pune-te u pe 1 loc in viata ta,trebuie sa iti pese tie de persoana ta,sa te iubesti ...ca sa iubesti singuratatea!trebuie sa inveti sa te redescoperi sa stii cine ai fost si cine esti acum ...si cine te poate iubi asa cum esti acum! nu te grabi!toate trecem prin drame din astea!succes!
offf sentimentele tale sunt
offf sentimentele tale sunt normale atat cat te implici intr-o relatie atat suferi de obicei implicarea e direct proportionala cu suferinta de dupa despartire
dar tu draga mea trebuie sa continui o sa vezi ca vei cunoaste alti oameni iti inteleg durerea si disperarea dar chiar si tu spui ca nu esti sigura ca te-a iubit pe parcursul relatiei
implinirea sufleteasca trebuie sa vina in primul rand din impacarea cu sinele iar eu din cate imi dau seama esri intr-o zbatere continua
Post new comment