Eu si colegul meu

 
?Buna seara,
Va scriu pe scurt despre relatia mea cu un coleg de munca si as vrea sa aflu si parerea d-voastra. Este o chestiune poate puerila, dar va intreb totusi. V-am mai scris in legatura cu acest subiect. Am un coleg de munca care parea innebunit dupa mine, a si aratat-o, mi-a si zis-o. Am iesit de cateva ori cu el, ultima oara fiind la el acasa si petrecandu-se inevitabilul. Am plecat cateva zile in vacanta dupa aceasta noapte petrecuta impreuna, timp in care el mi-a trimis foarte putine mesaje fata de cum o facea inainte.

Am observat ca ceva s-a schimbat. Nici eu nu l-am asaltat cu mesaje, pentru ca nu sunt genul si nu vroiam sa par disperata. Am revenit la munca, la serviciu ma saluta si imi zambeste, la fel ca inainte numai ca, de asemenea, nu mai imi trimite mesaje in timpul serviciului...mi se pare distant. Ma urmareste in continuare cu privirea, seara vb pe internet...insa faptul ca nu ma mai cauta atat de insistent ma face sa ma simt jignita, ma simt foarte prost si am impresia ca si-a dorit doar sa faca sex cu mine. Inainte de a face pasul asta i-am spus ca nu sunt interesata doar de o relatie bazata pe sex. Nu stiu ce sa mai cred: ori vrea sa para indiferent si sa il caut si eu, ori chiar nu il mai intereseaza. ma gandesc ca poate nu vrea sa avem o relatie serioasa, dat fiind ca suntem colegi.

Suntem colegi deocamdata, pentru ca si-a dat demisia si va mai sta o luna la serviciu..Mi-a spus sa ma bucur ca va fi mai bine pentru noi, ne vom vedea in afara programului de munca. De asemenea, mi-a spus in acea noapte ca s-a obisnuit singur, ca ii este bine asa...si totusi ca vrea sa fiu eu persoana cu care sa obisnuiasca sa doarma. Mi se pare o situatie destul de incerta, nu stiu ce vrea de la mine...Il vad cum ma mananca din priviri, ma urmareste cu privirea peste tot, seara vorbeste cu mine, este dragut cu mine...dar nu mai pomeneste nimic de o noua intalnire...imi spune ca munceste si in week-enduri, nu mai imi face complimente si nu ma mai innebuneste cu mesaje.

Nu cred ca a fost o noapte neplacuta pt el, ba din contra...mi-a spus ca i se pare ca suntem foarte compatibili si era foarte fericit. Dvs ce parere aveti? Nu vreau sa il intreb pe el despre situatia noastra si despre ce vrea de la mine. Nu vreau nici eu sa fortez lucrurile sau sa il stresez cu intrebari, as vrea sa vina totul de la sine.

Uneori ma simt nefericita si frustrata, incapabila sa construiesc o relatie serioasa. Nu am avut niciodata un prieten adevarat...in adevaratul sens al cuvantului. Am 25 de ani si tot ce am avut au fost relatii neserioase. Nu stiu cum este sa imi petrec o zi intreaga cu un barbat. Uneori imi doresc acest lucru, alteori ma gandesc ca m-am obisnuit singura si ca un barbat in viata mea mi-ar ocupa prea mult timp, ca nu as mai avea timp pentru mine. Nici eu nu stiu ce vreau...stiu doar ca mi-e teama de o relatie, mi-e frica sa ma indragostesc, sa sufar. Mi se pare ca inevitabil va veni si momentul in care voi suferi din cauza omului pe care il iubesc...este imposibil sa fie totul vesnic frumos.

Ce parere aveti despre tot ce v-am scris?
Va multumesc!

Buna, Krika
Toata esenta mesajului tau rezida in ultimul paragraf.

Este sigur ca o relatie se construieste cu efort, timp, rabdare, daruire. Din pacate lucrurile astea nu se invata la scoala, desi ar trebui (igiena relatiilor), si fiecare experimenteaza asa cum poate, mai ales prin metoda "incercare si eroare", asumandu-si suferintele si esecurile inerente.

Ceea ce face diferenta intre diferite tipuri de relatii este atitudinea oamenilor dictata de stima lor de sine. Din ce ai redat tu, stima ta de sine nu este la cote foarte inalte, din aceasta cauza aparand nesiguranta, tensiunea si suferinta - ele se resimt de catre partener(ul potential), asa cum un caine "simte frica" trecatorului.

Ceea ce iti sugerez este sa privesti catre tine, sa cresti ca persoana, sa iti construiesti o imagine de sine sanatoasa si astfel nu vei mai fi la cheremul "privirilor" altora, ci tu vei decide singura cui sa le acorzi.

Terapia ajuta
Succes!

Luminita Codrescu
psiholog - psihoterapeut


Alte raspunsuri date de Luminita Codrescu

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/9001

Iubeste- te pe tine pt a fi iubita de altii!

Relatiile astea amoroase sunt ca niste elastice, corzi...pe care noi le strunim. Din experienta mea pot sa spun ca esti intr-o perioada trecatoare, care are un rol esential in dezvoltarea ta personala. Sunt convinsa ca esti si frumoasa si desteapta asa ce nu mai tanji dupa atentia si respectul altuia.
Gandeste-te unde te situezi, pt ce esti recunoscatoare si ce ai de imbunatatit.
Iubeste-te pe tine insuti, fa ceva pt tine si sufletul tau, si vei vedea ca lucrurile se vor aseza. In relatia cu colegul tau cel mai bine e sa spui lucrurilor pe nume, nu-l mai lasa pe el sa aiba initiativa, poate e cazul sa ai atitudine. Nu gresi asteptand doar intentii din partea lui, poti fi doar un episod pasager sau nu pt el. Depinde de tine ce vrei...incearca sa te descoperi , sa stii ce vrei. Pt tine acum poate fi lipsa lui de atentie si un capriciu, orgoliu tau se poate manifesta. Daca e ceva mai mult decat atat, atunci fi onesta si marturiseste-i ce simti. Impreuna veti gasi solutia indicata. Ideea este sa iti asumi ceea ce vrei: o relatie cu acte in regula sau o mica pasiune. Barbatii simt de regula temerile noastre asa ca incearca sa te detaseszi de incercertitudini, si fii tu insuti, nu ii mai lasa pe ceilalti sa iti guverneze viata. Sa ne spui cum evolueaza relatia! Elena.

multumesc pentru raspuns

Iti multumesc mult pentru raspuns. Relatia mea cu colegul meu stagneaza, nu prea am mai vorbit cu el, doar la serviciu. Am avut ocazia sa fim in acelasi cerc de persoane la pauze, dupa care mi-a spus ca i-a facut placere sa fiu si eu la pauza cu el, insa mi-a reprosat ca nu am zambit, nu am participat la discutie si ca m-am dat deoparte. Intr-adevar, poate par indiferenta la serviciu pentru ca nu ma uit la el, el incearca sa imi agate privirea, iar colegele imi spun ca ma mananca din priviri, ca ma urmareste peste tot cu privirea.

In ultimele doua zile am observat ca a cautat sa ma intalneasca pe unde ma duceam....ba la toaleta, ba la pauza...a inventat chiar si o problema ca sa vina la mine sa ma intrebe ceva. Toate astea lucruri ma fac sa cred ca inca ma mai vrea, insa nu inteleg de ce nu ma mai cauta, de ce nu mai imi cere sa ies cu el. Eu i-am spus ca il vreau si ca ma comport asa cu el la serviciu pentru ca sunt foarte emotionata in prezenta lui si nu stiu cum sa reactionez. Deci stie ca nu imi este indiferent, chiar daca o arat la locul de munca.

Am tot asteptat sa ma invite in oras, saptamana trecuta am inteles ca a avut mult de munca, dar zilele acestea a iesit cu prietenii lui. A avut timp sa iasa. Ma doare foarte tare ca pentru mine nu are timp, mai ales dupa ce s-a intamplat intre noi...ma simt jignita si ranita in orgoliu, asa cum spuneai si tu. Ma simt pur si simplu folosita, m-a avut si acum nu il mai intereseaza. Ma simt si mai rau cand unele colege de-ale mele care imi sunt si cele mai bune prietene ma intreaba de noi, daca suntem impreuna. Sunt foarte orgolioasa si usor de ranit.

Am mai avut o discutie cu el in care mi-a zis sa am rabdare cu el, ca de aproape 10 ani de zile este singur si se simte foarte bine asa, ca este obisnuit sa isi faca planuri de unul singur, ca trebuie sa am rabdare sa se obisnuiasca cu mine, si sa stau linistita ca nu voi scapa asa usor de el. Dar cum se va obisnui el cu mine daca noi nu ne vedem niciodata?

Ma roade foarte tare faptul ca nu stiu de el in timpul liber, stau si il astept pe chat (este singurul loc unde stiu ca il pot intalni), deja nu mai pot sa imi desfasor activitatile normal, stau lipita de computer si neglijez activitatile pe care le am de facut.

Dat fiind ca ai adus vorba de iubirea de sine, iti dau dreptate intrutot. Am foarte mult de lucrat la tema asta. Acum cativa ani am frecventat un psiholog care m-a ajutat foarte mult, care m-a invatat sa ma iubesc mai mult...insa a trecut mult timp de atunci si am uitat tot ce am invatat. Am incercat sa caut un psiholog/psihoterapeut din nou, insa problema este ca nu sunt in tara, iar aici este foarte scump. Ai putea sa imi recomanzi niste carti ajutatoare, eventual daca se gasesc si on-line?

Iti multumesc frumos si imi pare rau ca te sufoc cu problemele mele, insa simt nevoia sa ma descarc.
O zi buna!

Poti sa imi trimiti pe mail adresa ta.

adresa mea de mail este e_rainbow_love@yahoo.com si acolo iti voi recomanda cateva carti!

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
6
Q
3
8
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie