Frica de scoala

Da, am lucrat in invatamant,chiar la o scoala de corectie de baieti. A fost o provocare si salariul era bunicel, plus celelate nimicuri care se adunau , plus un program lejer (patru ore pe zi), plus plimbari si excursii. Am discutat cu fiecare in parte si am incercat sa sparg zidul de aparare, sa le dau o directie buna,sa-i invat lucruri elementare pentru a se descurca in viata de zi cu zi. Pe parintii lor nici macar nu-i interesa ca acesti copii au venit pe lume fara voia lor. Puteam sa spun ca sunt "prost crescuti si agresivi ca si parintii lor" si sa-mi pazesc stomacul fin. In schimb i-am dat fiecaruia importanta si stropul de iubire neconditionata, le-am oferit posibilitatea sa se exprime si am sudat un colectiv(cu legaturi mult mai puternice, din acelea care se trag din instinctul de supravietuire).Cred ca nu e nevoie sa spun ca acei copii ma iubeau asa cum n-au iubit in viata lor. Culmea era ca ajunsesera aproape gelosi si ma "aparau" si faceau progrese la invatatura doar pentru mirarea si bucuria mea.

Poate ca nu fiecare copil face fata la un anumit tip de scoala. Atunci eu ca parinte stiu cat important e sa gasesc scoala care i se potriveste. Poate scoala Waldorf, poate cea germana, poate step by step, poate scoala de arte. In nici un caz n-am sa-mi supun copilul unui stres pentru ca "asa trebuie" . Sau poate ca pur si simplu invatatorul nu realationeaza bine cu copilul meu. Iar daca fac o sesizare/plangere si directiunea sau cei din Ministerul Educatiei sunt de acord ca s-a procedat abuziv, explicatia ar fi ca acel invatator/profesor mai are de invatat. (Nu spun ca profesorul nu se poate apara de abuzurile parintilor.)Si sa nu uitam ca pentru mine, ca si parinte, este important copilul nu profesorul, si atunci voi incerca sa rezolv problema copilului.

in primul rand nu am spus ca i-a lovit copilul,am dat doar un exemplu din multe altele...in al doi-lea rand atunci cand copii sunt trimisi la scoala,presupun ca sunt trimisi pt educare,nu pt pedepsire.eu personal imi las copilul singur in casa cand maduc la munca si nu il educa nimeni..dar il trimit la scoala ca poate invata ceva de acolo.....cand profesorul nu are rabdare sa explice ce e bine a face si ce nu si aplica pedepse(datul cu capul de banca,tipat,umilit in fata clasei etc,etc...)asta inseamna ca situatia respectiva o depaseste cu mult pe "doamna" ,careia ii sugerez sa isi caute de lucru in alta parte..sau mai bine cautati-va de lucru toti in alta parte pt ca invatamantul in romania e depasit de mult..nu v-ati intrebat niciodata de ce in alte tari se face altfel? eu nu am auzit in viata mea ca un copil nu are voie sa vorbeasca in clasa,sa-si spuna parerea sau sa contrazica aberatiile profesorului(mai ales aluia de religie),decat in romania...va spun sincer ca sunteti in urma cu metodele de predare cu vreo 150ani...iesiti putin afara,priviti in jur si apoi raspundeti-mi la acest mesaj ...ps: parintii aceia prost crescuti,care au copii prost crescuti au fost educati de profesori prost crescuti...si tot asa...nu e vina nimanui ,e doar vina NOASTRA ...si alt ps: de ce credeti ca meritati un salariu mai mare cand toti in romania au salarii mici pe fond de criza si recesiune? va simtiti umiliti? aveti vre-un complex de superioritate?

De unde stiti ca nu am un sot care gandeste la fel ca si mine?

V-ati expus modul dvs. de a reactiona in situatia data. Si cam care ar fi lectia pentru copil? Ca viata e un lung sir de compromisuri? Ca "trebuie" sa ne invatam si cu abuzurile? Da, e pacatul meu ca sunt atat de agresiva, pur si simplu eu as face tot posibilul sa-mi protejez puiul, si cu siguranta as gasi si modalitatile in care sa o fac. Bine, probabil ca n-as parui la propriu, desi poate dupa ce-as termina si-ar fi dorit sa o fi facut la propriu. Chiar asa, de unde ideea ca orice este admis sa se incerce pe copii nostrii? Sa ajunga sa aiba cosmaruri noaptea si eu sa vin sa-i spun ca e o lectie de viata? Uhh.(Imi dai seama ce ar putea simti un copil intr-o astfel de situatie).

Uite, tata a fost invatator toata viata (din acela care uneori se identifica cu meseria si avea mandria specifica lucrului bine facut). Imi aduc aminte povestile lor(n.b. ale invatatorilor) si toti erau de acord ca cel mai important lucru in clasa I-a e ca sa faci copilul sa vina cu placere la scoala. Daca ai reusit asta, acel copil va avea rezultate bune si foarte bune, si procentul abandonului scolar e foarte mic. Daca ai argumente solide ca sa combati opinia lor sunt deschisa la dialog.

Si da, vorbesc foarte frumos in public si acasa, rar ridic cate o spranceana, desi uneori cuvintele mele cad mai greu decat bolovanii. Si intotdeauna m-am revoltat impotriva nedreptatii, uneori am zguduit din temelii anumite institutii, mi-am aparat pielea, si in prezent ma duc "cu drag" la serviciu, am un salariu mai mult decat decent, si in general fac tot ceea ce vreau.