Home

incerc sa inteleg ce se intimpla cu mine

Submitted by vizitator on Tue, 07/26/2011 - 09:16
 
?Buna
Povestea mea incepe asa:
am 37 de ani ,locuiesc cu parintii,fratii,una din cumnate si 2 nepoti.
De curand am avut o discutie aprinsa cu ,cumnata mea legata de fiica ei(nepoata mea) ,aceasta fiind a n discutie.Unul din frati nu este casatorit si ma deranjeaza faptul ca desi are 32 de ani se asteapta ca noi ceilalti din casa sa-l intretinem.Eu fiind singura am incercat sa contribui in casa in asa fel sa acopar si partea mamei si a fratelui si asta m-a adus in pragul disperarii.

Simt ca nu mai am putere sa merg mai departe.Verbal reactionez violent desi nu vreau asta,dar nu ma pot controla. Nu am de gand sa recurg la vreun gest necugetat,nu ma gandesc la asa ceva.Mintal zic eu sunt perfect sanatoasa.

Ma simt prost in urma acestor discutii ,incerc sa gasesc"vinovatul" sa-mi dau seama cu ce gresesc eu in toate astea si totusi nu gasesc raspunsul.De fiecare data imi zic in sinea mea"lasa nu le mai baga in seama" dar e ceva doar de moment.Sunt singura (nu am pe nimeni linga mine adica un "el")si toate nemultumirile le tin in mine....am momente cand simt ca ma sufoc din aceasta cauza ,dar nu pot sa stau sa povestesc cuiva ceea ce se intimpla in familia mea(in scis imi este mult mai usor)...si nu vreau ca alte persoane sa stie ce se petrece in familie.

As vrea tare mult sa ma "luminati"in aceasta privinta .
Multumesc

Senzatia de "sufocare" iti vine probabil de la "aglomeratia" din acea casa...Normal ar fi ca, odata ajunsi la matirutate, copiii sa paraseasca cuibul parintesc, si sa-si construiasca un cuib al lor personal. Fratilor li se pare "firesc" sa ramana acolo, in casa parinteasca, insa tie nu...Acest fapt ma duce cu gandul la parintii tai.

Cine detine puterea in aceasta familie largita? Cine detine controlul surselor de iubire si confirmare? Daca parintii, sau unul dintre acestia, fac acest lucru, vorbim de o familie disfunctionala.

Situatia in care parintii restrictioneaza dezvoltarea copiilor din diferite motive ("te ajutam noi", "e mai bine langa noi", "lasa mama (tata), ca tot asa e bine, sa fii aproape de noi", etc) neintelegand ca rostul unui individ matur este sa-si construiasca o viata separat de parinti, vorbim de niste parinti speriati ca-si pierd copiii...Si fac cam tot ce este posibil (se imbolnavesc, n-au bani, sunt neputinciosi, sau sunt directi: "daca nu faci asa cum vrem noi, nu te mai iubim, sau esti nerecunoscator(oare)", "cel mai bine iti este langa noi") sa mentina o situatie in care parintii detineau controlul.

In continuare astfel de parinti, isi vad copiii mici si neajutorati, in continuare acestia spera ca, avand copiii langa ei, si lor le va fi bine (frica de moarte)...

Pentru ca cineva (un barbat) sa ramana langa tine, ar trebui sa-i faci si lui loc. Dar fiind atata aglomeratie, crezi ca el ar mai incapea? Pentru a ti se indeplini dorinta, ar trebui sa pregatesi terenul in acest sens: viata si trai separate de parinti.

E valabil si pentru fratii tai.

Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Adrian Trica

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/9138

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
b
3
d
F
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie