Sunt un barbat care recent a terminat o relatie. Eu stiu sigur ca am iubit-o f mult, ea spune ca si ea. Mult timp am crezut-o si am luptat pentru ca relatia sa mearga, dar comportamentul ei trada altceva.
Am fost tratat cu indiferenta, sfidari, si o mare lipsa de apreciere. Dar bineinteles si cu gesturi dragute si care trabuie mentionate. Cel mai tare doare cand persoana iubita nu iti mai acorda nici minmul de respect.
Adevarul este ca am gresit si eu si am si eu defectele mele, dar totusi a fost o intamplare care cred eu ca merita amintita si de aici va veni si nelamurirea mea de azi. Am salvat-o de la inec.
Nu pot fi sigur ca decesul s-ar fi produs, dar a avut un atac de panica in mijlocul unui lac f adanc (partial si din cauza mea, ne jucam si am speriat-o; e un bun inotator) si nu mai putea inota si nu mai putea sa isi controleze respiratia (gafaia incontrolabil). Poate gestul meu e normal si nu e ceva de apreciat, dar am scoso de la jumatate de metru de sub apa si am inotat 200m pana la mal cu ea in spate, incercand in acelasi timp sa o calmez (era inclestata de mine si nu putea inota).
Nu am asteptat niciodata aprecieri, sau afectiune pentru prezenta mea de spirit. Dar acum ca e gata si lipsa de respect si sfidarea ma dor f tare intrebarea mea este: cum poate un om sa uite asa ceva? Dupa parerea mea:unui strain daca te salveaza dintr-o asemenea situatie trebuie sa ii multumesti si sa il respecti toata viata. Daca o persoana iubita face acelasi gest, respectul nu mai e necesar? Se considera un gest banal sau normal? Ce fel de persoana este aceea persoana?
Exista gest mai mare pe care cineva poate sa il faca pentru tine decat sa iti salveze viata?
Nu esti totusi obligat sa apreciezi si sa il respecti toata viata si sa ii spui asta cand ai ocazia?
Buna seara, am inteles ca sursa panicii ai fost chiar TU "(partial si din cauza mea, ne jucam si am speriat-o;"...cealalta parte, care nu ti-o asumi, din care cauza o fi..? a mai avut atacuri de panica pe uscat? sau in alte situatii, in apa?
Mie mi se pare ca porti o vina, te-ai achitat de ea, dar astepti recunostinta vesnica pentru ceva ce era de datoria ta, ORICUM, indiferent care ar fi fost relatia ta cu acea fiinta.
Nu pot sa leg acest episod de intregul ei comportament, dar intr-o anumita proportie, sunt sigura ca ei ii este/i-a fost frica de tine si intr-o alta masura, poate tu esti cel care nu a vazut comportamentul ei dragut suficient de bine, din cauza unor asteptari disproportionat de mari.
La intrebarile pe care le-ai pus, ti-as raspunde asa:
1- Da, exista, gestul de a nu o speria de moarte!
2. Aprecierea exista si fara a TREBUI sa fie trimbitata de cite ori ai OCAZIA. Si fara obligatii. Acolo unde incepe obligatia, se termina liberul arbitru, si odata cu el, si dragostea, in opinia mea.
Numai bine...fara obligatii!
Luminita Codrescu
psiholog - psihoterapeut
re:lipsa de respect?
sa inteleg ca atunci cand ajuti pe cineva, acel cineva trebuie sa-ti ramana sclav toata viata? si eu care credeam ca un "multumesc" ar fi de ajuns ,sau ca poti intoarce si tu favorul la un moment dat.dar sa ai pretentia sa te iubeasca vesnic pt asta? iar lipsa ei de apreciere si respect e vis-a-vis de evenimentul respectiv? eu cred ca nu respecta la tine alte "calitati"(ca de ex atitudinea "iti dau un deget si vrei toata mana")..daca era un barbat necunoscut aveai aceleasi pretentii? atunci abtine-te in a mai ajuta ,eu as prefera sa ma innec decat sa fiu ajutata de catre tine
Nu e ...a bina!
Stim cu totii ca frustraile, in relatii si nu numai, te pot duce...departe, dar...asta...e mult.
Nu te judec, pentru ca e posibil sa se intample oricui, din gresala/joaca sa cauzeze suferinte, dar pe cealalta parte nu pot sa fiu de acord sub nicio forma; ar trebui sa ti fie mai mult decat suficient, ar trebui sa fii mutltumit si fericit ca ai reusit/ai avut posibilitatea/puterea(intradevar) SA-TI REPARI GRESALA, si nicidecum sa astepti recunostinta, sa o acuzi de minciuna, sfidare si asa mai departe. Ar trebui sa pui problema doar 2 secunde altfel, si sa te gandesti : "daca ma panicam si eu si nu puteam, nu eram in stare, sa o salvez, iar acu' nu mai era; nu mai putea fi vazuta/auzita de parinti, familie, prieteni, chiar si de tine?!" (ca tot vorbesti de "deces" atat de usor). Si nicidecum sa mai asteptI ceva, orice (daca nu vrea), de la ea. Iti era ok, usor si mai placut sa traiesti o viata intreaga cu asta? Si...erai multumit?
Eu sa fii fost in locul tau plecam capul, ii pupam fruntea si ma bucuram in continuare de viata...cu gandul ca am avut posibilitatea sa mi repar gresala(ma repet), de faptul ca undeva acolo ea TRAIESTE si e bine, si...evident..invatatura de mine, nu sa apelez la egoism, paranoia si sa ma intreb (public) diverse, si sa fac acuzatii - minciuna, sfidare,neaprecieri, etc . Pe langa faptul ca...imi da senzatia ca aceasta gluma (proasta), in joaca, pe care i ai facut-o, n a fost prima.
E doar o senzatie.
Ai de invata din asta si daca ar mai fi sa pui vreo problema, de a cere ajutor...cere l in scopul de a te ajuta pe tine, pentru ca e nevoie sa te trezesti la realitate, sa invati sa vezi realitatea, sa fii rational, sa schimbi modul de a gandi, de a percepe... si a transmite... .
Insanatosire grabina!(rautacios, stiu, dar...cred ca...realist).
Toate bune!
lipsa de respect???????
Oare de ce ti se pare a fi lipsa de respect? Faptul ca nu iti pupa pamuntul pe unde treci? Auzi da,daca pe mine m-au salvat niste doctori de la moarte acu cativa ani acu ce ar trebui sa fac? Sa le multumesc o viata intreaga? Da sunt recunoascatoare pt ca au avut grija de mine,sunt fericita pt asta dar mi-am continuat viata apoi.
Apoi pe de alta parte tu esti constient ca ai contribuit la acel atac de panica si crede-ma pana nu experiomentezi unul nu ai habar ce inseamna. Acel atac de panica ramane si va ramane mereu implementat in creier.
Pe de alta parte nu te-ai intrebat cum a aparut atacul de panica? Un atac de panica nu apare in urma unei situatii relaxante sau obisnuite...e nevoie de un stress continui si un factor declansator ,te-ai intrebat de ce oare? Ai vrea sa iti fie cumva recunascatoare ca tu ai ajutat la declansarea unui atac de panica? Hmmm ,mai degraba cred ca vede doar partea negativa ea ....pt ca asa ceva lasa urme
Pe de alta parte tu astepti si tin sa cred ca o faci sa e simta vinovata ca nu iti e recunoascatoare...... de ce? Daca e chiar persoana pe care o iubesti,sau ai iubit-o ai incerca sa o intelegi nu sa astepti recunostiinte. Da ai salvat-o cel mai probabil de la innec insa acel atac a avut o cauza. Cauta cauza si apoi incearca mai degraba sa discutii cu ea sa ii fi alaturi.
tema pt acasa
din nou mari psihologi invata cum ar trebui sa traim fara obligatii.trebuie sa recunosc ca am incerccat sa-mi pun intrebarea ce ar trebui eu sa fac pt cineva care mi-ar salva viata ,dupa care mintea a inceput sa-mi fie bombardata de un val de raspunsuri(cred ca datoria pe care o voi avea fata de acea persoana va fi cu siguranta vesnica-poate de aia si intre samurai se creea o legatura intre cel care salva de la moarte si cel salvat si erau nedespartiti-----insa pustoica psihoterapeut isi imagineaza ca asa functioneaza lucrurile fara obligatii----misto atunci incearca draga luminita sa faci terapie deci practic sa salvezi fara remunerari(recompense)).
Mult mai interesant mi s-a parut pdv al vizitator on thu,care nu se da pe spate nici de salvarea de la inec nici de faptul ca ea nu te respecta .Poate luminita o va invata pe ea cate ceva de self estim si -i va povesti ca centrul universului este ea insa cum i-ar fi fost ei(partenera lui)daca nu ar fi fost in viata pt a se bucura doar pt ea ?......complicat.
de data am gandit ca un psiholog in sentul ca nu zic nici alba nici neagra ,doar intreb ---hhahah ce misto este sa fii terapeut.ce-i adevaraat insa nu poti nici tu sa conditionezi viata impreuna langa tine de salvatul de la inec --las-o pe ea sa gandeasca asa ,fii abil desi gandesti nu o spune(offf stiu o sa sara iar psihologii sa-ti spuna ca nu este ok daca nu-i spui ce gandesti.............bla bla bla )
"inecul" el l-a provocat
"inecul" el l-a provocat, deci... era de datoria lui sa o salveze, respectiv sa repare ce a gresit! nu vad nici o obligatie aici, pe mine din momentul ala nu ma mai vedea! app. si pe mine m-a salvat cineva de la un inec adevarat cu ani in urma si nu i-am ramas "vesnic recunoscatoare".
mie imi da impresia ca respectivul vrea sa o tina langa el in orice conditii, ori asta nu mi se pare nici normal, nici ca sentimentele lui sunt din cele mai bune.
fiecare citeste ce vrea si intelege la fel, ce-i convine. nu suntem pe vremea samurailor, obligatiile pot fi respectate si in alt mod.
re: ce misto e sa fii terapeut
stimata doamna, faceti niste confuzii foarte grave. Datoria unui psihoterapeut nu este aceea de a salva pe nimeni, psihoterapia nu este nici SMURD nici SALVAMAR, ar trebui sa va mai interesati.
Ceea ce primeste un psihoterapeut de la clientul sau nu este cum spuneti dvs. o "recompensa" ci pur si simplu o "plata" pentru un serviciu, fireasca, asumata de la inceput de ambele parti.
Atunci cand chemati un instalator/zugrav/designer/etc acasa la dvs. ca sa participe la rezolvarea unei anumite probleme pe care o aveti ceea ii dati in schimb se numeste "plata" si nu "recompensa"... Poate ca pentru dvs. sunt cuvinte asemanatoare insa exista o diferenta mare intre ele
Relatia terapeutica nu se consuma pe furis, pe usa din dos, ci la vedere, cu reguli clare pentru ambele parti. Daca din anumite motive aceste reguli nu va plac (cum ar fi faptul ca serviciile psihoterapeutice se platesc, ca orice alte servicii) puteti alege sa nu le folositi...
In ceea ce priveste raspunsul dat de doamna Luminita Codrescu nu este obligatoriu sa va placa acest raspuns. Este unul dintre multele raspunsuri posibile. Puteti incerca chiar dvs. un alt raspuns, pentru asta suntem aici cu totii, psihologi sau ne-psihologi, pentru a cauta raspunsuri la intrebarile care ne preocupa.
Asa, la indemana unui anonimat caldutz, unde nu ne asumam nici semnatura, nici gramatica, nici logica, asa e simplu de dat "raspunsuri"...
re:ce ar trebui eu sa fac pt cineva care mi-ar salva viata
Adica tu nu ti-ai mai continua viata ta,si ai incremeni intr-un pucnt al vietii tale in care sa multumesti acelei persoane? Hmmm nu cred ca asta e raspunsul ideal si nici rezolvarea ideala. Da multumesc cuiva care ma ajutat candva,care mi-a salvat viata..insa apoi imi continui viata mea,asa cum e ea...merg pe lungul vietii si fac ce trebuie pt a o continua.
Apoi ....ce ma frapat chir destul de tare e urmatoarea fraza "insa pustoica psihoterapeut isi imagineaza ca asa functioneaza lucrurile fara obligatii"
obligatiile apar cand ti le faci tu..insa daca cineva mi-a salvat viata ar trebui sa devin practic sclava? aiii ma a fim serios....dute de mai invata cate ceva sa vezi cum ii mersu lumii si apoi vb.
:)sa faci terapie deci practic sa salvezi fara remunerari
Actul terapeutic in sine, presupune existenta unui cadru, care include si plata serviciului. Tu te-ai duce la un psiholog care nu-ti cere bani? Pornind de la acest aspect, urmatoarele intrebari (este posibil) sa te preocupe:
1. Daca nu-mi cere bani, totusi de ce o face?
2. Necerandu-mi bani, se gandeste sa-mi ceara altceva?
3. O fi vreun mare incepator care experimenteaza pe mine?
Cel care salveaza, functional, ar trebui sa-si lase salvatul sa-si continue viata.Ce s-ar intampla cu toti medicii si psihologii care chiar salveaza viata cuiva? Apoi, cel salvat, integreaza intamplarea fara sa se simta obligat sa-i serveasca salvatorului toata viata. Daca procedeaza totusi asa, mai bine il lasa sa moara, pentru ca, de fapt, l-a salvat de la moarte pentru a-l inrobi, adica tot o crima se numeste.
o relatie ideala se bazeaza pe reciprocitate
Toti gresim cand ne gandim ca facand un bine,chiar daca in cazul tau e vb de salvarea de la inec,asteptam recunostinta maxima din partea persoanei ajutate.Trebuie sa intelegi ca indiferent cat de mult iubesti tu,o relatie ideala se bazeaza pe reciprocitate,dar noi nu traim intr o lume ideala,reciprocitatea neexistand in toate cazurile.Cred ca orcine ti ar multumi pt. gestul tau,dar asta nu inseamna ca doar pt asta si ar petrece toata viata cu tine.Nu are absolut nici o obligatie sa faca asta si poate si tu daca ai fi in locul ei ai face la fel,mi se pare egoist sa faci un gest normal poate si sa astepti rasplata in schimb.Imi pare rau ca majoritatea dintre noi nu stim sa iubim neconditionat,asteptam intotdeauna rasplata,suntem egoisti si nu intelegem ca fiecare dintre noi iubeste in felul lui.Nici macar nu mi se pare a fi vorba de respect aici,ci mai mult de recunostinta fata de gestul tau.Tu ar trebui sa afli care sunt adevaratele motive ale despartirii voastre,de ce nu se poate continua relatia si sa nu te agati de motive de genul caruia l ai descris mai sus.Multa sanatate,luminare,intelegere si noroc iti doresc.
Post new comment