M-am taiat pentru prima oara, apoi am mintit ca m-a zgariat motanul

 
?Eu sunt o pre-adolescenta. Ce va voi povesti s-a itnamplat acum cateva luni. Eram indragostita de un baiat foarte popular, iar eu pe atunci eram extrem de timida si retrasa. Nu aveam tupeu sa vorbesc cu el, asa ca il priveam mereu pe fereastra (el iesind in fiecare pauza in curte).

El a observat asta, a facut glume pe seama mea de fata cu toti colegii mei (acest baiat e cu doi ani mai mare, acum trece la liceu). Nu mai suportam dragostea pe care o aveam pentru el, asa ca am marturisit. Mare greseala. Zece zile mai tarziu, s-a sarutat cu prietena lui chiar in fata mea. Si era doar inceputul. Apoi si-a tirmis niste colege ca sa rada de mine si sa ma faca sa cred ca ar vrea sa fie prietenul meu. Nu le-am crezut, dar nu ma mai lasau sa plec. M-au lasat abia dupa ce m-am rugat de ele.

Dupa vacanta de iarna, am inceput sa fiu chinuita zi de zi. Acel baiat, Adi, ma tragea tot timpul dupa el, ca "sa imi faca gagic" (evident, pentru a rade si mai mult de mine). Chiar a intrat pe fereastra la mine in clasa ca sa ma prinda and plecam. A raspandit zvonuri ca il sufocam cu biletele, fetele mai mici (de a cincea) radeau de mine tot timpul, nu puteam iesi din clasa de teama lui, avea tupeul sa mi se puna in cale, iar toti colegii lui il ajutau sa ma terorizeze zi de zi. Cand a raspandit zvonul cu biletelele, n-am mai suportat. M-am taiat pentru prima oara, apoi am mintit ca m-a zgariat motanul. Imi zicea "iubito" si ma apuca de umeri pentru a face efectul de circ, pentru ca eu sa ajung de rasul tuturor. Chinul la care eram supusa la scoala si prostia bunicii mele (o femeie careia i se pare normal sa isi pipaie nepoata pe sani!) m-au facut sa ma tai cat mai adanc. In cele din urma, au aflat si colegii mei, a aflat si Adi.

Lovitura de gratie mi-a dat-o cand o buna prietena a mea (pritnre putinele pe care le aveam) s-a indragostit de el si a ajuns iubita lui. Si nu ma lasa sa plec acasa dupa ore, si trebuia sa stau in frig cu ei si cu cateva prietene care incercau sa ma consoleze, si aveam de indurat imbratisarile si vorbele pe care si le spuneau. La sfarsitul semestrului, a aflat si dirigul meu in ce situatie eram. Evident, au urmat psihiatri, psihologi (de care nu eram straina) si am reusit sa trec peste asta si sa ii infrunt pe colegi care ma considerau un soi de nebuna.

Am simtit nevoia sa vorbesc undeva despre asta. Sper ca nimeni sa nu mai treaca prin asa ceva, s nu ajunga sa iubeasca nebuneste (caci eram disperata, disperata dupa el, dar el n-ar fi avut mila sa ma lase in pace), mai ales cand obiectul adoratiei este un om de nimic.

Vreau sa-ti spun ca mie nu mi se pare o greseala sa iti marturisesti sentimentele..din contra, este o dovada de curaj (mai ales ca ti-ai infruntat in acest mod si timiditate). Si e nevoie de curaj sa primesti marturisirile.

Poate ca baiatul acela a fost coplesit si el de ceea ce i-ai transmis, de faptul ca il placeai atat de mult.

In perioada asta a adolescentei ne confruntam pentru prima oare cu astfel de emotii si trairi intense, si fiecare reactioneaza asa cum poate. In timp invatam diferite modalitati prin care sa ne exprimam emotiile, invatam sa le controlam, sa le folosim in favoarea noastra, sa le comunicam. Si acest lucru devine mai usor cand ai langa tine prieteni, oameni cu care sa vorbesti si care sa te asculte.

Imi pare bine ca ne-ai scris despre ce ti s-a intamplat, sunt multi preadolescenti, tineri in situatii asemanatoare care nu vorbesc despre astfel de lucruri.

Poate ca unii dintre ei vor citi randurile tale si vor invata din ele.

Alexandra Ghiran
psiholog


Alte raspunsuri date de Alexandra Ghiran

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/9251

Sincer in adolescenta se

Sincer in adolescenta se intampla foarte des sa confunzi dragostea cu placutu de cineva, mai ales atunci cand persoana respectiva nu iti da atentie. La varsta ta e destul de greu sa vbesti despre iubire, si o sa iti dai seama pe la 20 de ani cand o sa ajungi cu adevarat sa iubesti. A fost urat ce au facut colegii tai, insa la 12-13 ani din pacate asta e mentalitatea baietilor, nu te poti astepta sa reactioneze ca niste persoane mature, majoritatea sunt niste maimutele de circ care ar face orice sa ii impresioneze pe ceilalti copii imaturi din clasa. Cred ca erai cam singura cu capu pe umeri de pe acolo, de aceea ti-a fost si asa greu sa te integrezi printre ei. In ceea ce-o priveste pe prietena ta, ar fi cazu sa incepi sa i te adresezi cu apelativul "colega", "amica" pt ca o prietena nu se va cupla niciodata cu baiatul pe care il vrei tu, si dupa care ai suferit atatea...insa cand suntem adolescenti e greu sa faci distinctia intre prietenie si amicitie. Nimeni nu te poate obliga sa faci nimic din ce nu vrei, implicit sa stai dupa ore sa ii vezi pe 2 cum se pupa, in primu rand regula principala a unui cuplu e ca cei 2 vor sa stea singuri, cel putin la inceput, o sa ajungi la 17-18 ani si o sa vezi ca baietii isi iau iubitele de la liceu si pleaca ei 2, in niciun caz nu vor sa stea cu inca 5 colegi de-ai aleia sa se uite la ei. Asta din nou demostreaza ca Adi si fufulica aia habar nu au cu ce se mananca o relatie, nici nu ar avea cum, la varsta asta abia incepi sa dezvolti interes pt sexul opus.
Cat despre taieturi, asta e un lucru grav, faptul ca ajungi sa te mutilezi singura pt ceea ce fac cei din jurul tau, sub nicio forma nu iti mai fa singura rau, e de ajuns ca incearca altii sa o faca. Nu o sa te simti mai bine, din contra o sa te simti tu rau fata de tine insati si asta e un lucru care o sa te chinuie mai mult decat glumele colegilor tai. Incearca sa te vezi pe tine insati asa cum vrei sa te vada cei din jur, frumoasa, desteapta, si cel mai rau o sa ii enerveze ca o sa vada ca tu ignori, ca tu nu ii consideri pe ei suficienti de interesanti pt a-ti petrece timpul cu ei, si sincer din ce ai povestit tu...nici nu sunt. Trateaza-i cu superioritate si o sa vezi ca nu o sa le convina, nu tre sa le arati ca esti buna pt ei, din contra trebuie sa iti demonstrezi tu insati ca ei nu sunt suficient de buni pt tine .

preadolescenta

AIci am multe nelamuriri.Insa stiu ca si preadolescenta are momente dificile la fel ca si adolescenta. Nu iti spun sa te obisnuiesti cu astfel de momente,insa adolescentii se exprima prin metode diferite. Baiatul acela o face intr-un mod ff urat asa este.
"Prietena" de care zici tu poate nu s-a comportat cum trebuie insa te asigur eu ca si ea si el trec prin aceleasi schimbari ca si tine. EU una nu sunt de acord cu un pihiatru la varsta ta.Da asa e,nu sunt specialist insa tu ai nevoie sa te cunosti,sa capeti un pic de incredere in tine sa poti vb cu cineva cand esti trista.Da cu un terapeut e ok..... insa esti in crestere si sa urmezi un tratament psihiatric parca e mult prea devrem,e.Asta e parerea mea.
Colegii tai te considerau un soi de nebuna...pt ca nu inteleg prin ce treci tu.Cauta-ti amici colegi care te inteleg,mai bine unul singur cu care sa poti vb decat 10 care isi bat joc de tine ,caci te-au vazut un pic mai slaba. Adica slaba in opinia lor,insa dupa mine eti o fire puternica,pt ca trebuit sa treci prin astfel de momente si le-ai infruntat.
Sa stii ca taiatul nu e o solutie,iti garantez eu,cu ceva "experienta" in domeniul taiatului.Raman urme si nu mai trec,cel putin la mine le am de vreo 8 ani unele si au ramas adanci infipte acolo. EU zic ca atunci cand te simti trista apeleaza la psihologul scolar...te poate ajuta. Si agitata daca te simti..vb cu cineva...daca nu poti atunci cu nimeni lasa aici un mesaj si ti se va raspunde garantat. Macar stii ca e cineva care te asculta. Hai capul sus si poti merge mai departe

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
X
d
b
1
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie