Ma simt vinovata si cu constiinta incarcata fata de sot si de copil

 
?Buna ziua!

Apelez la dumneavoastra cu speranta ca voi primi un raspuns care sa ma ajute sa trec peste aceasta perioada dificila.

Am acumulat de-a lungul anilor multa amaraciune si ura in sufletul meu impotriva familiei sotului meu ( suntem impreuna de 9 ani; cu un copil mic ).

Problemele au existat dintotdeauna intre noi si ei, sotul fiind mereu la mijloc, pasat ca o bila de la unul la celalalt. De multe ori am renuntat la mandrie pentru el, ca sa ii fie bine, mi-am calcat mandria in picioare si am rezistat doar ca sa nu avem discutii si probleme, dar ele au existat mai mereu si nu mi-au dat pace, dimpotriva, m-au umplut de frustrari si durere.

Am un cui si impotriva sotului acum din aceasta cauza, pentru ca am renuntat la multe din cauza ca lui sa ii fie bine, cand mie mi-a fost din ce in ce mai rau. Recunosc ca nici eu nu prea am fost usa de biserica, nu pot arunca vina totala pe parintii lui, poate ca am facut si eu multe care i-au provocat, constient sau nu; dar inclin sa cred ca prezenta mea nu a fost dorita de la bun inceput printre ei.

Din fericire, nu suntem dependenti de ei in niciun fel.

Odata cu aparitia copilul, problemele intre noi si familia lui s-au agravat foarte rau, ajungand in momentul de fata sa nu ne mai vorbim aproape deloc. Ma simt vinovata si cu constiinta incarcata fata de sot si de copil; copilul este inca mic si nu intelege dar as vrea sa fie armonie intre noi pentru ca nu as vrea sa ii dau o educatie nepotrivita copilului.

Nu stiu insa cum sa procedez, nu mai vreau sa renunt la picul de mandrie pe care il mai am, pentru ca stiu ca ne va fi bine o perioada, dupa care o vom lua de la capat ( asa a fost dintotdeauna ). Si cel mai grav este ca nu stiu daca voi reusi sa imi curat sufletul de sentimentele negative pe care le am impotriva lor.

Cum as putea face sa ma desprind de tot si sa ma linistesc? Imi este teama ca voi ajunge sa imi distrug si familia din cauza a ceea ce simt

Va multumesc!

Amaraciunea asta, este ca si cum ai bea tu un pahar cu otrava, in speranta ca va muri celalalt. In principiu, ai procedat corect: o rigidizare a granitelor familiei tale se impunea.

Remarc o circularitate la voi: "acum stiu ca ne va fi bine, dar mai tarziu o vom lua de la capat".

Poti sa-mi detaliezi aici, despre ce este vorba? Despre relatia ta cu sotul tau, sau despre ce? Vrei sa-ti ceri iertare cuiva, sau vrei sa obtii iertare de la cineva? Ar fi bine daca ai detalia un pic si ceea ce simti.

Oricum ar fi, eu iti doresc o primavara frumoasa!

Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut


Alte raspunsuri date de Adrian Trica

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/8661

Va multumesc frumos pentru

Va multumesc frumos pentru raspuns si promptitudine!

Voi incerca sa ma regasesc in sfaturile dumneavoastra si sper ca pe viitor sa imi foloseasca pentru a pune bazele unei relatii normale, asa cum ar trebui sa fie.

Imi cer scuza; am uitat sa

Imi cer scuza; am uitat sa specific cel mai important lucru: faptul ca vreau sa scap de toata ura care este in sufletul meu; as ramane datoare daca ma puteti ajuta cu un sfat!

Buna seara, Va multumesc

Buna seara,

Va multumesc pentru raspuns! Detaliez acum pentru ca nu am fost destul de clara in exprimarea ulterioara: atunci cand ma refeream la faptul ca "acum ne va fi bine, dar mai tarziu o vom lua de la capat", ma refeream la familia sotului cu care am mai facut si in trecut nenumarate armistitii, a fost bine o perioada ( ani, luni, saptamani etc ), apoi se ivea ceva cu care ma provocau sau il provocau pe sot si o luam din nou de la capat; aveam certuri si neintelegeri cu ei, dupa care acumulam nervi si frustrari.

Relatia cu sotul, din fericire, este cat se poate de buna; chiar daca nu mi se dadea o sansa din partea alor lui, am reusit ca in 9 ani sa ne sudam, sa fim un cuplu unit si la bine si la rau, sa colaboram ca o echipa si sa avem o integritate morala potrivita unor oameni normali; deci cu sotul nu se pune problema unei neintelegri.

Iertare nu stiu daca mai vreau sa mai cer de data aceasta, nu am facut nimic nepotrivit pentru a face acest lucru, iar din partea lor nu astept asa ceva; pentru ca stiu ca nu se va intampla vreodata.

Ce as vrea sa stiu acum, si de aceea va cer sfatul, este sa stiu daca am facut bine cand am luat hotararea, impreuna cu sotul de a raci relatiile cu ei, avand in vedere faptul ca sunt totusi parintii lui. Ma simt vinovata fata de copil, pentru ca il tin departe de ei si il privez de dragostea de bunici, dar nu stiu cata dragoste au ei de oferit, atata timp cat sunt plini de venin impotriva mea.Ma simt vinovata si fata de sot pentru ca nu pot afla exact daca isi doreste o reconcliere cu ei; chiar daca nu imi spune, il simt apasat din cauza acestei situatii neplacute. Nu stiu cum sa mai procedez pentru ca copilul meu sa creasca intr-un mediu normal, familial, cald; sa aiba parte in egala masura de toata lumea si sa nu asiste fara voie la provocari din partea lor, neintelegeri si poate certuri. Nu vreau sa fiu un exemplu prost pentru copilul meu!

Va multumesc din suflet!

Exact cum iti spuneam si in

Exact cum iti spuneam si in primul raspuns, este un lucru bun ca va axati pe propria familie. Asta nu inseamna ca ar trebui sa rupeti relatiile cu socri tai. Sa puneti la punct zonele in care ei au acces (nepotel, spre exemplu) si la care nu. Apoi, folosind un comportament de securizare (ceva de genul "sunteti niste oameni importanti pentru noi, va respectam dar, avem nevoie sa...) intr-un limbaj clar, fara echivoc, fara sa fie nevoie "sa lasi de la tine"; apoi, obligatoriu, faceti jumatate din drumul catre ei, si lasati usile comunicarii deschise; cea mai eficienta metoda de a intelege pe cineva este apelul (utilizarea) curiozitatii sincere: oare de ce se intampla lucrurile acestea? de ce procedeaza asa? Folosind curiozitatea, este posibil sa descoperi lucruri surprinzatoare la cel de langa tine. Recapituland, repuneti relatia cu socrii pe un fagas ASERTIV, folosind curiozitatea sincera despre cum sunt acestia, cu adevarat. Nu ingraditi accesul la comunicare, faceti drumul necesar catre o eventuala intalnire. Stabiliti, delimitati exact zonele din viata voastra unde cineva are acces sau nu.

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
B
a
K
K
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie