Mai exista cale de apropiere si impacare?

?Buna ziua!Dupa o relatie de 7 ani, din care 3 au fost la distanta(ne vedeam la sfarsit de saptamana, in concedii, uneori si la 2 saptamani) ne-am casatorit. Dupa casatorie am ramas din cauza banilor si a joburilor tot in distanta asta.

Eu am incercat sa imi caut de lucru in orasul lui, dar el tot parea sa ma indeparteze si sa caute scuze sa nu vin sa mai incerc. Anul cat am fost casatoriti s-a purtat foarte urat, certurile erau ceva obisnuit, ma jignea cu mare usurinta desi nu faceam nimic sa il provoc, in cel mai rau caz eram neindemanatica. Am cautat sa fac totul bine, sa nu mai aiba motive sa se irite dar tot nu era bine.

Comportamentul lui era din ce in ce mai ciudat iar toate incercarile mele de a-l intelege au esuat. Intr-un final mi-a spus...ma inselase. Din aceasta relatie a rezultat o sarcina careia au decis sa-i puna capat. Minciuna l-a macinat si l-a umplut de frustrari. Dupa ce mi-a marturisit, si asta in scris, nu a venit sa ma vada.

L-am rugat sa vedem ce putem face sa ne impacam dar mi-a spus ca tot eu trebuie sa ma schimb si sa merg la el pentru ca el nu se simte altfel. Am inaintat procedurile de divort, el continuand sa se poarte urat si sa ma acuze tot pe mine de adulter.

Parerile de rau au venit la ultima infatisare, dar dupa luna in care tot timpul se purtase tot urat, am ramas neclintita. Manifestarile frustrarilor si parerile de rau au continuat sa vina spre mine si sa imi faca mult rau si dupa terminarea divortului.

Cred ca in momentul asta(dupa divort) greseala mea a fost sa ma implic intr-o noua relatie. Am incercat sa imi demonstrez mie ca pot face tot ce eram acuzata ca nu sunt in stare (nu pot comunica, nu pot pune responsabilitatea unei probleme ambelor parti, sunt imatura s.a.m.d) Relatia aceea ar fi mers minunat pentru ca am dat tot ce am avut mai bun si celeilalte persoane numai ca sufleteste gandul mi-era la cel ce mi-a fost odata sot. Cred ca m-am straduit destul de tare, dar oare as fi putut face si mai mult?

Am pus capat acelei relatii si am decis sa raman un timp sa caut prin cenusa.
Regreta greselile sale si isi cere iertare pentru ele cu aproape fiecare ocazie dar are foarte des tendinte sa arunce si la mine, si asta cu rautate, vina pentru ce s-a intamplat.

Inca ma stradui sa il inteleg si caut modalitati de a comunica cu el cat mai bine. Imi e teama inca sa spun ca ii dau o sansa, desi asta ne dorim amandoi pentru ca ma doare foarte tare ce a facut si nu stiu cum as putea sa imi recapat increderea.

Mai avem problema ca el uraste orasul meu iar eu nu doresc sa merg acolo unde s-a intamplat tot ce a fost urat.