Mi-e excesiv de teama de caini

O modalitate ar fi sa iei o coala de hartie, sa scrii pe ia cuvantul "caine", si sa vezi ce intensitate are frica ta, pe o scara de la 1 la 10. Daca frica este una foarte mica, (note de 1 si 2) treci la urmatoarea: uita-te la o poza cu un caine obisnuit (caine vagabond, comunitar) si masoara-ti din nou anxietatea. Daca nici aici nu sunt probleme, cauta un catelus de plus si procedeaza la fel. Apoi, poti trece la un catelus viu (de o luna maxim doua) de data aceasta, apoi poti trece la un caine de companie (in prezenta stapanului), apoi te poti opri (impreuna cu o persoana care nu se teme de caini) si observa de la distanta (10, 20 de metri) un caine comunitar. In toate aceste etape monitorizeaza-ti anxiatatea. Nu trece la alta etapa, daca intensitatea anxietatii depaseste nota 4. Intoarce-te la cea anterioara si mai exerseaz-o. Nu te grabi. Aloca o sedinta de cateva zeci de minute pentru fiecare etapa. In final, ar trebui sa poti accepta prezenta la o distanta medie, de 15-20 de metri, a oricarui caine.

Si-acum, iti povestesc din experienta proprie: si mie imi este cateodata teama de caini (peste 5) dar, nu incerc sa ma comport ca o victima. Imi pastrez atitudinea, nu fug, nu intorc capul foarte des. Am facut si un experiment. In drumul meu, erau vreo 6,7 caini tolaniti la soare. Daca nu doream sa ocolesc, drumul meu trebuia sa treaca printre ei. Am pasit normal, fara sa ma uit la vreunul dintre ei, si mi-am continuat drumul ca si cum acestia nu ar fi existat...

Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Adrian Trica

iti povestesc si eu o intamplare asemanatoare cu a lui Adrian...intr-o perioada treceam zilnic pe o straduta pe care isi facea veacul o haita de mai multi caini (tot vreo 6 sa zic). nu s-au luat decat o singura data de mine.. era destul de tarziu, noapte, si eram singura pe strada..i-am vazut de la distanta si ca niciodata mi-am imgainat ce s-ar intampla daca s-ar lua de mine, daca as avea cum sa ma feresc..a inceput sa mi se faca frica. stiam ca ei pot simtii frica, si mi s-a facut si mai frica ca mi-o vor simtii pe mea, astfel ca atunci cand am ajuns in dreptul lor gandurile, imaginile din mintea mea amplificasera stresul...eram intr-o stare asemanatoare cu a ta: transpiratie, inima batand repede..si cainii m'au latrat. am avut noroc cred, erau niste caini "intelegatori", le-am vorbit cateva minute si m'au lasat in pace.

cu urmatoarea ocazie cand am ajuns pe aceea strada, vazundu-i la fel de la distanta, mi-am adus aminte de aceasta intamplare si am simtit din nou frica..un sentiment normal si perfect justificat. totusi cu aceasta ocazie m'am oprit cateva secunde m'am gandit ca pot creste intensitatea acelui sentiment normal (frica) sau nu..am ales sa nu . mi-am adus aminte de cate ori trecusem pe langa acei caini fara sa patesc nimic.. am acceptat faptul ca daca vor vrea neaparat sa imi faca ceva o pot face (doar mi-au demonstrat si asta)la fel cum si eu daca as vrea neaparat sa le fac rau as putea sa le fac rau.

se spune ca "mintea noastra inconstienta invata rapid" ce este periculos si ce nu...si influenteaza procese fiziologice precum transpiratia sau bataile inimii inducand o stare de lupta, sau aparare..sau fuga... uneori e nevoie de mai mult timp, experiente si ceva eforturi constiente pentru ca "mintea inconstienta" sa invete ca ceva nu este periculos mereu si in toate conditiile.

Alexandra Ghiran
psiholog

Alte raspunsuri date de Alexandra Ghiran