Sunt o tanara de 22 de ani,cu o groaza de probleme si cuprinsa de depresie mai mult decat mi.as fi imaginat vreodata... Mentionez ca nu mi s.a dat diagnosticul de catre un specialist,insa felul in care ma simt spune totul. Voi spune pe scurt o parte din probleme pt a putea primi un sfat...Am trecut prin foarte multe lipsuri,si inca mai am de.a face cu ele..lipsa banilor m.a determinat sa renunt si la facultate,iar de aici a inceput calvarul cu parintii mei,care si acum considera ca e vina mea ca am renuntat la studii...
Am cunoscut pe cineva..o relatie la distanta din pacate (stiu,pare absurd..)insa cel de care m.am indragostit pana peste cap a abandonat lupta...ne.am despartit de mult si totusi nu mi l.am scos din suflet, pentru ca in el imi gasisem motivul de a trai,de a ma gandi la viitor cand eram la pamant...
Acum locuiesc cu ai mei...conditiile totusi lipsesc,datorita lipsei banilor...ceea ce uneori ma scoate din minti...la care se mai adauga si un tata indiferent...cel putin asa se manifesta... Mi.e jena de mine,de ceea ce sunt,de locul unde traiesc...de tot... Ca sa fie totul complet mai adaug pe lista si un fizic ce te face sa simti respingere...de aceea si singuratatea m.a coplesit...
Nu mi.e usor sa vorbesc despre mine si despre ce ma apasa...si poate pare ireal,dar nici prieteni nu mai am...tot ce stiu e servici si acasa... Adesea stau si ma gandesc de ce toate necazurile s.au abatut asupra mea si plang foarte des....alteori am diverse cosmaruri si ma trezesc din somn plangand...ma simt cu moralul la pamant si desi m.am gandit ca ar fi mai bine sa nu mai traiesc...mi.e teama mereu de ziua in care nu ma voi mai trezi...
As vrea sa pot prinde putina incredere in mine...sa gasesc un motiv sa mai lupt cu viata asta...as vrea sa va rog sa ma ajutati....oricum...doar sa reusesc sa invat sa mai zambesc iar...fara teama ca maine iar ma voi ineca in lacrimi....
Buna,
Cred ca iti dai seama de relatia de determinare dintre starea ta personala si familiala SI atitudinea ta fata de situatie; astfel, am observat ca "adesea" te intrebi "DE CE".
Aceasta intrebare (pusa frecvent) te acapareaza emotional in miezul problemelor tale, e ca un vartej (care creeaza premise dezavantajoase pentru rezolvare, adica creeaza o durere sufleteasca si atat)...incearca sa faci fata problemelor avand o atitudine diferita: de exemplu, intreba-te: "CUM DE s-a intamplat- CE anume as putea face in continuare- ce aspecte pozitive s-au pastrat in aceasta situatie?"; apoi incearca sa observi (doar) ce se intampla cu tristetea ta. Fa asta mereu, schimbarea va veni treptat, pe masura ce vei incepe sa te schimbi TU in acest fel (pentru ca vei avea o atitudine diferita, daca vei gandi in acest fel, deci o alta stare de spirit).
Stii, avem cu totii diverse situatii (o situatie e o situatie sau o problema, depinde cum o privesc/investesc). Important este sa le analizam cu lobul frontal (rational), nu sa le lasam sa ne patrunda in creierul mai profund (sediul emotiilor). Astfel, nu vei mentine situatia (problema) in tine, ci langa tine, avand suficienta detasare afectiva ca sa o privesti din perspectiva realitatii obiective. Nu tu esti problema, stii bine ca "problema e problema" (au spus-o psihologii).
In privinta imaginii de sine, pot sa spun sa faci in asa fel incat sa te placi pe tine si sa te iubesti- asta influenteaza si starea de dispozitie- (apoi sa incepi sa schimbi ceea ce vrei sa schimbi).
E foarte important faptul ca mergi la un serviciu- functionarea ta sociala si profesionala exista; ai grija la pofta de mancare, fa miscare destula, respira, mergi cu capul ridicat,priveste in sus, gaseste lucruri frumoase de facut, care sa iti placa.
In legatura cu relatia ta cu acel baiat de care te-ai indragostit pana peste cap, fa in asa fel incat sa iti refaci integritatea ta personala si emotionala (raspunde la intrebarea: ce parti din tine a scos la iveala acea relatie cu acel baiat?; si mai departe...se va rezolva si aceasta durere, care, dupa parerea mea, are un rol important in tot tabloul problemelor tale)- asa a fost sa fie.
Esti tanara, vei putea sa mergi si la facultate, fiind optimista, vei atrage succesul de orice fel.
Dupa cum vezi, exista destule ratiuni de a trai.
Mai scrie, poate mai primesti si alte raspunsuri; eu ti-am spus o parere generala, din partea mea.
Ma gandesc la tine!
Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut
Gandirea pozitiva se invata exersand
Nu Esti Singura Frumoasa Mea
. Ai incredere si priveste in fata. Gandirea pozitiva se invata exersand. Schimbarile nu se produc peste noapte.
Si nu uita ca dupa o noapte lunga care pare ca nu se mai termina...rasare soarele
.
Mult succes, si te rog sa ai incredere ca lucrurile se schimba in bine din momentul in care CREZI CA ASA O SA FIE, ESTE... (ca sa fie la prezent), a si ai putea citi cartea "Minunile Gandului" de Swett Orison Marden.
Take care... si chiar daca acum nu vezi, sa stii ca esti o fata norocoasa. Numai bine >:D<
intotdeauna exista o a treia posibilitate
"...ma simt inferioara si nefolositoare..."
De foarte multe ori avem prostul obicei sa ne autoinvinovatim. de ce?
pt. ca aducand acel motiv de vina sau autovina asupra personalitatii noastre (sunt urata si grasa, din cauza asta nu am un prieten sau pe cineva care sa ma ajute) am impacat sufleteste rodul depresiei noastre, el creste pe fiece zi, il alimentam cu ignorarile si indiferentele oamenilor, iar in cele din urma ne va duce la limita.
ai devenit pesimista - e normal, oricine devine pesimist cand incearca ceva de-a lungul timpului si nu ii iese, cand nu are prieteni sau famile care sa-l sustina, sa devii pesimista si sa intri intr-o stare depresiva sunt lucruri absolut normale pentru om mai ales cand traieste singur (egal ca locuiesti cu familia, si atunci esti tot un singuratic cand cei din jur te ignora).
sunt oameni care fara voia lor incep sa se hraneasca cu aceasta depresie, ba chiar nu pot trai fara sa nu o alimenteze in fiecare zi cu ceva
iata aici o fraza a subconstientului nostru dulce si iubit de toata lumea:
(i-am spus buna ziua dar nici macar nu mi-a raspuns, basca m-a privit de sus. de ce? cred ca miros a transpiratie, sunt prea grasa, sau m-a auzit cum plang in casa, sau nu, cred ca stie ca am datorii la intretinere si nu am bani, da sigur asta e nu am pe nimeni, sunt saraca si oamenii rad de mine, atunci cand ai probleme rad de tine)
de foarte multe ori tind sa cred ca subconstientul este si cel mai mare inamic al omului. ce percepe el si ce ascunde… intrece orice limita. gandurile vin de fiecare data, altele noi iau amploare.
cum am spus si mai sus multi invata sa traiasca in depresie, tind sa creada ca face parte din destinul lor. GRESIT
toti ne putem AUTOVINDECA, DE FIECARE DATA CAND VEI AVEA ACESTE GANDURI PESIMISTE - IGNORA-LE. NU TE VA AJUTA NIMENI SA TRECI PESTE, TU ESTI SI POTI FI SINGURUL TAU DOCTOR/PSIHOLOG.
te vei duce la un psiholog si vei vorbi cu el, o sedinta ok, te-ai descarcat. ajungi acasa si vezi ca lucrurile stau in aceeasi lumina si iar o iei de la capat, vei uita si de ce ai vorbit la sedinta cu psihologul si de toate indemnurile si sfaturile pe care ti le-a dat, crede-ma ca dupa ce vei inchide calculatorul vei uita si de comentariile din articolul tau si de orice sfat, si iarasi te afunzi in lumea ta acerba pe care ti-ai construit-o. si la 22 ani sa ai o stare atat de pesimista, inseamna ca lumea asta a ta… ai cladit-o bine, caramida cu caramida, ai strajuit-o cu un zid. crede-ma ca acum TIE FRICA SA-L DARAMI, tie frica de ce vei vedea dincolo de zid.
vei spune cuiva buna ziua si te va ignora, nu gasi in asta o problema, pentru ca nici NU ESTE O PROBLEMA (doar TU SINGURA o vezi asa), adevarul este ca omul acela nu merita sa fie salutat. Iar data viitoare cand il vezi nu-l mai saluta, pentru ca tu sti deja raspunsul. Acel om nu merita atentia ta. Sunt oameni si oameni.
DECI;
aspectul tau fizic am inteles ca nu te multumeste, asta e o mare depresie a ta.
nu ai descris ce te nemultumeste dar sa zicem ca esti o persoana grasa (eu nu iti spun plinuta, pentru a fi gentila, eu iti spun asa cum te vezi si cum iti spui tu)
ASPECTUL FIZIC
- fa ceva si schimba fatada, zugraveste-o. esti o persoana grasa ok -
slabeste, aranjeaza-te, schimba-te (aici ai sa-ti spui da dar cu ce, femeia asta care a scris comentariul n-a citit ca situatia mea financiara e la pamant) ba da am citit. gaseste-ti fiece problema a fizicului tau si incearca sa o rezolvi, multe sfaturi le vei gasi si pe internet, lucruri pe care le poti face acasa (exemplu: pt. slabit de duci la fitness. ok si daca nu ai bani de sala ce faci? lucrezi singura acasa sau in parc.)
SERVICIUL
- daca serviciul nu te multumeste - cauta altul
PRIETENUL
Faza cu buna ziua este un exemplu, dar valabil in ignorarile si indiferentele oamenilor, si aici intra si fostul tau prieten. El acum poate are pe altcineva, chiar crezi ca mai merita sa-ti amintesti de el? Chiar crezi ca TE merita? Cand te gandesti la el inlocuieste gandul cu altceva: de exemplu numara 1,2,3..., spune Tatal Nostru, canta, resipra adanc, gaseste un fel de “tipp” pentru a inlocui acel gand. Doar tu singura te poti vindeca.
Un lucru este adevarat: NU POTI FI IUBITA DE TOATA LUMEA, cine nu te vrea, “apai draga” NU TE VREA (sa-ti intre bine in cap) NU TE CONSUMA pt. asta, NU AI CUM SA OBLIGI pe cineva sa te iubeasca, iar daca ai impresia ca ai reusit, atunci e un fals, iar tu esti dar o simpla momeala.
Cand cineva te va iubi cu adevarat vei simti asta, fii sigura.
PARINTII
- daca parintii te ignora, nu te demoraliza.
Orice parinte isi doreste ca copilul sau sa ajunga ceva mare, iar cand abandoneaza ajutorul parintesc e si normal sa se simta asa. Poate ca au facut niste sacrificii pentru tine spre a face o facultate, iar tu le-ai dat cu piciorul, si s-a ales praful de sacrificiul lor. Ai gresit, asuma-ti responsabilitatea, si repara ce ai stricat, dovedeste-le ca ti-ai recunoscut gresala incepand din nou facultatea, sau o alta facultate care iti place. Cand vei fi parinte si vei face sacrificii sau iti vei cladi sperante pentru copiii tai, iar ei vor ignora sfaturile si ajutorul tau, si nu vor da 2 bani pe sacrificiul tau, atunci vei intelege cum ti se va rasuci un cutit in suflet.
PRIETENII
- cand iesi cu prietenii si fac glume SIMTI TU CA SUNT ALUZII LA ADRESA TA raspunde-le si tu cu o gluma. nu incerca sa bagi totul intr-un cerc, sparge cercul, fa-l bucati.
Daca ti-as spune ca sunt doctor mi-ai da dreptate, daca ti-as spune ca sunt un om trecut prin multe m-ai ignora, ia-o cum vrei, dar intotdeauna exista o a treia posibilitate, intotdeauna. Gaseste-o.
Nu uita cel mai important lucru in viata:
Iubeste, iubeste necontenit, astfel oamenii isi vor aminti mereu de tine.
Apoi poate iti vei spune “mi-ai scris m-ai sus ca cei care nu-mi raspund la salutul meu de buna ziua, sa nu ma mai ostenesc sa-i salut in continuare, iar acum im spui iubeste necontenit”. Iubirea e una, prostia e alta.
Restul depinde de tine.
Iti doresc multa bafta
xy
Nu cred ca din moment ce am
Nu cred ca din moment ce am intrat pe un astfel de site astept exclusiv sfaturile unor specialisti sau a unor doctori,sunt binevenite sfaturile oricui(cu atat mai mult daca sunt din partea unor persoane "trecute prin multe"),atata timp cat am ceva de invatat din ele...
O sa o iau treptat...si incep direct cu facultatea.. Daca parintii mei au facut un sacrificiu pentru mine,apai chiar daca nu am stiut sa le.o arat le.am fost extrem de recunoscatoare,doar ca a fost o chestie de timp..si de o cadere financiara in momentul respectiv in familia noastra,insa orbiti de furia faptului ca "i.am facut de ras" au aruncat exclusiv toata vina asupra mea,cum ca mi.as fi batut joc,ori ceva de genul,pe cand numai eu stiu cum ma descurcam cu banii pe care puteau ei sa mi.i trimita si cat ma simteam de vinovata ca nu am reusit sa ma angajez nicaieri pe perioada facultatii. Eu sufeream in tacere ca stiam ca va fi totul pierdut,iar ei,mai mult ca sigur sufereau ca nu ma puteau ajuta cu mai mult...
Apoi despre relatia mea...nu stiu ce as putea spune exact..stiu doar ca a fost o relatie in care s.au investit foarte multe sentimente,de ambele pati deopotriva si indiferent ce ar spune ceilalti,exista iubire si chiar daca partenerii se vad destul de rar... E un subiect destul de delicat pentru mine,si desi atrecut mult de atunci inca mai pastram legatura...chiar daca e doar o prietenie...dar despre asta probabil voi vorbi detaliat alta data..
Serviciul...momentan ma multumeste,chiar daca nu e tocmai ceea la ce am "visat",stiu ca imi ofera posibilitatea sa imi ajut parintii si e o sursa de venit in plus..deci deocamdata e bine. Poate cand voi reusi sa imi reiau studiile voi avea ocazia sa gasesc altul mai bun..
Legat de fizic..(si aici chiar cred ca e partea cea mai dureroasa pe9tru mine)..da,am probleme de greutate(ca ma exprim mai frumos) si ma confrunt cu problema asta de cand ma stiu. Ei bine,aici o sa imi sara toata lumea in cap cum ca as putea foarte usor sa fac sport,sa tin o dieta,si alte minuni de genul...am incercat asta de nenumarate ori..si rezultatul a fost acelasi...adica nimic vizibil. Ceea ce ma "multumeste" e faptul ca de cand am incepul lucrul la noul loc de munca am inceput sa obtin un mic rezultat in privinta asta,pentru ca munca de 15 ore timp de 2 saptamani la rand totusi isi spune cuvantul...incerc sa nu ma bucur,nici sa imi fac iluzii,si totodata nici sa ma descurajez...dar mi.e foarte greu, pentru ca nu am invatat niciodata sa ma accept.
Desi a fost intr.o maniera oarecum dura va sunt recunoscatoare pentru sfat.
Elena(fata trista)...
apropo Elena, "ma simt cu
apropo Elena,
"ma simt cu moralul la pamant si desi m.am gandit ca ar fi mai bine sa nu mai traiesc...mi.e teama mereu de ziua in care nu ma voi mai trezi..."
invata sa uiti sa mai gandesti asa, gandurile astea nu sunt pentru oamenii normali, ci pentru cei lasi. si eu am trecut prin greutati mari vizavi de ce ti-am scris mai sus despre mine, erau zile cand nu aveam nici macar bani de paine, cu toate ca aveam un job f.bun dar nu f. bine platit. nu esti singura care are greutati. dupa toate datoriile pe care mi le-am facut mi-am pierdut apartamentul. deci se poate si mai rau, mult mai rau.
esti tanara, ai tot viitorul inainte, nu aduce ziua ce aduce ceasul. Nu te mai framanta de ce eu, de ce eu? asa ma framantam si eu, si am varsat galeti de lacrimi, nu era seara sa n-adorm plangand, nimanui nu-i pasa pt. ca nu aveam pe nimeni. M-am adunat singura si m-am facut sa inteleg lucrurile cum sunt in ralitate. M-am acceptat sa zic asa, fara sa incerc sa ma mai mint. Sunt un om cu multe probleme, nu am bani, sunt saraca. Asta e. Nu eu am vrut asta, asa mi-e destinul. Intai m-am acceptat pe mine insumi si situatia de atunci iar apoi am incercat sa gasesc pentru fiecare problema cate o portita, ce pot face sa schimb ceva in bine?
Tu trebuie sa te ridici singura, nu va veni nimeni la tine sa te ridice. Prietenii de obicei au nevoie de prieteni care nu-si varsa naduful in intanlirile lor. Asta e adevarul. Dar nu poti trai nici fara prieteni. Iar eu cred ca pentru tine ei ACUM ar fi de mare ajutor. Ma refer sa iesiti la terassa, la plimbari, si incearca sa faci glume, cat mai multe, nu le mai lua personal, ca atare, dezmata-le putin.
Apropo, tot ce ti-am scris pana acum NU ESTE UN SFAT, e doar o discutie, eu nu sunt o persoana apta pt. a da sfaturi, dar nici nu pot vb. pe ocolite si sa frunzaresc exact ce vrei tu sa auzi, sau sa mint. Parerile sunt impartite, poate mai dure, dar ma doare sa vad pe altcineva intr-o slabiciune atat de puternica, ma gandesc ca si eu am fost candva asa, iar pe atunci nu aveam net, sa deschid un topic, nu avea cine sa-mi spuna ce sa fac, sa -mi dea o indrumare sau sa ma ajute, sa-mi deschida ochii.
Accepta situatia si puneti ambitia la bataie. N-o lasa sa doarma.
citeste ce ti-am scris eu, ce-ti vor scrie altii, si fi ca o vulpe, trage foloasele din comentarii si vezi cum s-au descurcat ceilalti, cum ai putea tu sa faci in situatia ta, analizeaza-le, si incearca sa nu te minti pe tine singura.
Nu se intampla nimic din vina ta, nu te mai blama singura.
asa mi-am zis si eu ca din cauza mea sunt cutremure, apoi... m-ai tarziu mi-am dat seama care era treaba cu placile tectonice
sper sa aud de bine si sa vedem cum ramane treaba cu facultatea
bafta
xy
Elena (fata trista) - renunta
Elena (fata trista) - renunta la fata trista doar Elena suna mai bine. Imi pare rau daca am fost dura, poate asa sunt de felul meu, dar nu sunt rea. Din cate ai scris mai sus se pare ca lucrurile incep sa se indrepte usor usor. Iar sa iei atitudine asupra unui comentariu si sa spui ca a fost intr-o maniera mai dura, e primul pas spre bine. Faptul acesta te va determina sa devii din ce in ce mai ambitioasa. Apropo inscrierile pentru facultate incep. Pune-ti ambitia la incercare si vezi daca mai sunt locuri disponibile, chiar daca lucrezi 15 ore pe zi.
hai sa-ti spun putin despre mine (sa nu crezi ca sunt dura si rea). Depresiile macina omul pana la partea extrema. Eu la 22 ani, aveam un copil mic, mama era paralizata la pat iar eu aveam grija de ea (in urma unui accident auto pe care l-a avut impreuna cu fiul meu), aveam serviciu (lucram in media, stres intens, 3 ture) si mergeam si la facultate (seara). Intr-un moment decazut al vietii mele am vrut sa-mi iau zilele iar apoi m-am trezit pe un pat de spital spunandu-mi: Doamne ce-am facut! Nu eram casatorita (eram parasita) cu astfel de probleme m-a parasit si sotul si prietenii si familia si toata lumea. Eram perfect singura si intretinatoare a 3 persoane.
Asta e viata!
Deci se poate Elena, daca iti doresti se poate.
Sigur n-ai ambitie sa te inscrii anul acesta la facultate, sau...
cu mult respect
xy
Bineinteles ca intotdeauna se
Bineinteles ca intotdeauna se poate si mai rau,sunt constienta de lucrul acesta,insa atunci cand suntem cuprinsi de durere si depresie,avem senzatia ca ceea prin ce trecem noi e cel mai mare rau posibil... Pe fond nervos mi.am distrus si sanatatea,si multe alte minuni de care nu ar avea rost sa mai pomenesc...
Nu e neaparat ca am luat atitudine ci am incercat sa fac tot posibilul sa nu fiu inteleasa gresit. Mi s.a mai spus o data ca "imi place sa sufar" ceea ce m.a durut enorm,pentru ca imi doresc sa ies din starea asta care imi macina sufletul,dar nu gasesc resursa necesara,nu am puterea sa o fac si ma las invinsa mult prea usor...asta e marea mea problema...printre altele..
Referitor la ce mi.ati povestit...sunt convinsa ca in special copilul v.a dat forta necesara sa va intariti si sa puteti merge mai departe..stiu ca si eu de multe ori imi spuneam ca un copil m.ar face sa simt ca am pentru ce trai..m.ar face sa pot oferi toata dragostea ce o port in suflet lui...insa tocmai datorita faptului ca imi doresc prea mult un copil,nu as putea face unul neavand o relatie...o familie...
Mi.e foarte greu ca oscilez foarte usor intre stari si trec imediat de la una la alta,cum mai spusesem la inceput..cateva minute ma simt eliberata,simt ca sunt alt om,apoi brusc pic iar in melancolia mea profunda...in ganduri si regrete...
Va multumesc pentru incurajari.
copilul si familia vor veni
copilul si familia vor veni la timpul lor. nu te grabi. eu m-am grabit si nu a iesit bine. TU incearca sa te linistesti. mediteaza putin la "cum si cand prinzi tu acele momente de liniste", te gandesti la schimbari, te afli singura acasa. si incearca sa-ti dai seama ce te face sa ajungi la depresie locul unde te afli, persoanele cu care vb, discutia pe care ai avut-o in urma cu 5 min. te-a deprimat. chestile astea care sunt mici si trec neobservate.

FARA FATA TRISTA
incearca sa iesi cu prietenii, e vara, e cald, esti tanara, n-ai obligatii, profita de tinerete si prinde viata. ai nevoie de prieteni, toti avem. rupe monotonia de zi cu zi.
pune accentul in special pe problema ta fizica cu greutatea pt. ca eu cred ca 70 % din depresia ta vine din acest punct. asta te face sa te simti marginalizata de ceilalti. (sper sa nu te superi ca iar incerc sa fiu sincera, dar n-am interes sa te mint cu nimic), femeile cad usor in depresie cand ceva din fizicul lor nu le multumeste.
asta DA un sfat pe care ti-l dau "nu mai manca absolut nimic dupa ora 18:00", nici chiar daca mori de foame. masa inainte de somn ingrasa chiar daca e singura pe zi.
Iti doresc din tot sufletul sa treci peste starea asta. Viata e frumoasa dar e grea. daca e neagra baga tu fortat o pata roz.
Fii tare si pune-ti ambitia inainte. Te pupici mult si iti doresc multa, multa bafta. Toti putem sa schimbam ceva daca vrem. intotdeauna exista o posibilitate.
xy
Sunt momente si momente si
Sunt momente si momente si stari intre strari..am de luptat foarte mult cu mine in primul rand sa ma pot schimba,sa ma pot "ajuta" si probabil ca tocmai faptul ca am un lung drum de parcurs ma descurajeaza..si gandul ca poate in urma acestui drum nu voi ajunge sa obtin ceea ce doresc. Uneori cred ca gandesc prea mult si sunt mult mai rationala decat ar trebui..pun mereu numai raul in fata si evident pesimismul nu ma praseste oclipa....
Nu ma voi supara ca ati fost sincera,din contra ma bucur pentru ca asta cer de fapt intotdeauna..si multumesc inca o data pentru vorbele dvs,pentru faptul ca incercati sa ma sprijiniti moral...
Am citit ceea ce mi.ati scris
Am citit ceea ce mi.ati scris si va multumesc din suflet..oarecum mi.a dat un imbold,insa e mult pana a ajunge sa imi schimb modul de a gandi si a trece peste ceea ce ma apasa. Tind sa cred ca de cele mai multe ori eu sunt vinovata pentru tot si ma blamez aproape pentru orice lucru minor,poate si de aici negativismul acesta acerb si multitudinea de ganduri negre.
Am ajuns sa am perioade in care nu ma gandesc la nimic,imi las mintea goala si ma simt pe moment eliberata,doar ca asta nu dureaza mai mult de 5 minute..timp in care revin cu picioarele pe pamant si realizez ca sunt in acelasi loc "rece" si trist... Poate pe de o parte a contribuit si relatia rece cu ai mei,in sensul ca eu nu am avut niciodata acea relatie de prietenie cu ai mei,cat despre "secretele adolescentei" si sfaturi...sunt convinsa ca mai mult am vorbit cu prietenele mele de atunci decat cu mama..si da,stiu ca e o grava eroare din partea mea ca nu am indraznit sa o apropii,chiar daca ea ma repezea...
Apoi,intr.adevar am foarte mare noroc cu serviciul ca imi acapareaza timpul si imi alunga gandurile de cele mai multe ori,fapt pentru care imi gasesc oarecum refugiul lucrand..insa stresul isi face aparitia in perioada de liber...si am observat ca se intensifica...
M.am invatat sa ma inchid tot mai mult in mine pentru ca de prea multe ori nu a avut cine sa ma inteleaga,sau mi s.au facut foarte multe reprosuri...si asta chiar nu ma ajuta cu nimic..poate ca de aici si lipsa amicilor si a prietenilor..sau poate ca multi dintre ei m.au dat la o parte pentru ca eu sunt cea care aduce mai mereu o nota pesimista tuturor lucrurilor...si nu e moment sa nu se faca aluzie la un anumit lucru care m.ar putea afecta iar eu sa nu ma intristez..
Sunt o fire prea complicata...si nici eu nu ma inteleg macar...ma zbat sa fiu oarecum la cotele impuse de societate...insa simt k nu sunt decat o ratata...as vrea sa pot cumva sa im schimb toate aceste pareri...si desi mi.ati dat suficiente motive pentru a putea privi spre un viitor si a intelege ca viata merita traita...sunt constienta de acestea,insa nu mi le pot intipari in creier...in minte...mereu ma simt inferioara si nefolositoare...
re: am citit...
Draga "fata trista"- as vrea sa se transforme in fata vesela si binedispusa. Imi pare bine ca ai primit mesajul meu ca pe un imbold la schimbare; schimbarea va veni treptat, nu trebuie sa-ti faci probleme de lungimea drumului pana cand vei redeveni fata vesela.
Apropierea cu fiecare pas spre buna dispozitie, iti va aduce multumire. De exemplu, valorizeaza faptul ca reusesti cinci minute sa te simti linistita; vreau sa spun ca aceasta maniera este buna. Cum de reusesti sa fii linistita cate cinci minute? Ce faci diferit atunci cand reusesti sa fii linistita? Cum ai putea sa lungesti acest timp in care te simti bine cu tine? Cum faci de te superi ca numai cinci minute te simti linistita?- ai putea in loc, sa te bucuri pentru scurta perioada in care esti linistita- si aceasta perioada se va lungi, in mod sigur; tu nu ai altceva de facut decat sa faci asa!
In ce priveste relatia cu mama ta, consider ca ea este aceea care ar fi trebuit sa te apropie si sa se apropie de tine (ai refuzat-o tu?). E ok, va puteti apropia si de acum inainte.
Nu uita postura: respira linistit, mergi cu capul sus, nutreste ganduri pozitive.
Bafta!
Post new comment