nici eu nu stiu cum sunt, o data sunt timida,o data indrazneata

 

Buna dimineata.

Am o mica problema si as fi recunoscatoare daca mi-ati da un sfat.

De cand ma stiu sunt timida,mai retrasa,rezervata.Inainte eram foarte tacuta,nu prea vorbeam decat daca eram intrebata si eram foarte rusinoasa.Nici acum nu sunt vorbareata sau tupeista,dar am trecut peste anumite obstacole,si am reusit sa "sparg gheata" ca sa zic asa.Asta inseamna ca acum sunt mai comunicativa(dar nu cum ar trebui),am mai mult curaj ,mi-am invins unele convingeri negative si inca destul de multe.
Acum,problema mea este ca nu toate persoanele vad schimbarea la mine(....sau poate nu m-am schimbat asa vizibil?),din contra unele imi spun ca sunt prea timida si linistita,altele ca sunt prea tacuta iar unele ma vad descurcareata si ambitioasa .

Problema mea este ca atunci cand cineva imi spune sa nu mai fiu timida sau ca sunt PREA tacuta si timida,pur si simplu ma frustrez,chiar imi vine sa plang din cauza asta,pt ca simt ca nu m-am schimbat,cei ce imi spun asa nu realizeaza(cred)ca ma fac sa ma simt inferioara,fara valoare si putere si pana la urma eu chiar cred ca sunt asa cum spun acei oameni(desi poate nu e in totalitate asa).Asta ma doare foarte mult.

Adevarul e ca nici eu nu stiu cum sunt.Odata sunt timida,o data indrazneata.O data vreau liniste iar uneori vreau multa distractie.Ba chiar imi place sa dansez,sa merg la concerte de ex..sa comunic,ceea ce unei persoane PREA timide ,nu cred ca i-ar face placere.

Persoanele acelea care ma vad timida,cum isi dau seama ca sunt asa?Care sunt semnalale pe care eu le transmit?Sau poate ma vad asa pt ca ei sunt timizi?Poate e din cauza ca par asa mai inocenta?

Cum sa fac sa nu mai par timida?
E un defect timiditatea?

PS:Am 18 ani.

Multumesc.

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/8857

timiditatea nu este chiar ceva atat de rau

Oky, in esente timiditatea nu este chiar ceva atat de rau daca nu este dusa la extremis.

Problema ta este aceea ca iti este frica de parerea celor din jur, spre ex: " decat sa zic o prostie mai bine tac", o alta problema este ca in ziua de azi majoritatea oamenilor aflati intr-un grup de persoane cauta sa se impuna in acel grup, astfel se creaza fenomenul " vorbim toti odata si nu ne mai intelegem", o persoana ca tine neavand forta de a se impune nu va gasi prilejul de a rosti un cuvant pt ca alcineva deja spune ceva, asta se intampla in grupurile mari de oameni.

Dar ce se intampla atunci cu timiditatea in grupurile mai mici? in aceste situatii ar putea aparea fenomenul " necunoasterii peroanelor", nu stii ce subiecte ai putea aborda cu respectivele persoane pentru ca nu le cunosti. banuiesc ca, cu anumite persoane este timida iar cu altele nu, acest lucru se intamapla deoarece unele persoane reusesc sa te domine/ inhibe altele nu, de multe ori simtim nevoia sa ne " retragem" in noi de frica ca nu cumva sa o dam in bara. Solutia in opinia mea ar fi o hmmm... cum sa zic un fel de "napasare" a ceea ce are sa se intample daca zic o prostie sau fac o prostie, nu are de ce sa te intereseze ce zic ceilalti sau ce gandesc ceilalti, tu esti importanta pentru tine nu pentru ceilalti.

Uite eu spre ex cand eram in liceu eram foarte timid si vorbeam foarte rar, dar cand am ajuns la facultate, pur si simplu mi-am zis " fie ce o fi nu ma intereseaza de nimeni, cine ma place ma place asa cum sunt, CINE NU MA PLACE ASA CUM SUNT INSEMNA CA ESTE O PERSOANA DE CARE NU AM NEVOIE IN ACEASTA VIATA!! " si am inceput sa ma duc la colegii mei de facultate spunandu-le " despre ce vorbiti? bagati-ma si pe mine in seama" si inceapeam sa topai ca un copil si sa le zambesc, la inceput multi ma priveau foarte aiurea dar nu am interese si procedam la fel pana cand s-au obisnuit cu felul meu de a fi, acum nu cred ca mai am probleme cu timiditatea.

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
N
P
Q
3
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie