Nu am vrut sa fac rau nimanui dar pana la urma am facut tuturor

 
?Subiectul despre care eu vorbesc pare simplu dar de fapt m-a transformat intr-o persoana care nu credeam ca o sa devin vreodata.

Am stat in aceeasi casa cu prietenul meu si inca 2 baieti timp de un an si jumatate. In tot acest timp, sentimentele mele fata de unul dintre ei au inceput sa creasca si sa devenim tot mai apropiati. Aveam o legatura spirituala pe care putine persoane o intalnesc si care imi dadea tot timpul incredere in mine.

Cu toate ca stiam ca nu era baiatul perfect pt mine si ca eu il iubesc pe prietenul meu, m-am lasat prada sentimentelor pe care le aveam si am inceput sa avem o idila chiar sub ochii prietenului meu, in aceeasi casa, pornind de la discutii aprinse pe mess si terminand cu saraturi pe ascuns si planuri de a fi impreuna.

Relatia mea cu prietenul meu a devenit tensionata inainte sa se intample toate acestea datorita unor frustrari pe care amandoi le aveam si niciunul dintre noi nu facea nimic in privinta asta, nici macar nu comunicam unul cu altul.

In momentul in care eu eram hotarata sa ma despart de prietenul meu fiind convinsa ca relatia noastra nu se mai poate schimba in bine, am avut un accident si mi-am rupt piciorul. Am suferit o interventie chirurgicala si am trait cele mai groaznice momente din viata mea.

In tot acest timp, eu nu am facut decat sa-l indepartez tot mai mult pe prietenul meu de mine si sa ma apropii din ce in ce mai mult de celalalt. La un moment dat a aflat de tot ce se intampla intre noi si in momentul acela mi-am dat seama ca de fapt il vreau inapoi cu orice pret. Desi vroiam sa pastrez secretul a tot ceea ce s-a intamplat intre noi nu am mai rezistat si i-am spus tot ce s-a intamplat.

Nu am vrut sa fac rau nimanui dar pana la urma am facut tuturor. Nici sentimentele fata de celalalt baiat nu s-au schimbat, la fel de mult tin la el si as vrea sa ma poata ierta pt tot raul pe care i l-am facut, pt ca i-am alimentat niste sentimente care au fost atat de puternice in momentul respectiv, dar care, in momentul in care prietenul meu a aflat ce se intampla, s-au transformat si l-am indepartat de mine facandu-l sa sufere enorm. Bineinteles ca prietenul meu mi-a interzis sa vorbesc cu toti prietenii lor comuni, in special cu el, pentru ca daca m-a iertat pe mine asta nu inseamna ca o sa treaca si peste ce-a facut el, care i-a tradat prietenia.

Acum nu mai pot sa dau ochii cu nimeni, stau inchisa in casa in cea mai mare parte a timpului, nu vreau sa vorbesc cu nimeni despre asta pentru ca am impresia ca nimeni nu m-ar intelege. Vreau doar sa am puterea sa ma intalnesc cu toti prietenii nostri comuni si sa spun tot adevarul, sa le spun ca eu nu sunt o astfel de persoana si nu stiu de ce l-am trecut si pe el si pe mine prin tot calvarul asta.

Pentru ca nu am obtinut nimic, nu am facut altceva decat sa provoc suferinta mie si celor din jur. Poate ca imi puteti da un sfat. I just want to be me again.

Buna,

Daca ar fi sa reformulez, arata cam asa intamplarea ta, dupa cum inteleg eu: nu am vrut sa fac rau nimanui, nu am obtinut nimic bun si am mai iesit si cu imaginea sifonata.

Cateodata se intampla sa ne sifonam imaginea, se intampla sa ii suparam pe ceilalti, sa stricam prietenii (intre prieteni sau intre noi si prietenii nostri), cand nu stim cum sa facem mai bine. Se deduce o grija putin cam mare de a nu-i supara pe ceilalti. E clar ca ceva a fost gresit.

Cred ca iti pui intrebarea: cu ce am gresit eu? Nu esti TU de vina, ci comportamentul tau este de vina, pentru ca atunci nu ai stiut sa actionezi altfel. Ai actionat in virtutea valorilor tale de atunci, cred ca acum (dupa) iti pui intrebari despre ce inseamna un cuplu stabil, ce inseamna prietenii, ce inseamna dorinta. Acum cred ca observi ca nu orice dorinta poti sa o transpui in plan real, daca vrei sa transpui dorinta in realitate obiectiva, te gandesti la "preturi" si evaluezi daca se merita.

Cred ca persoana in care te-ai transformat (dupa cum spui) trebuie sa gaseasca raspunsuri la astfel de intrebari, care ii vor restructura sistemul de valori.

E important ca ne lovim in viata de astfel de evenimente, in masura in care ne propunem sa invatam ceva din ele, pentru a nu ramane asa cum suntem, pentru a deveni.

In ce priveste relatiile cu cei din jur, draga prietena, cred ca nu este avantajos pentru tine sentimentul de autovina (de fapt o parte din vina o are si prietenul prietenului). Poti sa simti doar ca iti pare rau ca s-a intamplat asta si atat! Si iti propui ca pe viitor sa actionezi altfel, pentru ca vei gandi altfel (acum ai actionat in congruenta cu ce ai gandit acum, ai actionat in virtutea sentimentelor pe care le-ai simtit).
Sunt multe ganduri pe care trebuie sa le prelucrezi, fara a te autoinvinovati.

Ca un mesaj general al evenimentelor prin care ai trecut: "dorinta nu este realitatea"; factorii de care tinem cont cand analizam pretul pe care trebuie sa-l platim, tin de sistemul nostru de valori.

"Mi-ar place, dar cum ar fi daca as face? Ce principii ale mele incalc, sentimentele cui le-as leza?"

Sper ca s-a vindecat piciorul! Ganduri frumoase!

Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut


Alte raspunsuri date de Kablan Hilda

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/8658

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
a
M
R
L
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie