Nu inteleg societatea in care traiesc

 
?Am trecut deja prin multe experiente, care mai de care mai diferite si mai marcante. Am invatat din fiecare cate ceva, dar parca nu destul. Am trecut peste timiditate cum mi-am propus, am cunoscut tot felul de oameni si am invatat cum sa ma imprietenesc cu necunoscutii. Insa, problema mea este ca nu am initiativa, nu sunt deloc activa si mereu tind sa las de la mine, sa fiu toleranta, sa imi controlez fiecare gest si emotie.

Nu imi plac situatiile tensionate si ma feresc pe cat se poate de certuri, tocmai de aceea ma comport dragut cu absolut toata lumea si mai ales cu cei care imi sunt antipatici. De multe ori cand intentia mea este sa ajut, ceilalti profita de acest lucru si pana la urma imi creez mie probleme.

As vrea sa am mai multa incredere in mine, mai multa tarie de caracter si sa stiu cum sa procedez in situatiile in care trebuie sa imi apar drepturile.

Cei care razbesc cel mai bine in aceasta societate am observat ca sunt aceea care fac gura, scandal, si nu le pasa de ceilalti. Acestia au mereu succesul asigurat, pentru ca ii sperie pe ceilalti, care sfarsesc prin a se supune.

De mica am invatat ca nu este o virtute sa fi egoist, prea curios, sa vorbesti aiurea ce iti trece prin minte, sa ii ignori pe ceilalti doar pentru ca le esti superior (din punct de vedere financiar sau intelectual) si alte astfel de comportamente care predomina la persoanele "populare" ale societatii actuale.

Am incercat sa imi schimb comportamentul, sa fiu nepasatoare, nesimtita, ca ceilalti, dar m-am simtit oribil, am simtit ca joc intr-o piesa de teatru in care sunt personajul negativ. Am simtit ca nu imi corespunde acest comportament si am revenit la principiile invatate din familie.
Sunt o fire dechisa si receptiva, insa nu ma pot integra nicicum in viata de societate. In viata de zi cu zi ma intalnesc doar cu oameni egoisti, increzuti, indrazneti, obraznici, pe care chiar daca i-as ignora tot reusesc sa imi faca rau. Fiecare lupta pentru propriile interese chiar daca asta implica a le face rau celorlalti.

As vrea sa fiu mai indrazneata, sa indraznesc sa risc si sa raspund cum se cuvine remarcilor si comentariilor celorlalti. Sa nu fiu nici nesimtita, nici prea "moale", nici prea crispata, nici prea obraznica, nici prea detasata. Ma tot straduiesc sa fiu si eu printre cei care reusesc sa se faca respectati peste tot, cei care reusesc sa zambeasca mereu, dar sa fie si "pe pozitii", care sunt foarte atenti chiar daca dau impresia ca nu sunt. De multe ori ma cuprinde o stare de oboseala, lipsa de energie, care nu imi permite sa fiu atenta si mereu zambitoare.

Va rog mult sa-mi sugerati ce ar fi bine sa fac. Multumesc!

Mi se pare ca se discuta aici despre asertivate..exista multe articole, carti despre acest subiect... aici este un articol bun dupa parerea mea.

Ce nu inteleg este insa este ce iti doresti cu adevarat. Iti doresti si tu acel "succes" pe care il au cei care "fac scandal, ii sperie si ii domina pe ceilalti"..sau altceva?

Este bine sa ne clarificam obiectivele, scopurile....Fiecare dintre noi este unic, si fiecare intelege altceva prin "succes personal".

Si totusi..toti suntem oameni. Si cred ca nu putem fi asertivi decat atunci cand ne raportam la ceilalti ca de la egal la egal. Dar cum poti sa fi egal cu oameni pe care ii critici? ("egoisti nesimtiti increzuti obraznici etc etc."..chiar multe critici nu credeti?)

O postura din care putem critica este una de superioritate..detasare..ca si cum as fi in varful unui munte privind in jos: uite satul asta ce prost e organizat..cat rau e acolo..ce nesimtiti..eu nu sunt ca cei de acolo..si tot asa.

Eu nu am fost fericita pe varful muntelui, singura..prefer compania satenilor, asa cum sunt ei.

Alexandra Ghiran
psiholog


Alte raspunsuri date de Alexandra Ghiran

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/8623

aveti dreptate.si eu am

aveti dreptate.si eu am trecut..trec si mai mult ca probabil voi trece prin astfel de situatii si sentimente daca nu fac ceva impotriva lor, si singurul lucru pe care_l pot face este sa_mi canalizez energia atentia la lucrurile frumoase.simtiti ca traiti bucurati_va de orice lucru pe care voi il considerati frumos pentru ca nu noi trebuie sa avem grija acelor oameni care reusesc (habar n_am cum) sa_ti faca viata un chin zilnic. ci doar Dumnezeu are grija de fiecare in parte.El tace dar vede. si doar de asta ne_a dat viata. sa ne bucuram de ea frumos. cei care se poarta urat fac rau prin egoismul indiferenta si ura fata de altii isi consuma viata intr_un mod urat. asa cum o consumam noi cei ce dam importanta atat de mare actiunilor lor.

Dumnezeule,intial am crezut

Dumnezeule,intial am crezut ca eu am scris asta,daca nu ar fi fost diferentele de exprimare,as fi jurat ca eu am scris,zic astea pentru ca ma regasesc 99% in ceea ce ne-ai relatat.

Tin sa metionez ca eu am 17 ani,nu stiu cati ani ai tu/dmv..crede-ma ca si eu ma zbat zi de zi si cand zic asta,chiar nu glumesc,zilnic cu lumea din ziua de azi.Mintea mea e o masinarie,care functioneaza zilnic [ceea ce e relativ bine] insa nu in modul in care ar trebuii;analizez in fiecare minut[in care nu sunt acasa si ma uit la tv,sau stau la pc] oamenii,experientele pe care le-am trait,ceea ce voi face,ceea ce am facut..si mai ales ceea ce sunt si cum sa ma schimb ca sa pot sa ma acomodez cu oamenii.Nu stiu daca si tu esti la fel dar tind sa cred ca ne asemanam,dar pot sa si gresesc.Eu pana acum nu am gasit nici un fel de..vindecare,incerc doar sa supravietuiesc si sa cuipesc acele momente de fericire,care bineinteles ca dureaza putin,dar macar exista..

Am facut prostia sa ma transfer in cls.a 10-a in alt liceu,pot sa spun ca este cea mai mare greseala,pt ca m-am confruntat si inca ma confrunt cu noi provocari,care nu-mi plac absolut deloc si cu noi oameni,a trebuit sa ma acomodez pentru a 2-a oara..si la mine acomodarea inseamna chin si cand zic chin nu fac misto:)

ajunsesem in ipostaza in care singurul motiv pt care nu-mi luam viata era familia;stiu poate suna stupid pt unii dar nu cred ca exista om care sa nu fi zis macar pt o singura data NU MAI POT SI NU MAI VREAU.

dar uite ca am trecut si peste asta..nu stiu daca te ajuta in vrun fel ceea ce am scris,insa am simtit nevoia sa scriu asta.uneori ma urasc.pup si sper macar tu sa gasesti o solutie..pt ca pt mine chiar nu exista,m-am resemnat.

p.s.stiu ca exista oameni care ne-ar face viata mult mai usor,dar e ca si cand ai cauta acul in carul cu fan

Despre adaptarea in societate

Ar fi fost de ajutor daca spuneai ce varsta ai si care este atmosfera din familie. Presupun ca esti in perioada adolescentei. Legat de problemele tale,sunt cateva lucruri pe care ar fi bine sa le intelegi:

Oamenii sunt diferiti si fiecare se comporta atat cat il ajuta intelectul si educatia. Ai observat si tu asta in momentul in care ai incercat sa te schimbi,sa fii "nepasatoare,nesimtita,CA CEILALTI" adica nu CA TINE. Exista o vorba care spune "alunga naturalul si el se va intoarce in galop". Fii tu insati fara sa-i imiti pe ceilalti sau sa cauti cu orice pret a le face pe plac. Mai intai satiface-ti propriile nevoi,dupa aceea ale celorlati.

Ce care razbesc in societate nu sunt cei care fac gura,scandal,sunt aroganti si tupeisti,din contra,astea sunt niste slabiciuni care mascheaza complexe. In general,un om cu adevarat valoros nu are nevoie sa demonstreze acest lucru pt ca asta se intelege de la sine. De asemenea,cei cu tupeu nu-i subjuga pe toti ceilalti,ci doar pe cei mai slabi ca ei,oameni care au capacitate analitica slaba si se multumesc doar sa primeasca indicatii.

Ai un sentiment de vinovatie din cauza ca ai fost invatata de mica sa nu fii egoista,curioasa,sa vorbesti "aiurea",cu alte cuvinte sa te exprimi. Fiecare are in el o doza de egoism,iar curiozitatea este o resursa foarte buna daca vrei sa evoluezi. Daca te intalnesti in fiecare zi cu oameni "egoisti,indrazneti,obraznici..." nu inseamna ca asa este societatea in general,ci doar cei cu care ai tu de-a face. Societatea,prin definitie,face referire la grupuri mari de oameni,unii mai educati,altii mai putin.

Cat despre ultima parte a postarii tale ("As vrea sa fiu mai indrazneata..."),permite-mi sa-ti dau un sfat: evita pe cat posibil oamenii care iti provoaca depresie (tristete profunda) si anxietate (teama profunda).
Cauta activitati care iti fac placere si limiteaza nr de "prieteni" la persoane care iti plac. Sper ca ti-am fost de ajutor,succes!

te inteleg

iti inteleg sentimentul pentru ca prin asta trec si e in momentul de fata. parerea mea este ca trebuie sa fii tu insuti si un prieten adevarat te accepta cu tot cu defecte si calitati si te apreciaza pentru ceea ce esti.
mai este o problema care nu o putem rezolva: aceea de a schimba lumea. nu avem ce face; asa este ea si asa va fi.
chiar sunt curioasa de un raspuns din partea unui specialist si pana la urma trebuie sa ne simtim noi insine bine si apoi restul, pentru ca zic ca tine: lumea e egoista si restul Smile

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
z
G
L
k
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie