Au fost atatea discutii, atatea minciuni si atata inconstienta din partea lui...Eu sunt pe punctul de a divorta de el pentru ca nu mai e nimic frumos in casnicia noastra: de copil nu se ocupa, toti banii ii duce la diverse jocuri (casino, pacanele, remi pe bani), efectiv nu am cum sa-l ajut pentru ca nu vrea. Ma jigneste atunci cand incer, am plans de mi-au iesit ochii din cap...il lasa rece.
Stiu ca pare ca il abandonez, dar la un moment dat ma va trage in jos cu el, si nu pot permite acest lucru.
Am rugat parintii lui sa ma ajute si mi-au spus ca nu au cum. Nu pot lupta singura la nesfarsit! Mi-e teama insa ce ar putea face daca ramane si fara colip si fara mine..adica mila, in sufletul meu inca il iubesc..
Buna seara, oriunde te-ai afla.
Remarc din postul tau mai multe lucruri. In primul rand, esti o femeie puternica, iubitoare si corecta. Familia reprezinta o valoare pentru tine si o iubesti. Cu toate astea, ceea ce iti ameninta familia este chiar un "virus" interior, care s-a infiltrat si a distrus aproape tot si ameninta ce ai mai drag, copilul, securitatea si linistea lui, atat de necesare unei cresteri armonioase.
Sentimentul de vinovatie cum ca ti-ai abandona sotul este datorat unor prejudecati sociale, care pretind sa fiti alaturi la bine si la rau, dar care ignora cazurile particulare si incurabile.
Nu uita ca el este cel care a incalcat primul juramintele matrimoniale, cand a ales, in loc sa aiba grija de familia sa (care apropos, este si o obligatie legala inscrisa in Codul Familiei), sa aiba grija de "virusul" sau, hranindu-l pina a ajuns un monstru care va ameninta pe voi toti.
Iubirea pe care simti ca i-o porti cred ca este un amestec de obisnuinta, dependenta emotionala si mila vizavi de ce i se intimpla.
Iubirea este un sentiment care are nevoie de 2 oameni, responsabili, iar aici nu pare a mai fi cazul.
In sufletul tau ai luat decizia corecta logic, te-ai luptat cu emotiile negative timp de 5 ani, ai suferit enorm. Cred ca este timpul sa iti asumi cu totul responsabilitatea pentru copilul tau, si sunt sigura ca meriti sa fii iubita cu adevarat si sa fii fericita. Iar el va suporta consecintele faptelor sale pe care cu discernamint a ales sa le faca.
Iti urez mult succes!
Luminita Codrescu
psiholog - psihoterapeut
Divorteaza
Ai copilul de care sa te ocupi,nu ai nevoie de un partener care e mai mult decat o povara. Sunt convins ca experienta unei separari definitive este dificila si dureroasa,insa primordial este copilul care are nevoie sa creasca intr-un mediu sanatos,chiar in conditiile unor lipsuri materiale.
Pe de alta parte,dar nu in ultimul rand,mai esti si tu,cu dorintele si nevoile tale. De ce sa te iti canalizezi enrgia pt a-l convinge pe sot sa renunte la jocuri? In primul rand iti este imposibil;in al doilea rand asta e treaba de psihoterapeut si cere multa munca,in cazul in care sotul doreste si din cate ne spui,este fanatic.Cat mai poti suporta situatia?
Post new comment