Home

Nu reusesc sa iau o decizie, dureaza deja de 4 luni

Submitted by vizitator on Mon, 06/27/2011 - 13:14
 
?M-am despartit de prietenul meu pentru ca mi se parea ca nu ma atrage la fel, mi se parea ca nu-l iubesc. Fara niciun alt motiv. Am continuat sa locuim impreuna, in tot acest timp eu stand "sub presiune", dar nu din cauza lui, pentru ca el nu ma presa cu nimic, ci pentru ca eram eu foarte confuza si imi era frica sa nu fie ceva de moment, sa nu-mi dau seama prea tarziu de ceea ce pierd.

De curand m-am mutat, asa am crezut ca va fi mai bine, poate trebuia sa o fac de la inceput. Cateodata imi spun ca asa e mai bine, iar altadata imi e dor de el, ii simt lipsa, sunt geloasa daca cineva se apropie de el, ma trezesc dimineata cu un dor profund si un sentiment de singuratate. Pe el, il vad ca pe un ideal, dar nu stiu ce ma opreste sa fiu cu el.

Noi inca pastram o relatie destul de apropiata si asa intentionam si pe viitor, pentru ca intr-adevar avem niste sentimente speciale unul pt celalalt, pentru mine nu exista un alt om pe care sa-l consider de aceeasi valoare si importanta. Mi-e frica sa ma impac cu el, pentru ca daca va fi o greseala, se va duce si prietenia noastra, dar pe de alta parte, daca ramanem despartiti mi-e frica ca nu am sa trec peste, ca am sa-l plac in continuare si ca voi fi foarte afectata cand va fi cu altcineva.
Din cauza tuturor gandurilor mele, am facut o depresie, pe care inca o tratez, dar tot nu reusesc sa-mi dau seama ce vreau.

Se pare ca asta e problema ta: "nu pot sa-mi dau seama ce vreau".
"Fara nici un alt motiv" ai luat aceasta decizie: ce cautai- ce cauti in continuare? Se poate concluziona in mod logic (depresia fiind caracterizata printr-o lipsa de stimulari- nu te-ai mai simtit suficient stimulata in prezenta lui) ca deja iti dadea tarcoale starea de depresie, cand ai luat aceasta hotarare.

Daca stai sa te gandesti bine ce anume te-a facut sa fii asa de confuza, iti dai seama ca tocmai atitudinea lui linistita: "nu ma presa cu nimic"...si tocmai asta m-a pus pe ganduri...poate ca ma asteptam la o altfel de reactie din partea lui; astfel ai inceput sa te indoiesti si gandul ca s-ar putea sa nu faci bine, nu-ti da pace. Poate ai inceput sa te gandesti ca e ceva cu tine?

"Il vad ca pe un ideal, dar..."- nu cumva ti-e frica de reusita?- sau de greseala? (ca scheme de gandire)

Eu cred ca e minunat ca aveti perspectiva unei relatii de prietenie, chiar daca va despartiti, cred ca asta e esenta relatiei voastre si mai cred ca sansa de a ramane prieteni in cazul unei a doua despartiri, nu va dispare (indiferent daca ti-a dat el aceasta sansa sau ati fost de acord amandoi inca de la inceputul despartirii); cred ca ai putea sa nu dramatizezi renuntarea la o decizie; da-ti dreptul asta.

Vorbeste deschis cu el si trateaza-te de depresie si la psihoterapeut, in caz ca n-ai facut-o. Apoi vei lua o decizie "corecta" ( cu o atentie, memorie si stare afectiva bune), asa cum vrei tu, daca va mai fi cazul.

Cu mult drag!

Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Kablan Hilda

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/8908

re: in continuare...

Submitted by KablanHilda on Mon, 06/27/2011 - 20:40.

E un lucru bun ca ai reusit sa-ti revii cu o serie de simptome ale starii depresive (somn, apetit alimentar, activitati zilnice); au mai ramas doua simptome: tristetea si starea de confuzie (adevarat ca simtomele principale, ce tin de starea de dispozitie in sine- starea de confuzie indica si o mica modificare a constientei, lucru controlabil de catre tine, propunandu-ti sa-ti focusezi atentia concentrata asupra detaliilor lucrurilor de care esti mereu inconjurata); eu zic ca directia e buna, continua cu psihoterapia. Spun asta observand ca te-ai redresat comportamental in mare parte, va urma si schimbarea dispozitiei;din punct de vedere cognitiv-comportamental, comportamentul, gandirea (cognitia) si simtirea (starea afectiva) sunt trei verigi care se determina una pe alta; ai lucrat in psihoterapie asupra comportamentului, va veni si restul, numai sa ai alianta terapeutica buna in psihoterapie (adica sa colaborezi sincer la procesul psihoterapeutic).
Dupa cum vezi, simptomele vor dispare pe rand.
Numai bine!

Multumesc de incurajari

Submitted by vizitator on Thu, 06/30/2011 - 17:54.

Multumesc de incurajari Smile

-

Submitted by KablanHilda on Wed, 06/15/2011 - 07:40.

-

Mersi pt raspuns,

Submitted by vizitator on Sat, 06/25/2011 - 13:03.

Mersi pt raspuns, KablanHilda.
Eu in continuare nu-mi dau seama ce vreau. Cred ca imi este frica mai mult sa nu fac o greseala, mai ales ca eu sunt cea care decide, cel putin deocamdata. Am mers si la un psiholog, m-a ajutat cat de cat. Macar am reusit sa imi vad de activitatile zilnice, sa mananc, sa dorm, dar tot trista si confuza sunt. Nici nu mai stiu ce sa fac...cred ca nu mi-a mai ramas decat sa astept sa treaca timpul...
E ciudat ca atunci cand ne-am despartit chiar credeam ca nu-l iubesc, iar acum nu-mi dau seama ce simt. Stiu doar ca e ceva ce n-am simtit pentru nimeni, dar tocmai pentru ca nu sunt hotarata incerc sa ma conving ca e mai bine sa-l las sa-si gaseasca fericirea decat sa il dezamagesc eu inca o data.

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
3
c
b
q
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie