Nu stiu cum sa ma port cu viitorul sot al mamei mele

Mai degraba, iti este frica sa nu-ti pierzi mama. Adica singura persoana din viata ta. Paradoxul, e ca nu ai cum s-o pierzi, nici daca iti doresti...Ea, este, si va ramane mama ta. Mama ta, este totusi si ea o fiinta, asa cum suntem noi toti. Acum, ea a descoperit iubirea. Iubirea pentru un barbat, difera de iubirea pentru propriul copil. Si, ca sa fii sigura, iti spun ca oamenii iubesc, indiferent de varsta. Exista iubire si la 20 de ani, si la 30, si la 50, si la 60 de ani!

In privinta viitorului sot al mamei tale, nu cred ca te va obliga cineva sa-i spui "tata" dar, aici, ai un avantaj: neexperimentand relatia cu tatal tau, ar fi bine daca ai fi un pic curioasa, sa vezi despre ce este vorba...De modelul tau masculin pe care-l achizitionezi in copilarie si adolescenta, depind (intr-o masura destul de mare) alegerile pe care tu le vei face mai tarziu. Astfel, poti descoperi ca barbatii sunt diferiti clar de femei, gandesc si se comporta diferit, in contexte identice... Asa ca, fii curioasa, vezi cum gandeste acesta despre tine, ce planuri are in ceea ce te priveste. S-ar putea sa descoperi ca nu-ti doreste raul, din contra. S-ar putea sa descoperi ca e un om obisnuit, la fel ca si tine.

Totusi, pentru a inchide cercul in ceea ce priveste tatal tau, ar fi bine sa ai un feedback si de la acesta (tatal natural). Sa discuti cu mama ta si acest aspect: de ce nu l-ai cunoscut, daca acum e posibil s-o faci si, cel mai important, daca simti nevoia sa-l cunosti personal, sa poti face acest lucru.

Toate cele bune!

Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Adrian Trica

Poti sa o iei si ca pe o provocare; in prima faza, poti sa gandesti ca, din respect pentru mama, poti sa il accepti pe partnerul ei, ca facand parte din familie- din anturajul tau. Si apoi poti sa inveti sa traiesti alaturi de persoane cu care nu ai crezut ca ai putea trai; ar fi o experienta interesanta, daca te- ai centra mai mult pe persoana acestui partener al mamei si mai putin pe dorinta ta (de a nu avea acum, subit un tata- poate din inertie, tu ai putea sa afli de ce); de altfel, asa cum spune Adrian, nici nu e nevoie sa-l vezi ca pe un tata- cine stie, poate ca descoperi niste calitati deosebite la acest om, ati putea sa va intelegeti minunat; ce te impiedica sa-l vezi astfel? (intrebare auto-provocativa, care sa te indemne la introspectie).

Spun "provocare" pentru ca greu este nu sa traim singuri, ci sa traim in comunitate.

Iti doresc succes.

Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Kablan Hilda