Momentan suntem in Spania(eu am venit aici in vacanta impreuna cu el deoarece nu am vrut sa stam despartiti vara aceasta)el are un job temporar pana cand isi va gasi un alt loc de munca mai bine platit.Si anu trecut am petrecut vara tot aici in Spania,stam la matusa lui si ma simt foarte bine in compania prietenului meu.Desi mi-e dor un pic de familie eu ma simt foarte bine atata timp cat sunt cu el si vizitam mai multe locuri frumoase de aici din Spania.Noi doi avem o relatie asa "sufocanta",in 3 ani de relatie aproape in fiecare zi ne-am intalnit(exceptand saptamanile in care a trebuit sa vina aici in Spania la matusa lui).Tin foarte mult la aceasta relatie,e o relatie stabila care se bazeaza pe incredere si pe fidelitate.De la inceputul relatiei(avand in vedere ca mai venea pe aici in Spania asa de vreo 2 ori pe an la matusa lui)mi-a fost frica ca va veni ziua in care el va termina facultatea si sigur va pleca la munca aici in strainatate.Si iata ca a venit acea zi.
Peste cateva zile plec in tara deoarece incep facultatea si doresc sa merg la medic ,iar prietenul meu ramane aici in Spania.De cateva zile plang si ma tot gandesc cum va fi viata mea in tara fara el;m-am obisnuit cu el sa stau.In tsra nu prea am eu prieteni-mai degraba cunostiinte asa cu care ma inteleg mai bine .Noi am discutat despre relatia la distanta pe care o vom avea si am expus cateva avantaje si dezavantaje daca isi va gasi un loc de munca (oricum decizia ii apartine lui).Eu il sustin(in felul meu)stiu ca familia lui are nevoie de un sprijin financiar ,dar totodata ma gandesc si daca relatia noastra va fi influentata in mod negativ sau nu.El ma iubeste foarte mult,ma apreciaza pentru ceea ce sunt si pentru faptul ca il fac fericit,dar din cate am auzit daca ai o relatie la distanta cica se va "raci".Eu nu vreau sa se intample ceva cu relatia noastra.Sincer am muncit mult ca sa ajungem aici in sensu ca cateva persoane din familia lui nu prea ma acceptau si a trebuit sa "inghit"foarte multe chestii spuse despre mine.Pana la urma familia lui ma apreciaza, m-a acceptat si m-a ajutat sa vin aici in Spania(matusa lui m-a primit aici in casa,nu platesc chirie ,mi-a platit si biletu de avion).
Pe langa asta incerc sa tin aprins acel "foc al dragostei",sa-i castig increderea si sprijinu in momentele mai dificile si isi da seama si el ca tin atat de mult la relatia noastra.Stiu ca atunci cand voi ajunge in tara voi plange in fiecare zi,nu vreau sa dau in depresie.Am discutat cu el ca vom vorbi de mai multe ori pe zi la net si la telefon ,stiu ca nu ma inseala.El mi-a spus ca este doar "temporar" nu pe toata viata sau pe mai multi ani.Mie mi-e teama ca va fi pe un an de zile sau poate mai mult;mi-a mai spus ca in decembrie sigur ne vom vedea(ori eu vin aici in Spania ori vine el in tara).Dar daca vin iarasi, dupa 2-3 saptamani cand plec inapoi in tara vom plange din nou unul dupa altul-Asta e viata?
Matusa lui il sustine,i-a spus sa faca ceea ce el crede ca e mai bine dar sa stie faptul ca eu sunt sufletul lui pereche.Parintii mei nu stiu daca ma vor sustine sau da;dar nu cred ca vor fi de acord ca eu sa plec la iarna.Ma "macina" acest gand ca vom avea o relatie la distanta,ca poate se va schimba in rau ,ca poate prietenu meu nu o sa ma iubeasca la fel de mult ca si acum,ca poate relatia se va raci....etc.Vreau sa vina acel moment cand in fiecare dimineata il sun ,iar dupa masa iesim in oras si vom avea o relatie normala asa cum a fost pana acum .Cum sa ii explic ca nu doresc sa stea mai mult de un an?Eu nu ma bag in planurile lui de viitor,il sustin si il sprijin dar trebuie sa ma gandesc in acelasi timp si la relatia noastra .Nu stiu cum sa trec peste aceasta tristete si nu stiu cum va fi aceasta relatie la distanta .astept raspuns,va multumesc
Pai, cum sa fie? Poate ti-ar prinde bine o discutie cu o sotie de navigator. Sau poate nu...Daca vrei un rol de Penelopa, asta e. Daca vrei altceva, e la fel de bine. De ce anticipezi lucrurile? De ce spui ca vei fi trista? De unde stii cum te vei simti peste ceva timp? Si, pana la urma, daca tu simti ca el este alesul inimii tale, nu crezi ca merita tot sacrificiul tau?
Bineinteles, si reciproca este valabila si obligatorie.
Nu mai anticipa, traieste clipa!
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
De ce nu te bucuri mai bine de ultimele zile petrecute impreuna?
Crezi ca gandindu-te la faptul ca tu vei pleca...sau macinadu-ti sufletul cu asta te va ajuta? Da e bine sa iei in calcul si anumite posibilitati dar nu sa te copleseasca starile astea. De ce sa te gandesti la o depresie? Crezi ca ai sanse sa cazi pe aceasta panta? Daca gandeti asa...te asigur eu ca da vei intra in depreie si ca sincer...nu e placut sa fi o persoana depresiva....chiar nu e. Si crede-ma drumul spre recuperare e mult mai greu decat iti poti inchipui. In momentul in care intri pe panta asta...nici iubitul tau nu va mai putea sa te scoata...pt ca resursele nu se gasesc in el ci doar in tine.
si va fi bine.
Da e un sacrificiu major sa fiti despartiti,si trebuie discutat pe aceasta tema,si cum alegerea pana la urma lui ii apartine ,pt ca e vb de propria persoana daca il iubesti nu poti decat sa il sustii.Pana la urma o face si el pt voi,si tind sa cred ca si lui ii este greu,este totusi departe de casa. Uite o sa iti povestesc o experienta a unei verisoare de a mea. Ea acum e casatorita de un an jumatate.Insa acum vreo 3-4 ani iubitul ei a plecat din tara.O data pt 8 luni si o data 12 luni,in afganistan si Irak..pe acolo,el lucrand in armata.Nu i-a convenit deloc ei ideea insa stia ca o face pt ei doi,pt a-si putea platii o parte din apartament ,caci nu faceau fata cu salariu de aici. Cand s-a intors el au facut nunta si pana la urma ea mi-a zis i-a prins bine sa mai fie si departe de el(cu toate ca uneori plangea si ii era un dor de el)insa s-a reinventat sa zicem asa. A inceput sa mai iasa cu fetele ,sa fie mai atenta cu ea....uitase aceste lucruri de la o vreme sa le faca...erau de 5 ani impreuna bot in bot si devenise neglijenta cu ea.Acum stie ca nu e bine sa fie neglijenta si nici dependenta de celalalt. Relatia lor nu s-a racit,din contra e mai stransa ca innainte,insa acum fiecare din ei au grija si de propriile lor nevoi. Ai putea si tu sa te reinventezi....sa te redescoperi pe tine. I-a aceasta despartire ca pe o experienta,redescopera placerile vietii,fa-ti prieteni,iesi distreaza-te,axeaza-te pe facultate,cauti un job part time..... ocupa-ti timpul
relatie la distanta
Citind ceea ce ai scris tu aici despre problema ta mi-a venit in minte un citat "departarea in iubire e ca vantul pentru foc, pe cel mic il stinge pe cel mare il aprinde" nimic si nimeni nu va poate despartii daca va iubiti cu adevarat.
Post new comment