Home

Obsesia de a evalua oamenii

Submitted by floungureanu on Fri, 07/29/2011 - 13:07
 
?Situatia mea poate parea mai putin grava. Desi la nivel subiectiv eu o resimt ca fiind cel putin ca se accentueaza pe zi ce trece.

Nu-mi pot opri mintea in loc sa percep defecte si posibile cai de imbunatatire ale oamenilor cu care interactionez....

Tot timpul as vrea sa discut cu altcineva despre "de ce este x asa si nu altfel?care sunt cauzele pentru care se comporta asa; cat de constient e despre asta"?"

Poate parea o dorinta permanenta de a barfi, fireasca pana la un punct. Nu stiu. Cert este ca simt ca infloresc si ca traiesc cu adevarat cand discut despre oameni.

Mentionez ca sunt de profesie psiholog(culmea!) si am profesat in domeniul recutarii si selectiei de personal cand eram deseori pusa in situatia sa evaluez oameni si sa imi gasesc argumente pentru care-i eliminam dintr-o eventuala prezentare la angajator. Poate ca de-acolo mi-a ramas tendinta asta de a evalua permanent oamenii pe care-i intalnesc.

Ce ma deranjeaza este ca nu mi se pare corect fata de acestia. Si eu am defecte. Ajung sa ma irit foarte tare ca x nu stie sa se organizeze, ca z nu intelege ca e important sa faca miscare, ca y nu face nimic util etc.
Si astea le gandesc si traiesc solitar pentru ca nu am cu cine sa la discut aici in orasul nou in care ne-am mutat datorita jobului sotului.
Sunt in concediu de crestere a copilului momentan si sunt din nou insarcinata.

M-am gandit ca hormonii, singuratatea si lipsa activitatii intelectuale contribuie la starea de irascibilitate pe care o am in legatura cu defectele celor din jur.

Problema e ca am doua nevoi contradictorii: sa socializez permanent dar pe de alta parte ma enrvez ca cei cu care interactionez nu fac asa si fac altfel.
Nu inteleg de unde au oamenii normali atata acceptare a celor din jur.
Cum sa fac sa imi comut mintea pe alte lucruri decat calitatile si defectele oamenilor?

Daca am impartasit cuiva aceasta problema mi s-a spus ca nu ma inteleg de ca ma gandesc la atatea detalii. I-am intrebat:"tu la ce te gandeai inainte sa te intreb" si replica care ma ucide"la nimic!". Eu de acolo extrag ca , de fapt nu vrea sa se deschida fata de mine pt ca nu e posibil sa nu te gandesti la nimic si in consecinta nu sunt un psiholog bun.

La job mi se reprosa ca analizez prea mult si ca interpretez prea mult lucrurile in defavoarea mea.

Vreau liniste. Vreau sa ma focusez pe familia mea, pe lucruri practice asa cum imi tot cere si sotul meu care nu intelege de unde atata nevoie de "prietenie si filosofeala".
Multumesc!

am impresia ca iti este greu "sa te concentrezi pe propriul sine" sau mai bine spus sa intri in contact cu tine ,fiind de meserie sunt singura ca intelegi ce ce zic

profita de perioada de tinara mamica! si cand simti ca ca este timpul incepe o analiza personala

Ioana Panculescu
psiholog - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Ioana Panculescu

mi se pare ca adopti uneori postura de observator, in defavoarea participarii efective in momentele de socializare. Uneori, sau deseori, sau rareori, cum este?

A socializa presupune si activitati precum dansul...evaluezi si cand dansezi? Eu nu as putea sa ma bucur de un dans daca tot ce as face in mintea mea ar fi sa-i evaluez pe ceilalti cand danseaza..caci nu as mai avea energie pur si simplu pentru a fi atenta la cum se misca corpul meu.

cred ca hipnoza, autohipnoza, meditatia practicate sistematic si eventual cu un ghid specializat pot ajuta mult. Si dansul induce tot o stare de transa nu?

Bamuiesc ca asta poti sa faci fara ajutor. Sau o analiza mai profunda, o forma de psihoterapie chiar si psihanaliza..de ce nu?

Alexandra Ghiran
psiholog

Alte raspunsuri date de Alexandra Ghiran

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/9144

esti PERFECTA asa cum ESTI si totodata SPECIALA

Submitted by vizitator on Mon, 08/15/2011 - 15:29.

si mie mi se intampla acelasi lucru si traiesc aceeasi stare de uimire ca iar imi umbla gandurile fara mine, adica fara intentia mea si-mi mai dau o bila neagra.
Mai nou, am constienta gandurilor critice odata declansate si-mi spun ca sunt doar simple ganduri, nu ma indentific cu ele si nu il identific nici pe celalat cu propriile mele ganduri. EU SUNT ALTCEVA SI EL, AIDOMA MIE, E ALTCEVA, SUNTEM UNA...
Si mai nou, nu ma mai autoacuz pentru ceea ce gandesc, ceea ce sunt eu si ceilalti.
Acum e simplu. Am facut pasul constientizarii cu Giovanni Lattarulo.
Va reveni in octombrie la Bucuresti.
o imbratisare mare-mare,
Dana

eu nu sunt gandul meu ci altceva si toti suntem una

Submitted by vizitator on Tue, 08/16/2011 - 23:04.

Dana, "miros" o intreaga paradigma filosofica in spatele raspunsului tau, probabil promovata de acest Giovanni Lattarulo.

Una peste alta, e bine ca functioneaza.Poate m-ar ajuta daca as avea timp sa o cunosc.

Revenind la problema obsesiei de a critica pe ceilalti, am ajuns la concluzia ca sunt extrem de frustrata de multe ori pentru ca NU AM PAUZA.
Stau non-stop cu copila mea de cand am nascut-o(de 1 an si jumatate). De acolo am sentimentul ca "nimeni nu e ca mine" ca "toate mamicile mai au momente de respiro" ca ma sacrific foarte mult pe mine, lasandu-mi la o parte nevoile si dorintele mele, ca e nesanatos sa fim atat de dependente una de alta.

Si unde mai pui ca in octombrie se va naste fratiorul ei si nu inteleg cum vom sta departe una de alta cand voi fi internata in maternitate.

Si la stomatolog pt extragere unei masele am luat-o cu mine...

In contrast vad bunici plimbandu-si nepotii in timp ce eu tai morcovii la supa cu fetita mea cocotzata pe blatul de bucatarie langa mine...

Cel mai mult ma ingrijoreaza consecintele acestei realatii foarte stranse, mai mult decat oboseala mea de gravida purtand permanent de grija unui copil.

A, sotul meu?da...lucreaza inginer pe santier din zori pana in noapte...nu are resurse si pt noi...

Poate ca de aici e aceasta critica permanenta ce-mi oboseste mintea...

Esti in zodia

Submitted by vizitator on Tue, 08/02/2011 - 04:50.

Esti in zodia Fecioarei?Smile

Aceasta tendinta e normala, pt ca lumea noastra ne-a "programat" sa gandim in alb-negru, bun-rau, slab-gras, mare-mic. E doar un tipar mental. Tot ce trebuie e sa fii constienta ca e un tipar si cand incepi sa judeci, priveste/observa pe cea care judeca. Observa-te pe tine, dar fara a te judeca, fara a te cataloga. Ca un martor tacut. Facand asta ca exercitiu constant, o sa ai surpriza de a descoperi ca aceasta identificare cu "eu-ul care judeca" e gresita si ca tu esti de fapt observatorul care, fara a judeca, priveste intr-un mod "global", ne-dual -iar aceea e cu adevarat gandirea sanatoasa. Greu de ajuns acolo, mai ales pe plaiurile mioritice, unde asa am fost crescuti sa fim si sa traim... Dar e posibil! Mintea ne e instrument (si trebuie sa ramana astfel!), nu stapan!

Foarte interesanta perspectiva

Submitted by vizitator on Tue, 08/02/2011 - 15:11.

Asa este, mintea e facuta sa categoriseasca si sa judece in aceste clase ca si principiu sanatos de a economisi resurse. Insa a ajunge sa metanalizezi, sa metagandesti...necesita exercitiu constant de detasare de sine.
Intram intr-o treaba profunda a la Eckart Tole cu cine este eu-l, de fapt?
Multam de raspuns.
Nu sunt in zodia Fecioarei. Sunt in zodia Capricornului.

Eu...Eu! Eu? Eu...in

Submitted by AdrianTrica on Wed, 08/03/2011 - 08:25.

Eu...Eu! Eu? Eu...in ce...zodie sunt?

Care dintre eu-rile tale?

Submitted by vizitator on Wed, 08/03/2011 - 08:57.

La care EU te referi?cel care intreaba?cel care se mira ca ne punem problema zodiilor?cel care constata ca...

Mai presus de orice zodie -a

Submitted by AdrianTrica on Wed, 08/03/2011 - 10:26.

Big Grin Mai presus de orice zodie -a Eu-ului, a Sine-lui a ce vrei tu- consider ca m-am nascut sub o zodie norocoasa. Restul chiar nu mai conteaza...Sunt norocos ca traiesc, ca iubesc, ca am o familie si ca nu sunt perfect.

Yap!

Submitted by vizitator on Wed, 08/03/2011 - 18:38.

Da, sigur, asta cu zodiile e asa, orientativa...Smile

Atitudinea ta e cea mai sanatoasa. Da, da, da! Si eu consider ca m-am nascut sub o zodie norocoasa, cu totii ne-am nascut, nici nu ne trece prin minte ca liberul arbitru care ne-a fost dat ne permite nu numai sa facem ceea ce facem in mod obisnuit (aleg sa merg la Sinaia, nu la Focsani), ci Dumnezeu e mult mai darnic de-atat, ne-a dat mana libera sa ne creem realitatea (in mare parte). Depinde de noi cat reusim sa ne curatam mintea de credintele care ne tin pe loc/ne dau inapoi si sa sadim acolo ceea ce ne va face fericiti.

P.S. Cum pot sa-mi fac un cont de ID?

Intra in menu-ul "contact" si

Submitted by AdrianTrica on Thu, 08/04/2011 - 11:55.

Intra in menu-ul "contact" si completeaza formularul de acolo. Administratorul site-ului este cel care verifica solicitarea.

apropos de a evalua oamenii

Submitted by vizitator on Wed, 08/03/2011 - 16:20.

ma bucur ca te consideri norocos...
dar daca nu crezi in zodii, inteleg ca tine de noroc sau ghinion sa traiesti, sa iubesti sau sa ai o familie?
sau nu esti deschis la autodezvaluire, avand in vedere profesia-ti?

Inainte de a fi psiholog,

Submitted by AdrianTrica on Thu, 08/04/2011 - 11:30.

Inainte de a fi psiholog, psihoterapeut, sunt si eu tot om. Daca esti curios(oasa) cum arata pe interior un asemenea om, vei avea surpriza sa descoperi ca suntem la fel ca orice om: cu defecte si calitati, cu aspiratii si dezamagiri, cu reusite si esecuri...Venind vorba despre autodezvaluire -si aici nu mai tin cont de profesie- cum ti se pare un necunoscut care vine direct la tine si face lucrul asta? Da, te autodezvalui, dar niciodata aceasta autodezvaluire nu este totala. In terapie este cu totul altceva. Autodezvaluirea face parte dintr-un plan de interventie terapeutica, nu este intamplatoare.
Intelegi ce vrei din zodii. Ca sa ai o familie si sa iubesti, nu cred ca tine neaparat doar de noroc sau doar de dorinta sau putinta... Este o combinatie nu doar a acestor trei elemente...Este ceva mult mai complex si miraculos...

legat de autodezvaluire

Submitted by floungureanu on Fri, 08/05/2011 - 23:53.

Asa este Adrian, nu te poti deschide oriunde si oricui, insa eu una am o problema cu frica de a nu fi lezat cu instinctul asta de conservare in exces care face din orice intalnire la o cafea o ocazie de a se discuta despre nasturi si pufuleti, din ce in ce mai rar despre suflet.

P.S. Si raspunsul anterior ("apropos de a evalua oamenii") e dat de mine(nu ma logasem), deci in principiu stiu cam "cum arata un psiholog" pe interior. Sau poate ca nu. Dumniezau stie!

Nu incerca sa fii practica !

Submitted by vizitator on Fri, 07/29/2011 - 09:04.

Sau poate ca inca nu ti-ai gasit oamenii potriviti cu care sa socializezi , la fel de ' intr-o dunga ' ca si tine ? ! ? Probabil si un mic complex de superioritate ?

Eu sunt undeva inspre polul opus , accept ca fiecare are dreptul sa fie cum doreste si caut sa gasesc la fiecare cate ceva interesant . Plec de la premiza ca ' Este loc sub Soare pentru fiecare !' si mi-a trebuit o eternitate pana sa ma obisnuiesc sa iau pozitie atunci cand cineva ' intra in patratica mea ' . Si acum ma surprind ca le gasesc circumstante atenuante profitorilor !

De ce nu incerci o munca de voluntariat ? Cred ca ai putea sa faci mult bine in centre de ajutorare , stiu si eu : copii , batrani , femei agresate , etc.

Cu drag .

Genu tau predomina

Submitted by vizitator on Tue, 08/02/2011 - 15:15.

Cred ca genul tau de a nu lua atitudine fata de x care intra in patratica ta predomina.
Niciodata nu am inteles tacerea intr-o incapere cu mai multi insi(coelgi de apratament, de birou etc.) la o provocare cat de timida a unuia dintre colegi.
Ceva gen:
"Nu inteleg cum de calculatorul la care ma asez se strica..."
Replica fiind:

TACERE.

Mi se pare cel mai agresiv raspuns posibil.

...tacere

Submitted by vizitator on Wed, 09/07/2011 - 11:53.

Nu ti se pare mai agresiv ?:

'Pentru ca esti prost !' sau ' Calculatorul nu are creier, foloseste-l pe al tau !'

Bine , tu te referi la ostracizare , ceea ce nu cred ca e cazul in cadrul unui colectiv sudat .

Si da , nu sunt unilaterala , pot gasi trei-patru variante de dialoguri interioare pentru aceeasi situatie . Tu nu ? Sunt de parere ca numai dupa ce ai stabilit cu certitudine ce gandeste celalalt poti lua o atitudine ' ca raspuns corect ' la ceea ce a avut intentia sa-ti transmita .
Bine , precizez ca atunci cand am luat atitudine ' au picat capete ' , ca sa o spun plastic .

Cu drag

certitudine

Submitted by vizitator on Wed, 09/07/2011 - 14:48.

Ei, aici ne despartim in conceptii: nu inteleg cum se poate instala certitudinea mai ales cand vorbim de oameni:" ce gandeste celalalt", ce "raspuns corect" sa alegi din dialogurile interioare si mai ales sa faci sa "pice capete".
Aleg sa raspund dupa impuls si avand permanent in minte principiul: "nu cere altuia ceea ce nu poti da" si char daca pare astfel ca judec oamenii, in realitate nu am pretentia ca stiu ce e corect ce nu, cine stie?
Totul e relativ. Cine poate descifra labirintul de factori care au contribuit la reactia cuiva.
Si, da mi se pare mai agresiva tacerea ca raspuns decat orice alt raspuns verbalizat agresiv.
Ai o parere proasta despre cum folosesc calculatorul. Ti-o cer. Si alegi sa o tii pentru tine, tacand. Pentru ca tu ma judeci in acel moment fara sa vrei sa stiu. Ma judeci si tu decizi fara sa ma intrebi ca n-as putea face fata la "judecata ta negativa" despre mine. Esti mai presus de mine.

Cu drag si eu

multam

Submitted by floungureanu on Thu, 07/28/2011 - 23:18.

Atat conectarea la sine cat si ideea de analiza mai profunda imi sunt de ajutor ca si concepte.
Mai greu in aceasta perioada in care trebuie sa traiesc permanent(cu exceptia orelor de somn) conectata la lumea fetitei mele.
Vom vedea...
Va multumesc, Ioana si Alexandra.

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
G
c
E
n
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie