Traiesc intr-un sat mic pe care am inceput sa-l urasc foarte tare.De cand ma stiu s-au scos foarte multe vorbe despre mine,total neadevarate,dar eu nu aveam cum sa demonstrez ca ei gresc.
Acum mi s-au adunat atatea lucruri,ca singurul lucru la care ma gandesc este sa plec cat mai departe de aici.As vrea sa incep undeva de la zero,undeva unde sa nu ma cunoasca nimeni unde sa-mi pot face prieteni noi care sa ma cunoasca asa cum sunt eu defapt ,nu conform spuselor pe care le zicea lumea.
Parintii mei chiar nu concep plecarea din acest sat,iar eu nu stiu ce sa mai fac ca sa plec odata de aici.
Imi puteti da niste sfaturi? Multumesc!
Te inteleg; cum sa infrunti gura satului? sau sa fugi?.
De obicei, un adolescent (sa nu mai spun ca un copil) abia asteapta sa creasca; si cand te gandesti ca gura satului ramane...e un curent de opinie colectiva (foarte receptiv la incalcarea normelor).
Pentru inceput eu spun sa incerci sa te simti bine cu tine, ai nevoie sa te analizezi, sa-ti identifici ceea ce simti vis a vis de ce se spune prin sat in legatura cu tine, in ce fel te afecteaza asta?
Cred ca daca situatia ar fi devenit insuportabila, chiar parintii ar fi luat initiativa de a se muta...daca, sa spunem, ar fi fost vreo rusine pe care sa nu o poata suporta. Asa e in zona rurala, trebuie musai sa tii cont de ce spune satul. Daca ei, parintii "rezista", cred ca situatia e "controlabila". Sau poate ca motivul serios e (doar) in mintea ta.
A fost vreo intamplare cu care nu te simti bine? Incearca sa-ti identifici sentimentele in legatura cu ceea ce ai trait. In ce masura te simti tu vinovata?
Nu lasa ca aceste discutii de prin sat sa te faca sa te simti rau cu tine! Ei incearca(fara sa vrea) sa iti transmita mesajul (subjacent) ca nu esti ok, dar ca ei sunt ok! Nu e adevarat! Tu chiar esti OK!
Ca sa-ti raspund la intrebare: plecarea poate fi o solutie de circumstanta, dar tu te-ai putea simti rau cu tine oriunde; deci nu trebuie sa te necajesti mai mult decat e cazul.
Ramai linistita si bazeaza-te pe sentimentele tale, cere ajutorul celor care pot sa te ajute si sa te sprijine (parinti, psihologul de la scoala) pentru a traversa mai usor acest interval de timp.
Cu bine!
Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut
Post new comment