Ma deranjeaza ca in momentul in care stiu ca trebuie sa merg undeva unde trebuie sa stau mult (depinde de zi, am patit sa ma simt asa si cand urma sa merg pur si simplu sa beau un suc in oras cu prietenii), sunt incordata toata ziua si imi tot apar ganduri negre de genu "o sa ametesc".
Uneori ma apuca si rasul de cat de aiurea suna, dar e totusi o problema... M-am tot luptat cu gandul, imi zic ca totul e bine, nu se intampla nimic, dar tot apar. La inceput eram incordata si pe parcursul iesirii propriu zise, dupa o perioada ma simteam chiar bine in timpul lor, chiar daca toata ziua fusesem tensionata la gandul ca o sa ies si o sa ametesc sau o sa-mi fie rau.
Ce e foarte frustrant e ca pe parcursul acestui an jumatate am avut si perioade de cateva luni, uneori mai putin, dar important e ca durau, in care am fost foarte linistita si nu am avut nici o problema, ieseam chiar des si petreceam mult timp in oras fara nici un gand negru. Insa, cand apuc sa ma bucur ca au trecut, apar iar....si ma enervez, si nu inteleg, si sunt frustrata. Am citit undeva ca cea mai buna modalitate de a trece peste e sa le accepti, sa nu le consideri nici bune, nici rele, sa le lasi sa treaca. Inainte ma luptam cu ele, acum incerc sa le ignor, sau chiar sa le provoc, sa nu-mi mai fie frica...imi spun ca "ameteste cat vrei, hai, sa te vad"....E greu insa...
Fac bine? Sa continui asa sau sa merg la un psiholog?
Multumesc frumos.
Buna ziua,
Psihoterapia cognitiv- comportamentala in acest caz (sindrom Meniere) vizeaza dobandirea obisnuintei cu aceste simptome de vertij/ ameteala, sa faceti in asa fel incat ele sa nu va mai deranjeze, adica sa nu va mai produca suparare- pentru a nu va perturba functionarea zilnica personala si sociala.
Pentru acest lucru e important sa identificati cu psihoterapeutul variabilele legate de perceperea simptomului ametelii/vertijului, interferenta simptomului in activitatile cotidiene, posibilitati de abatere a atentiei de la simptom s.a.
De asemeni e foarte important sa constientizati importanta tipului si orarului de alimentatie- in general importanta indicatiilor oferite de medicul specialist.
Igiena psihica are o importanta deosebita, enervarile inducand simtomele de vertij. Tot aici intra si explorarea rasunetului afectiv produs de simptom.
Recadrarea si resemnificarea senzatiilor induse de simptome, prin intelegerea modelelor cognitive si demontarea cercului vicios format: aparitia simptomului cu manifestarile sale (neplacute)- suparare automata asociata gandului negativ automat- intensificarea simptomului; si cercul se inchide.
Demontarea acestui cerc vicios se face in stare de relaxare. De aceea este util sa faceti cateva sedinte de psihoterapie cognitiv- comportamentala- unde se vor aplica si alte tehnici terapeutice in plus, vor fi vizate de asemeni si alte aspecte de viata care ar putea sa interfereze cu simptomul.
Va doresc sanatate.
Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut
sa mergi la un psiholog poate
sa mergi la un psiholog poate fi un lucru bun in viata ta,,o terapie este o dezvoltare personala
din cate imi dau seama din mesajul tau este o frica declansata din cauza acestei boli dar si o latura a personalitatii tale care ii este frica ca pierde controlul
daca esti o persoana care iti place sa ai "situatiile: sub control si cum zici si tu "Anxioasa" ti-ar prinde foarte bine o psihoterapie Acum depinde si ce gen de terapie iti alegi
psih Ioana Panculescu
Buna ziua
E clar ca va preocupa in mod excesiv eventualitatea aparitiei ametelilor; aceste simtome par a fi devenit pervazive (v-au cuprins intrega viata- le-ati investit afectiv foarte mult, dar veti depasi aceasta situatie). La psihoterapie partea cu relaxari ramane valabila in acest caz (in care vindecarea s-a produs), in plus se va investiga eventualitatea prezentei unor simptome obsesiv- compulsive, oricum se va face preventia lor.
Referitor la intrebarea "e posibil sa mi se para sau sa ametesc intr-adevar din cauza ca ma gandesc mult la asta?": cercul vicios care se formeaza induce si intensifica intr-adevar simptomul (ameteala), deci, da, se poate. Dar singura spuneti ca in zilele in care uitati de ameteala, nu aveti nici un fel de problema. Ar trebui sa va ganditi ce faceti diferit atunci cand reusiti sa uitati de ameteala?- in scopul de a face mai mult din acel lucru. De aceea spuneam ca deprinderea exercitiilor de relaxare v-ar ajuta mult.
Sa auzim de bine!
sindrom Meniere
-
Buna ziua din nou. Daca
Buna ziua din nou. Daca precizez ca sunt total vindecata de acest sindrom se modifica in vreun fel sfatul dumneavoastra? Nu mai apare genul acela de simptom, nu mai sunt bolnava. Pur si simplu sunt afectata de gandul ca as putea ameti sau mi s-ar putea face rau; dar problema e doar psihica, nu si fizica. Acel moment a fost doar declansatoru temei... Intr-adevar, mai am uneori ameteli, insa nu din acel motiv. Apropo, e posibil sa mi se para sau sa ametesc intr-adevar din cauza ca ma gandesc mult la asta? Fiindca in zilele/ saptamanile in care reusesc sa uit si sa ma simt bine, nu am nici un fel de problema, dar, cand se declanseaza iar anxietatea, si sunt tensionata din acest motiv, ametesc uneori (sau mi se pare - nici nu mai stiu).Multumesc frumos.
Post new comment