insa in tot acest timp am luptat cu gandurile si sentimentele mele si mi-am impus sa cred ca nu mai este, astfel incat asta am ajuns sa si simt. Dupa vreo doua luni de la despartire am cunoscut un baiat extraordinar, desi nu credeam in veci ca o sa mai simt ceva sau ca o sa ma pot apropia de un alt barbat am ajuns sa ma indragostesc de el intr-un final.Pe scurt, trei luni m-am intalnit cu acesta, timp in care fostul prieten ma implora sa ma intorc la el dupa ce si-a dat seama ca nu poate trai fara mine si ca doar pe mine ma vrea. (el nestiind ca eu ma intalnesc cu celalalt).
Ma aflu intr-o mare dilema deoarece nu stiu ce anume sa fac, nu-mi gasesc linistea si nu sunt deloc impacata cu mine si cu ceea ce fac.
In tot acest timp , am trait sentimente minunate si desi sufeream dupa ce se intamplase cu fostul , am fost fericita si linistita cu acest barbat extraordinar, doar ca totul s-a destramat din cauza faptului ca eu eram foarte indecisa si incepusem sa-l refuz de fiecare data cand trebuia sa ne intalnim si l-am indepartat foarte mult incat am intrerupt orice legatura cu el, vrand sa-i mai dau o sansa fostului pentru ca am considerat ca nu voi putea fi linistita niciodata daca nu lamuresc acest lucru, daca mai pot fi sau nu cu el.
Acum ,la o luna dupa ce am reluat relatia cu fostul imi dau seama din ce in ce mai mult ca nu mai simt nimic pentru el si sunt tot mai depresiva si nefericita. Imi dau seama ca nu asa vreau sa traiesc si ca am nevoie sa iubesc si sa fiu iubita (....parca de altcineva), nu cred ca pot sa trec peste ce s-a intamplat intre noi doi si mi-e teama ca am facut o greseala imensa pentru ca m-am despartit de celalalt, ma gandesc tot timpul la el, dar am incercat sa-mi dau seama daca asta e motivul prntru care nu mai simt nimic pentru fostul si am realizat ca nu. Prefer sa fiu singura sau cu oricine altcineva (care merita desigur)decat sa mai fiu cu el.
E trist ca am ajuns sa gandesc asa si nu-mi vine sa cred ca traiesc aceste sentimente, dar mi-am dat seama ca nu vreau sa ma complac in nici o situatie de genul asta .
AM MARE NEVOIE DE UN SFAT , DE INDRUMARE.........
Multumesc frumos!
Modalitatea pe care ai ales-o este una rezonabila. Intoarcerea ta la prima relatie pentru a te clarifica este fireasca. Ai primit feedback-ul necesar.
Accepta ca o relatie se poate sfarsi. Si, nimic nu e mai neplacut, decat sa tarai dupa tine cadavrul unei iubiri...Ingroap-o! Jeleste-o daca simti nevoia, poarta un doliu, chiar simbolic. Ia-ti un ragaz, o pauza, pentru a putea inchide functional prima relatie. Apoi, cand te vei simti pregatita, te poti angaja intr-o alta relatie.
Cel mai scurt drum catre obtinerea linistii interioare, este sa ai o discutie SINCERA cu primul partener. Explica-i ce simti, cum te simti, ce doresti de la o relatie. Si tu si el, aveti nevoie de o astfel de discutie. In cadrul discutiei, sa ai in vedere toate aspectele: lucrurile bune petrecute intre voi, dar si cele care te-au condus spre o astfel de decizie.
Pentru tine, este mai putin important ce va face acesta, sau cum va trece peste aceasta situatie. Fiecare suntem raspunzatori pentru noi insine.
Mai grav era daca acceptai o astfel de relatie. Iti doresc toate cele bune!
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
daca ramai singura o vreme nu e bai
Incearca sa-ti simplifici modul de gandire.
Situatia e cam clara:
1. Primul tip te-a lasat balta pt alta, apoi (probabil pt ca nu i-a mers cu cealalta si si-a dat seama ca era mai bine cu tine) s-a intors la vatra;
2. Tu, dupa ce ai suferit dupa el, ai inceput sa-ti refaci viata (in primul rand singura, castigandu-ti independenta), apoi chiar cu alt barbat, ceea ce e super, esti o femeie puternica si stii sa mergi mai departe;
3. fostul s-a intors la tine cu coada-ntre picioare, iar tu ai incercat sa-l ierti, mai dandu-i o sansa si redevenind iubita lui;
4. cel de-al doilea a ramas pe dinafara, tu fiind nehotarata in privinta lui, din cauza atasamentului pt primul, al obisnuintei celor 9 ani impreuna, surprizei ca a venit inapoi;
5. ti-ai dat seama ca ciorba reincalzita nu e chiar asa de gustoasa, dar ai nevoie de un impuls mai puternic pt a lua o decizie.
Concluzia e simpla: nu te teme de ruptura definitiva cu primul, fa numai ce simti, analizeaza daca-l iubesti pe al doilea si daca ai vrea sa fii cu el, eventual explica-i ce s-a intamplat sau in orice caz, discutati.
Si mai ales daca ramai singura o vreme nu e bai, abia o sa te apropii de tine asa cum esti de fapt, fara oglinzile care-ti sunt cei doi barbati. Poate ca asta e o ocazie pt a te (re)intalni tu cu tine.
Ma aflu intr-o situatie apropiata
Gandeste-te ca daca a facut-o prima oara , nimic nu il va impiedica sa plece si alta data de langa tine. Gandeste-te la lucrul acesta inainte de a-ti analiza sentimentele.
Apoi cu mult tact si limpezime gandeste-te daca tu chiar simti ceea ce spui si pe urma trage-l la o discutie si clarificati ca asa nu se mai poate si ca nu vrei sa il ranesti desi el a facut-o.
Numai bine si incearca sa fii inteleapta mereu.
Mergi inainte...
Faptul ca te-a inlocuit asa usor dupa o perioada destul de indelungata,este de neiertat,asta spunandu-ti ca o parere de barbat.Nu merita sa te mai intorci la el,chiar daca venea in genunchi.Odata ce a simtit sa evadeze din relatia voastra inseamna ca te considera usor de inlocuit.De obicei o viata impreuna plina de bucurii si greutati,ar trebui sa intareasca o relatie...dar in timpurile noastre prea moderne din pacate din punct de vedere al relatiilor,traiul comun se destrama prea usor,iar sentimentele frumoase se transforma in ura si ignoranta totala.Pacat ca ai renuntat la baiatul cu care incepusesi sa fii fericita...dar totusi fiind asa tanara,ai viata inainte.Ai grija totusi de cine te indragostesti.Multi promit,se dau ceea ce nu sunt in realitate,iar multe esecuri sentimentale la rand au puterea sa te demoralizeze total.Daca imi vei citi povestea vei realiza prin ceea ce trec si eu acum...o vei gasi pe site-ul asta,se numeste "O iubesc si nu pot renunta la ea". Viata asta e o lupta continua,iar ca sa razbim intai trebuie sa suferim de cele mai multe ori....iar singuratatea e groaznica.Ai grija de tine si multa bafta!
iti multumesc pentru raspuns,
iti multumesc pentru raspuns, apreciez si iti dau dreptate in tot ce-ai spus. E mult mai complicat insa ce se intampla in sufletul meu, sunt prea multe sentimente si trairi cu care nu stiu ce sa fac. Sunt foarte confuza ,dar sper a o data cu trecerea timpului sa gasesc raspunsul si calea pe care sa o apuc spre o viata implinita si linistita.....Ti-am citit povestea si sentimentul de incertitudine si totodata de neputinta care te macina zi de zi imi este cunoscut, insa se pare ca unii din noi chiar sunt meniti sa sufere din pacaTe mai mult decat altii. Nu-mi permit sa-ti dau sfaturi pentru ca doar tu stii ce-i in sufletul tau si desi sunt momente in care cauti cu disperare un raspuns la intrebarile tale din pacate nu-l vei gasi la cei din jur ci doar in tine. Iti pot spune doar atat VIATA E MULT PREA SCURTA SI CRUDA CA SA NE PLANGEM DE MILA. Iti doresc din suflet sa primesti ceea ce-ti doresti.
Post new comment